INSIDER: „Castelul Pelișor. În filmare este Camera de Aur iar pe piedestal, în casetă, este inima Reginei.” SURSA
INSIDER 2: „Se spune că și acum, la mai bine de 80 de ani de la moartea Reginei Maria, în fiecare lună iulie, Castelul Pelisor este inundat de parfum de violete. Mulți vizitatori ar fi declarat faptul că acesta este și mai intens în Salonul de Aur al castelului.
„Avem numeroase relatări ale turiștilor despre parfumul care se simte în luna iulie la Pelișor, în special în Camera de Aur, locul în care regina a trecut în neființă pe 18 iulie 1938, dar și în alte încăperi. Eu, personal, am petrecut ani de zile în Pelișor și l-am simțit, este imposibil de confundat, o aromă de floare proaspătă, exotică, care amintește de vanilie, dar și de citrice. Nu este o invenție și nici o legendă, este un fenomenezoteric pe care nu putem să-l gestionăm. Explicația lui ne depășește”, mărturisește relatările muzeograful Liliana Manoliu.
Presupunerile și nedumeririle nu se opresc aici, legenda spune că acest parfum de violete s-ar fi făcut simțit în momente cruciale din existența Familiei Regale din țara noastră, precum abdicarea forțată a Regelui Mihai (decembrie 1947), dar și la scurt timp după, în ianuarie 1948, când monarhul părăsea Sinaia.
„Nu aș putea să confirm că parfumul apare în anumite momente istorice importante,însă nu este exclus, pentru că Regina Maria a fost extrem de legată de România și a iubit-o enorm. În plus, pe lângă feminitate, patriotism și eleganță, regina era de o profunzime și spiritualitate rare, fiind fascinată de ideile ezoterice. Probabil că încearcă să-și facă simțită prezența și astăzi prin aceste adieri de parfum”, mai spune Liliana Manoliu.” SURSA
N.R.: „În 1922, Regina Maria, „cea mai frumoasă regină a Europei”, a devenit chipul unei linii de pomade, pudră, apă de toaletă și parfum numită „Mon Boudoir”. Notele de bază ale parfumului au inclus florile de violete – preferatele Reginei și iris, cu note delicate de paciuli și lemn de santal”
„În seara zilei de 18 iulie 1938, la Castelul Pelișor din Sinaia, Regina Maria a Romaniei părăsea această lume. Prima fotografie a fost făcută în 1893, la venirea sa în Romania. Cea de-a doua a fost făcută in 1937. Când a simțit că i se apropie sfârșitul, Regina, care se afla la tratament la un sanatoriu din Dresda (Germania), a cerut să revină în țară. Fiul sau, Regele Carol II, cu care a avut o relație destul de încordată, a refuzat să-i trimită un avion. Regina, alături de aghiotantul ei, Colonelul Zwiedinek, a trebuit să revină in țară cu trenul. Au plecat pe 15 iulie. Călătoria a fost foarte grea, Regina începând iar să sângereze (diagnosticul: Varice esofagiene). A doua zi, pe 16 iulie, doctorul Stoermer, care a călătorit cu ea, a cerut ca trenul să se oprească la Cernăuți, în Bucovina. Căldura era insuportabilă, iar vagonul de oțel se incinsese. Populația din zona, a tăiat niște ramuri de copaci și au construit din ele un umbrar pentru a o proteja pe Regină. De asemenea, cât timp trenul a staționat, aceștia au aruncat găleți cu apă, pentru a mai răcori vagonul. După 12 ore, Regina care și-a mai revenit, a cerut ca trenul să pornească. Trenul a ajuns în gara Sinaia, pe 17 iulie, la ora 20:45. Acolo se aflau mai mulți membrii ai familiei regale pentru a o întâmpina (Regele Carol II, viitorul Rege Mihai, Principesa Elisabeta, fata cea mare a Reginei, etc). Regina a refuzat targa și atunci a fost improvizat un scaun portabil, pentru a fi scoasă din gară. Deși se simțea foarte rău, Regina a reușit să zâmbească celor adunați în gară. Adusa la Pelișor, a zăcut timp de o zi, în Camera Copiilor. Deși în 1926, se convertise la ortodoxism, a cerut ca Tatăl Nostru să fie rostit în limba engleză. La doar zece minute după rugăciune, pe 18 iulie, la ora 17:38, Regina Maria a părăsit această lume. Așa s-a sfârșit viața extraordinară a Reginei Maria, cea care, alaturi de Regele Ferdinand si I.C. Brătianu, a făcut România Mare. O englezoaică care a fost mai româncă decât mulți români.” SURSA
Castelul Pelișor este un palat de mici dimensiuni construit pe domeniul castelului Peleș (în Valea Prahovei). Ridicat între 1899 și 1902 de arhitectul ceh Karel Liman și decorat de artistul vienez Bernhard Ludwig, castelul Pelișor a devenit, începând cu anul 1903, reşedinţa de vară a principilor moștenitori ai României. A fost construit din dorința regelui Carol I, ca reședință a principilor moştenitori Ferdinand și Maria.
