INSIDER: „M-am intersectat de câteva ori prin Parcul Cişmigiu cu posesori de Solowheel, dar nu am apucat să le fac poze. Până să scot eu telefonul, ei ţuşti şi dispăreau din peisaj. Nici nu ştiam cum se numeşte, părea ceva gen… monocicletă!”

Solowheel este un monociclu electric la care echilibrul lateral nu este obţinut prin înclinarea şoldurilor ca la şaua de bicicletă, ci prin înclinarea gambelor pe mijlocul suportului roşu pentru picioare. Are o viteză limitată la 16km/h, care ajută la prevenirea căzăturilor şi coliziunilor la viteze ridicate. Solowheel este cel mai uşor vehicul cu motor electric, cântărind numai 11kg. Autonomia, în jur de 11 km, depinde de modul de folosinţă şi alţi factori (greutatea utilizatorului, teren, temperatura, presiune cauciuc, viteza), care corespunde folosinţei pe o durată între 1 şi 2 ore. Încărcarea la capacitate maximă a bateriei durează 1 ora. Preţ Solowheel: 1990 €. DETALII

    INSIDER: „Hanul Gabroveni de pe str. Lipscani nr.86, transformat după renovare în centru cultural, găzduieşte expoziţii pe toate gusturile şi, în general, gratuite.

Merită aruncată o privire chiar şi numai de dragul clădirii. Doar porumbei sau paraşutişti să nu fiţi, pentru că vă aşteaptă nişte ţepi la ferestre, dar în rest, toţi sunteţi bineveniţi!” DETALII

La intrarea principală din Parcul Cişmigiu au fost afişate portretele câtorva dintre milioanele de părinţi plecaţi în străinătate la muncă, făcute chiar de către copii lor. Expoziţia face parte din proiectul „Protecţie şi educaţie pentru copiii afectaţi de migraţia pentru muncă în străinătate prin centre de zi”, lansat de „Salvaţi Copiii”. DETALII

INSIDER: „Peste 80.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate pentru a le putea oferi „o viaţă mai bună”. Dintre cei norocoşi, cu ambii părinţi în ţară, cei mai „invidiaţi” sunt cei cu părinţi corporatişti-carierişti pe care îi creşte o bonă. La polul opus sunt „cei cu cheia de gât”, cu părinţi cu 2-3 job-uri care muncesc din greu, din sculare în culcare, ca să poată plăti facturile casei şi să aducă o pâine pe masă. Sunt pupaţi când ziua se îngână cu noaptea (şi invers), dar nu ştiu exact dacă a fost vis sau realitate.

Rarisimi sunt cei care au parte de atenţia totală a ambilor părinţi sau măcar o bună parte din zi. Deşi sunt bune casele, piscinele, smartphone-urile, tabletele şi hainele de firmă, copiii îşi doresc doar de atenţie. Părinţii şi copiii au o singură viaţă să se bucure unii de alţii. Restul este o iluzie!”