Luna aceasta, suntem invitaţi pe soclul din Piaţa Presei Libere să vedem ceea ce vedea Lenin, dar şi ce artiştii nu o să mai vadă după demolarea soclului. În 1960 o statuie din bronz de proporţii monolitice, de şase metri înălţime, a lui Lenin, aparţinându-i lui Boris Caragea, a fost amplasată în Piaţa Scânteii, actuala Piaţa Presei Libere din Bucureşti. După Revoluţia Română din 1989 statuia lui Lenin a fost mutată (în ianuarie 1990) în diverse locuri prin Bucureşti. Nimeni nu o dorea, ea simbolizând o plagă cu care nimeni nu dorea să se asocieze. Soclul din granit a rămas gol.

„Transformarea soclului într-un spaţiu expoziţional temporar prin intermediul Proiect 1990, în cadrul căruia tinerii artişti puteau protesta într-o manieră artistică împotriva problemelor noastre sociale şi politice curente, reprezenta libertatea. Însă socul este ameninţat de posibila demolare. Vreme de mai bine de doi ani (am început Proiect 1990 în ianuarie 2010) mi s-a spus că soclul va fi demolat şi că îi va lua locul o sculptură de 30 metri înălţime”, spune Ioana Ciocan, artist vizual şi coordonator al „Proiect 1990“. În perspectiva posibilei demolări a soclului, José Antonio Vega Macotela şi Chantal Peñalosa Navarro s-au hotărât să îi documenteze atent viitoarea absenţă. Doar cei 17 artişti care au luat parte la Proiect 1990 până acum (în perioada ianuarie 2010 – septembrie 2013) a avut ocazia să vadă Bucureştiul de pe soclul lui Lenin, atunci când s-au suit pe el pentru a-şi instala lucrările. DETALII

ARHIVĂ: SOLIDARITATE: “Suntem puşi în postura de a fi beneficiarii unui perpetuu spectacol agresiv şi obscen”

  INSIDER: „Dacă doriţi să răsfoiţi această comoară o puteţi face până sâmbătă, 21 septembrie, la Athenee Palace Hilton, când o puteţi şi cumpăra la licitaţie. Veţi primi mănuşi albe pentru a nu adăuga propriile amprente peste celelalte 262 ale poeţilor semnatari, plus un omagiat”.

„Floarea darurilor” este un volum omagial unicat de poezii manuscrise dedicate lui Nicolae Ceauşescu de 262 de poeţi, care include şi un portret semnat de Corneliu Baba. Editat în exemplar unic de Uniunea Scriitorilor din România sub îndrumarea lui Zaharia Stancu, acest volum a fost oferit cadou lui Ceauşescu pe 23 august în 1974, cu prilejul alegerii în funcţia de preşedinte al Republicii Socialiste România. Lucrarea va fi scoasă la licitaţie, cu preţul de pornire de 29.000 de euro, pe 21 septembrie, la Bucureşti, de casa Artmark.

   Potrivit Artmark, la chemarea Uniunii au răspuns 262 de poeţi, români, maghiari, germani, evrei, interesant de observat fiind faptul că în cuprinsul volumului apar atât scriitori de curte, cunoscuţi pentru dăruirea cu care cultivau cultul personalităţii dictatorului, cât şi oameni de litere mai puţin angrenaţi în acest sistem.

Documentul reprezintă o „mărturie a istoriei compromisului”, mai spune Artmark, precizând că „special şi interesant în acest volum este şi elementul plastic de excepţie” – portretul lui Nicolae Ceauşescu pe prima pagină, desenat într-o tehnică mixtă (ceracolor, cărbune şi sepia) şi semnat de pictorul Corneliu Baba, cunoscut pentru dizidenţele sale artistice ulterioare. DETALII

  Ateneul Român, 15 septembrie. Concert GHISLIERI CHOIR & CONSORT – „Death & Resurrection” – între Baroc şi Clasicism. Dirijor: GIULIO PRANDI. Program: W.A. Mozart – Regina Coeli în Do Major KV 108 (1771), D. Perez – Mattutino de’ morti  (1774).

Născut în 1977, Giulio Prandi a studiat dirijatul de orchestră la clasa lui Donato Renzetti. Are, de asemenea, o licenţă în matematică, la Universita- tea din Pavia. Format ca interpret, el a studiat compoziția cu Bruno Zanolini și muzica corală cu Domenico Zingaro la Conservatorul din Milano. Este director muzical la Collegio Ghislieri din Pavia și fondator al ansamblului baroc Ghislieri Choir & Consort.