Mobilierul și decoraţiunile interioare, realizate în bună măsură de către Bernhard Ludwig, indică un spațiu rezidențial (hall, cabinete de lucru, capela, „camera de aur”), tributar inovațiilor mişcărilor artistice de la începutul secolului al XX-lea. Pelișor are doar 99 de încăperi, față de Castelul Peleș cu 160 de încăperi. Întreaga casă a fost decorată pentru a fi o reședință princiară, și poartă amprenta personalității puternice a reginei Maria. Holul de onoare este lambrisat cu lemn de stejar.
Dormitorul de aur este decorat după planurile și desenele reginei cu mobilă sculptată în lemn de tei aurit. Pereţii din stuc aurit poartă frunze de ciulini, motiv drag reginei întrucât era emblema orașului Nancy, capitala Art-Nouveau-lui, dar și legat de Scoția, locul natal al Mariei. Mobilierul decorat cu elemente celtice și bizantine este pus în valoare și de luminatorul cu forma unei cruci celtice de pe plafon. Aici au crescut și copiii lor: Carol (viitorul rege Carol al II-lea), Mărioara (regina lugoslaviei), Elisabeta (regina Greciei) și Nicolae.
Capela integrată apartamentului reginei Maria se află într-un spațiu placat cu marmură de Ruschiţa, accesibil printr-o arcadă cu coloane, aurită, ce poartă o inscripţie emblematică. Nota de reculegere conferă vitraliile decorate cu antrelacuri ce filtrează o lumină fascinantă.
Biroul reginei Maria, amplasat într-un interior împodobit cu coloane brâncovenești și un cămin specific interioarelor românești, cuprinde un mobilier conceput de regină. Scaunele și masa pentru corespondență sunt decorate cu simbolurile Mariei, crinul și crucea gamată.
Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparţinând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, fraţii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany, Gurschner etc. O menţiune specială merită manuscrisul – pergament pictat realizat de Maria și dăruit lui Ferdinand în 1906 și câteva acuarele reprezentând crini. Arta plastică poate fi grupată sub genericul „Tinerimea artistică”, mișcare patronată de regină, ce reunea artişti români aflați la începutul carierei.
INSIDER: „Vi-l oferim la cheie, vă rugăm să aveți grijă de el și să zâmbiți atunci când urcați în el. Este tramvaiul West Side Christmas Market, tramvaiul lui Moș Crăciun, care circulă începând de astăzi pe linia lui 41. Cea care ajunge la cel mai frumos târg de Crăciun din București. Este decorat ca de poveste și îl recunoașteți după colantul care-l îmbracă. În curând, va călători cu el chiar Moș Crăciun. Drum bun și vă așteptăm diseară, de la ora 17.00, la startul poveștii de Sărbători. Cea de-a 4-a, la #WSCM, în Parcul Drumul Taberei. La ora 19.00, aprindem luminițele de iarnă în parcuri, la 19.15 ne bucurăm împreună de un impresionant foc de artificii, iar de la ora 19.30 trupa Direcția 5 va încinge atmosfera. E frumos la noi, acasă, în #Sectorul6” SURSA
INSIDER: „Sunt foarte încântat de colecția mea Matchbox by Lesney-Models of Yesteryear! Made in England 1958-1968. Două dintre ele le-am primit cadou de la tatăl meu în 1966. Totuși îmi mai lipsesc opt machete pe care sper să le găsesc curând…prin lumea largă.” SURSA
N.R.: „Matchbox este o marcă de jucării care a fost introdusă în 1953 de Lesney Products (John W. „Jack” Odell (1920- 2007), Leslie Charles Smith (1918–2005) și Rodney Smith) și este acum deținută de Mattel, Inc, care a achiziționat marca în 1997.
Primul lor succes major de vânzări a fost modelul popular al trăsurii de încoronare al Reginei Elisabeta a II-a, care a vândut mai mult de un milion de modele. Coproprietarul lui Lesney, Jack Odell, a creat apoi o jucărie care a deschis calea pentru succesul viitor al companiei, care a fost concepută pentru fiica sa. Școala ei le permitea copiilor doar să aducă jucării care puteau încăpea într-o cutie de chibrituri, așa că Odell a creat o versiune redusă a Road Roller Lesney, verde şi roşu. Această jucărie a devenit în cele din urmă prima din gama miniaturală Series 1-75. O autobasculantă și o betonieră au completat lansarea inițială cu trei modele care a marcat punctul de plecare pentru succesul pe piața de masă al seriei Matchbox. Compania a decis să vândă modele auto în replici de cutii de chibrituri, dând astfel numele seriei. Gama Models of Yesteryear a fost introdusă de Lesney în 1956 pentru a suplimenta gama Matchbox Series care era în producție din 1953. Aufost preluări ale vehiculelor clasice din epocile cu abur și autovehiculele timpurii. Acesteaerau destinată colecționarilor adulți, mai degrabă decât copiilor. Colecția a fost produsă până în 1996.” SURSA/// FOTO
„Mihai Albu (n. 9 august 1962, Bucureşti), „Arhitectul Pantofilor” este arhitect siun creator de modă român. Creațiile sale transcend statutul de accesoriu, devenind piese de artă care definesc personalitatea.” DETALII
INSIDER: „Să ne uităm la ceas în moduri diferite. Îți voi arăta cum să faci un ceas invers. Ceasul se va mișca Antiorar (invers acelor de ceasornic), se va deplasa înapoi!”
N.R.: „Ceasul (din slavonă časů, oră) este un instrument de măsurare a timpului. În mod normal, termenul „ceas” se referă la un dispozitiv ce indică ora exactă conform unui standard de timp, iar termenul cronometru la un dispozitiv ce măsoară durate de timp. Prin extensie, termenul „ceas” se utilizează și pentru dispozitive care recepționează și indică ora exactă transmisă prin satelit la un dispozitiv aflat la distanță.
După modul de funcţionare: Ceasuri solare, care indică timpul solar adevărat (folosesc soarele pentru a indica ora): Cadranul solar, Gnomonul; Clepsidre (cu nisip sau cu apă); Lumânare gradată; Ceasuri mecanice: Ceas cu pendul (ce utilizează un pendul gravitaţional), Ceas cu pendul de torsiune, Ceas cu balansier (ce utilizează un pendul elastic); Ceas electromecanic: Ceas electronic, care în ciuda numelui, măsoară timpul pe baza unui fenomen mecanic, și anume vibrația unui cristal de cuarţ; Ceas atomic – ce utilizează oscilaţiile produse de un dispozitiv de tip laser
După utilizare și formă ceasurile pot fi: Ceasuri de perete (cu pendulă), ceasuri de turn (orologii); Ceasuri de buzunar, ceasuri de mână; Ceasuri deșteptătoare; Ceasuri pentru scufundători; Ceasuri pentru piloți; Ceasuri astronomice; Ceasuri pentru jocul de şah.
Cronologia invențiilor:
• 1280: Ceasul cu roți în Anglia, la mănăstiri şi catedrale
•1427: Diferite părți componente și arcul, Heinrich Arnold (d. 1460)
• 1510: Ceasul de buzunar, Peter Henlein, (Nürnberger Ei)
• 1657: Ceasul cu pendulă, Christiaan Huygens
• 1755: Orologiul cu secundar, Jean Romilly
• 1923: Ceas automatic, John Harwood
• 1927: Ceas cu cuarț, Warren Alwin Marrison
• 1949: Ceas atomic
• 1967: Ceas cu unde radio, Wolfgang Hilberg (patent al companiei Telefunken)” DETALII
INSIDER: „Phillip Leonian (1927-2016) a fost un fotograf inovator care s-a specializat in publicitate şi lucrări editoriale în New York City din anii 1950 până în anii 1980. Printre clienții săi se numără IBM, AT&T, Alka-Seltzer, General Foods, General Motors, General Electric, Time, Look, World Tennis şi Sports Illustrated (pentru care a produs opt fotografii de copertă, inclusiv portretul său emblematic al lui Muhammed Ali împodobit cu o coroană). şi halat de catifea roşie.)
Capturarea esenței mişcării l-a fascinat in mod deosebit. Fotografiile lui Leonian cu oameni în mişcare par så definească atât timpul cât și spațiul. Şi-a petrecut viața exploränd modalități de a înfăţişa atât un obiect în mişcare, cât şi mişcarea însăşi, și de a face totul într-o singură imagine fotografică statică.
Phillip şi soţia sa, Edith, au creat în 2010 Fundația Phillip şi Edith Leonian, care are misiunea de a creşte gradul de constientizare şi apreciere pentru fotografie şi fotografi. Fundaţia este specializată în asistența spațiilor de artă mai mici, non-profit, cu expoziții de fotografie puternice, publicații şi programe educaționale comunitare.” SURSA
INSIDER: „Știți care este suferința mea?” – mi-a spus brusc în ureche „cineva” care abia se așezase lângă mine, aseară, într-un club din Centrul Vechi. Îmi opresc gândurile și, nedumerit, întorc capul spre stânga… Era un tip între două vârste, fără nicio legătură cu profilul celor care bântuie prin cluburi, ba dimpotrivă. „M-au lăsat repetent în clasa a V-a. Trăiesc de 30 de ani cu această suferință. Nici nu știu dacă profesorii aceia mai trăiesc sau au murit…” Cumva mișcat și încurcat de această confesiune atipică pentru locație, bălmăjesc ceva de genul „cineva v-a frânt o aripă”. „Da, aveți dreptate!” spune cu o oarecare încântare pe chip. „Nu știu dacă i-am iertat, dar nu pot uita. Am făcut profesionala, am muncit, am familie, am copii, am ridicat o casă la țară cu de toate. Bine izolată! Are și cablu și internet și gazon cu pomi fructiferi. Sunt chiar mulțumit de viața mea. Cred că i-am iertat, dar totuși nu pot să uit…” Povestea și răsfoia meniul din nou, de la sfârșit spre început. Până să mă ofer cu o cafea, a cerut un Prigat. A scos telefonul și a scris ceva pe WhatsApp. „…Am zis să mai ies și eu la socializare, poate mă văd cu un prieten… Am mulți prieteni, cred că peste o mie… Mi-aș dori un milion de prieteni!” A râs fericit la acest gând, apoi a tăcut. Am încercat să formulez rapid o definiție actualizată a cuvântului „prieten”, dar nu mi-a ieșit nimic… Pe moment, cifra de „un milion” m-a dus cu gândul la Facebook și am râs împreună. A trebuit să plec, așa că ne-am strâns mână de rămas bun, fără nicio încheiere sau concluzie. Abia târziu în noapte, am rememorat întâlnirea și sensul unei discuții fără un sens aparent… Am realizat câtă bucurie și câte tristeți se amestecă în fiecare dintre noi, câtă singurătate ne macină pe interior și câte ar trebui să iertăm semenilor noștri pentru a trăi în pace cu noi înșine. Mi-am amintit gluma cu „un milion de prieteni” și am gândit că doar îngerii pot avea un milion de prieteni adevărați. Dar aici, pe pământ, un singur Om adevărat face cât un milion de prieteni în ceruri.”
INSIDER: „V-ați imaginat vreodată cum ar fi să fiți acuzați pe nedrept de furt, în văzul lumii, și să fiți puși sub pază (chipurile, ca să nu fugiți), tot în public? Să fiți umiliți, jigniți, și totuși să nu vi se aducă nicio dovadă pentru faptele de care sunteți acuzați? Să nu fiți ascultați când încercați să explicați că totul este e eroare a celui care vă acuză și că dovada există pe camerele video, dar nimeni nu vrea să se uite pe înregistrări? Să nu existe niciun superior la fața locului al celui care, în mintea lui, a decis că „are puterea” de a umili oameni în felul ăsta? Dacă vreți să vedeți cum este o astfel de experiență, o puteți trăi la Kaufland, nene! Senzații tari!
Daaa, la Kaufland Romania ! Au pățit-o nevastă-mea și fiu-meu de patru ani la începutul săptămânii ăsteia, la Kaufland-ul din Apărătorii Patriei, de au rămas cu sechele. Ei ca ei, dar eu că nu am fost de față și am aflat la telefon ce se întâmplă?! Păi, nu-l f…a Dumnezeu pe cretinul ăla care a făcut așa ceva? Dar să vă zic, pe scurt, filmul întâmplării.
Te duci la cumpărături cu copilul după ce l-ai recuperat de la grădiniță, îți iei ce ai de luat (cumpărături de circa 100 lei), plătești și dai să ieși. Dar nici nu ai trecut bine de casele de marcat, că vine un individ angajat la pază care îți cere să deșerți papornița că vrea el să verifice ceva. Inițial te acuză că ai mai multe produse decât scrie pe bon. În gura mare. Lumea începe să se uite ca la urs. Pe urmă, când îi silabisești ce scrie pe bon, că el se pare că are o problemă cu alfabetul, descoperă că totul e în regulă. Dar nu se oprește aici.
Nuuu, că el are uniformă, taică! El e Dumnezeul magazinului. Și al tău. Are putere. Prima dată în viața lui are și el putere și trebuie să o arate cuiva. De unde mă-ta-n cur de pârlit să mai ai și dreptul la demnitate umană? Hai, sictir, plebe ce ești! De asta te acuză că ai consumat produse „în magazin” și le-ai aruncat ambalajele ca să nu se prindă nimeni. Faci ochii mari și spui: „Poftiiim??? Dar de unde până unde acuzele astea? Aveți vreo dovadă? Nu puteți acuza lumea de vrute și nevrute!”.
„Ba, uite că pot. Sunteți pe cameră”, zice individul. „V-au filmat și se vede clar. Nu mai aveți scăpare”. „Ce scăpare, domnule? Vreau să văd și eu. Eu nici măcar nu am trecut pe la standul de care îmi vorbiți. Eu am luat doar niște paste, pâine și alte lucruri de genul ăsta. Vreau să mă văd și eu pe cameră” „Și ce ești așa agresivă? Ce? Te simți cu musca pe căciulă?” (apropo, nevastă-mea mi-a relatat că făcea eforturi să rămână calmă, tocmai pentru că i se părea că este provocată, și nu voia să îi dea apă la moară cretinului).
În fine! Individul spune că nu îi arată „ei” filmările incriminatoare. La solicitarea prezenței unui superior, zice că ăla a plecat acasă și nu îl mai deranjează (era în jur de ora 18:30). Deja e circul de pe lume, iar lumea se uită ca la spectacol. Copilul mai că nu începe să plângă și îi tot spune ăluia că el nu a consumat nimic. Mă sună amândoi pe mine, cu lacrimi în ochi, și îmi spun tărășenia. Eu ce să fac? Sunt la mama dracului, în altă parte de București. Așa că le recomand să sune la poliție.
Lucrurile nu se opresc însă aici. Când aude de poliție, paznicul pluii începe să dea din colț în colț. Începe să se zborșească la nevastă-mea, citez: „să nu cumva să fugă”. Ba aduce un alt individ și îl pune să o păzească în același scop. Pe ea și pe copilul de, repet, patru ani. Nevastă-mea îi subliniază că oricum nu avea de gând să plece, și că era decisă să rămână până se rezolvă situația. Individul pleacă. Se tot perindă pe acolo ba casierițe, ba una mai mare peste casierițe, și nimeni nu știe să spună nimic. Nimeni nu știe nimic acolo. Al doilea paznic, care își dă seama că e groasă și că se comite un abuz de zile mari, se scuză și spune că el nu face decât să respecte ordinele. Adică să îi păzească pe ai mei.
Trec lejer 40 de minute, o oră. Copilul trebuia să fie de multă vreme acasă, să mănânce, să își facă baia și ce mai are el de făcut. Dar, nu. Stă în Kaufland. Stă și așteaptă, sub pază, să se lumineze un dobitoc. Care dobitoc apare într-un final, cu filmarea primită pe telefon. Evident că nu era vorba despre nevastă-mea, și nicidecum de un copil de patru ani. Era cu totul altcineva. Plus un copil care mai avea puțin și pleca în armată. Ăia, da, consumaseră produse la fața locului, au aruncat ambalajele și au plecat. Bine merci. Pe lângă șeful de la pază, care era prea ocupat să „aplice legea” pe oameni nevinovați.
Când vede că a comis-o, tot el e cu gura mare. Îi spune soției că i-a scăzut deja salariul cu 10% ăluia de la dispecerat, care l-a indus în eroare. Sanchi, voi credeți că a făcut-o? Și dacă a făcut-o, mă doare fix în spate. Nevastă-mea îi cere să îi spună unde poate depune o plângere. Ce credeți că face cretinul ăla? Nu doar că refuză, o mai și ușuiește. Păi, da. Că el aplica legea și ai mei îl țineau din treabă.
De aia zic? Cât noroc să ai, norocul prostului, ca fix în ziua aia să nu fi fost și eu cu ai mei la cumpărături? Că, de obicei, le facem împreună. Sau poate tocmai de asta și-a permis individul ăla să aibă un așa comportament. Că i-a văzut mai ușor de intimidat.
`Tu-ți gura mă-tii Kaufland, cu dobitocii tăi cu toți! Cu mine ai pierdut un mușteriu! Și, apropo, n-am de gând să o las așa.” SURSA
INSIDER: „Pe Temu am găsit de vânzare 1 set de 8 bucăți replică monedă românească actuală – monedă decorativă din plastic pentru colecţionari şi uz – 61.72 lei. Livrare gratuită pentru toate comenzile.
Pe 3 dintre din ele nu am pus niciodată mâna, iar despre bancnota de 100 lei cu I.C. Brătianu nici nu știam că există, am crezut că au greșit chinezii… Am căutat-o pe net și originala se vinde înrămată cu 325 lei pe OLX. Găsiți și dolari, euro și orice altă bancnotă posibilă și imposibilă, iar prețurile sunt mai mici decât alor noastre.” SURSA
N.R.: În luna decembrie a anului 2019, Banca Națională a României (BNR) a lansat în o bancnotă aniversară pentru colecționare, cu valoarea nominală de 100 lei, cu tema Desăvârşirea Marii Uniri – Ion I.C. Brătianu.
INSIDER: „Levogir și dextrogir – de la moarte la viață! Ceea ce mă face să scriu acest material este un mic detaliu pe care l-am observat de ceva vreme la încărcarea paginilor din browsere, din aplicatiile social-media, facebook, instagram, etc, și în general la orice aplicație. Este vorba despre cerculețul ce se învârte în sensul acelor de ceasornic, dextrogir, și care arată că aplicația sau pagina se încarcă. Dar până să analizăm adevăratul sens al acestor cerculețe vreau să vedem principalele caracteristici ale celor două sensuri de rotație.
Levogir: – se învârte invers acelor de ceasornic – este sensul vieții și al vibrației – atrage si strânge energie – deschide către dimensiuni superioare – Sistemul solar se învârte levogir – tot ce înseamnă sistem viu vibrează levogir – exista alimente, legume fructe care au vibrație levogiră
Dextrogir: – se învârte în direcția acelor de ceasornic – reprezintă trecerea și descompunerea – cedează energia și duce la distrugere – deschide către dimensiuni inferioare – exista alimente, legume fructe care au vibrație dextrogiră
Observând aceste caracteristici și analizând sensul de rotație al cerculețului care arată încărcarea aplicațiilor putem să vedem scopul, nu neapărat ascuns, al acestei imagini, care te face să te sece de energie astfel încât să creeze între tine și aplicație o dependență. Practic dependența asta înseamnă, punerea unei cantități mari de energie, de suflet, asupra unei situații, obiect, persoane sau în cazul nostru asupra telefonului în general și automat legarea prin stringuri care te seacă de energie în sens dextrogir. Lucrurile se întâmplă așa de subtil încât nu ne dăm seama de momentul în care suntem lângă un portal care se învârte dextrogir și rămânem subit fără energie, indiferent ca suntem în locuri sau lângă persoane de așa natură. Dacă sensul dextrogir al cerculețelor este dat special și cu cunoaștere atunci se poate numi atac asupra tuturor celor care folosesc și sunt conectați la tehnologie.
Ce este de făcut? De exemplu pe telefon se poate pune protecție sau făcute 22 se cerculețe levogir încât să anuleze portalul care este menit să ne fure energia și sufletul. Iar ca vindecare de dependență, prin mult exercițiu fără telefon și găsirea unei ocupații care să nu implice tehnologia dacă nu e cazul.
Sensul invers acelor de ceasornic, sensul LEVOGIR (spre stânga) este sensul eternității, al armoniei si perfecțiuni, al vindecării.. este sensul vieții fără de moarte .. tot ce este viu, etern, perfect armonios, are ca sens sensul levogir. Sensul dextrogir, este sensul de rotație al ceasului, adică, sensul timpului limitat, al răgazului și al vieții determinate ce merge spre moarte.. alvieții trecătoare.. Pentru a intra în starea de vindecare, sensurile orientate spre dreapta trebuie schimbate si reorientate spre stânga, sensul benefic, descoperit a fi și sensul în care se rotește materia într-o celulă, atâta vreme cât este vie.. De aceea, este bine să vă obișnuiți să mestecați mâncarea levogir!
Dacă vrei să schimbi tot ce consumi în levogir, trebuie dai tu sensul, înainte să mănânci, cu ajutorul mâinilor tale energetice! Încearcă asta și fă diferența! Zaharul se amestecă spre stânga, mâncarea când o gătim, etc. Înainte să mâncăm, adunăm energiile benefice și le rotim deasupra mâncării spre stânga. Este aceeași tehnică cu care tratăm durerile corporale, cu mâinile noastre, doar ca trebuie să aducem cu gândul energiile vindecătoare.
Totul în natură vibrează, iar vibraţia nu este înainte-înapoi, ci este o mişcare de rotaţie la nivel molecular. De ce suntem noi şi tot ce este viu în natură, alcătuiţi doar din molecule care vibrează levogir (spre stânga), numai Ce este Sus ştie. Cert este că Viaţa are această caracteristică unică: tot ce are viaţă, vibrează levogir (spre stânga). Şi tot ce este inert şi în descompunere are vibraţie dextrogiră (spre dreapta). Ceea ce vibrează levogir, atrage şi acumulează Energia şi se întrupează. Ceea ce vibrează dextrogir, îşi cedează energia şi atomii şi se descompune. Ai observat că sistemul nostru solar se roteşte tot spre stânga? Ce coincidenţă fericită! Este un echilibru perfect şi face parte din veşnicul dans yin-yang pe care îl întâlnim peste tot în Natură revenind la tine. Toate moleculele tale, ca şi organism viu, vibrează levogir (spre stânga). Şi nu poţi folosi sau asimila decât elementele care au acelaşi sens de vibraţie. Louis Pasteur, tatăl microbiologiei, este tăticul acestei descoperiri. Pentru ca tu, ca organism viu, să asimilezi fripturica de pui, pâinea caldă sau chiar o cană de ceai, fiecare moleculă din ceea ce mănânci trebuie să aibă această vibraţie levogiră. Dacă nu o are, corpul va trebui să consume din energia proprie pentru a schimba sensul de rotaţie al acelui aliment, din dextrogir în levogir. De ce contează aşa de mult acest detaliu microscopic? Simplu. Dacă organismul tău, casa ta, este într-o continuă reconstrucţie şi eu vin la tine doar cu şuruburi care se înfiletează spre dreapta, iar tu ai munci cu fiecare şurubel în parte, să îl refaci în sensul corect de înfiletare, nu ai obosi un pic?
Ajungem mereu la cele mai simple întrebări când vorbim de alimentaţie.Tu vrei să pierzi energie sau să abunzi de energie? Şi, dacă vrei să abunzi de energie, ce sună mai logic: să consumi alimente care vin cu energie la pachet (levogire) sau alimente dextrogire, care îţi fură din energie nu doar pentru digestie, ci chiar la nivel molecular, pentru schimbarea sensului de rotaţie vibraţional?
Ca să îţi mai dau un exemplu grăitor. Flora intestinală umană ar trebui să fie preponderent de fermentaţie, specifică unei specii construită pentru consumul de carbohidraţi (specie frugivoră, dar asta e altă poveste). Aceste bacterii fermentative din intestinul nostru, eliberează substanţe levogire (pro-viaţă), care promovează viaţa şi echilibrul chimic intern. În schimb, prin consumul regulat de produse animale, flora fermentativă se transformă într-o formă preponderent de putrefacţie, care s-a dovedit că eliberează elemente de tip dextrogir (anti viaţă). Detaliile mici fac diferenţe mari. Tot ce mănânci îţi va aduce sau îţi va fura din energie. Dacă tot ce e viu e levogir şi îţi aduce energie şi tot ce e inert e dextrogir şi îţi fură din energie, atunci hai să ne mai uităm o dată la ce mâncăm: Un măr e levogir, aduce energie. O salată de legume e levogiră, aduce energie. Nucile și seminţele crude sunt levogire, aduc energie. Nucile și seminţele prăjite şi-au schimbat sensul de rotaţie, sunt dextrogire, deci fură din energie. Friptura, biscuiţii dietetici, iahnia de fasole și alte alimente de genul acesta, sunt dextrogire, îţi fură din energie. Apa e levogiră, îţi aduce energie. Legumele şi produsele vegetale gătite sunt jumate levogire – jumate dextrogire. Cafeaua e dextrogiră, îţi fură din energie (nu, nu, nu vorbim de şocul de adrenalină confundat cu energizarea. Şi tot aşa. Cumva lucrurile sunt intuitive, nu? De aceea contează fiecare fruct pe care îl mănânci sau bei, fiecare fripturică, fiecare prăjitură, fiecare nucă înmuiată. Ca atunci când tragi linie şi aduni toate lucrurile mâncate într-o zi, levogir cu dextrogir, tu să ieşi în câştig, pe plus LEVOGIR. Tot ce ai de făcut este să lucrezi la procentaje! Cu Iubire, Diana V. Ciobanu” SURSA
N.R.: „Sema sau ceremonia dervișilor rotitori este un ritual vechi de 700 de ani ce combină recitări din poemele Mevlana (cunoscut ca maestrul sufit Rumi) si pasaje din Coran, acompaniate de muzica tradiţională orientală. Dansul dervişilor se bazează pe puterea transformatoare a muzicii și a dansului sacru (sama). Călugării intră în transă și pot să execute la nesfârșit rotiri în jurul propriei axe. O importantă caracteristică a acestui ritual este că unește mintea, sufletul și corpul și le aduce în armonie. Rumi, cel care a fondat la Konya (actuala Turcia) confreria sufita a „dervişilor rotitori” spunea: „În ritmurile muzicii este ascuns un secret. Dacă l-aș dezvălui, el ar nimici lumea.”
Dansul Sema reprezintă o călătorie mistica în sapte părți, o ascensiune spirituală către „Cel Perfect” prin dizolvarea Ego-ului prin Iubire și găsirea Adevărului Divin. La sfârșitul acestei călătorii spirituale dervișul se reîntoarce ca un om care a atins maturitatea și perfecțiunea, capabil de a iubi și de a fi în serviciul întregii creații. Rotatia dervişului reprezintă condiția fundamentală a existenței noastre: totul este într-o mișcare continuă, totul este o evoluție continuă. Corpurile sunt compuse din atomi, iar atomii sunt compuși din nucleu (protoni, neutroni,) şi electroni ce se mișcă (rotesc) perpetuu în jurul nucleului atomic. Rotirea se face în sens antiorar, în cerc, si are semnificaţii subtile. Partea stânga a cercului reprezintă lumea invizibila, iar cea dreapta lumea vizibilă, rotirea in cerc simbolizând traiectoria ființei umane prin lumea materiala până când spiritul se întoarce la Divinitate.” SURSA
infoINSiDER.ro 