INSIDER: „Nimeni nu este prea sărac să dăruiască…”, spunea cândva Sfântul Ioan Gură de Aur. Am văzut de-a lungul anilor cum poți aduce multă bucurie și zâmbet pe fața oamenilor doar oferindu-le un zâmbet, îmbrățișare sau o vorbă de încurajare care să le aducă speranța și mângâiere. Printre bolnavii de la Dumbrava și Tinca, sunt mulți cu afecțiuni psihice mai mult sau mai puțin grave, bolnavi care se mulțumesc cu atât de puțin, a căror privire poate fi luminată și numai de simpla prezență a celor care își fac timp să „discute” cu ei. Vasilică, nedespărțit de punga lui cu jucării, mărgele și alte cele, ne cere de fiecare dată mașinuțe și tractoare neuitând să menționeze că-i trebuie „punga pină” (plină). Tunde vrea mereu ochelari de soare, ori telefonul pentru a vorbi cu mama ei, mamă pe care nu a văzut-o niciodată și despre care nu știm dacă mai trăiește. Daniela vrea minge mare, deși are una pe care o ține în brațe ca pe o comoară neprețuită. Ce te faci, însă, cu Ana din Brașov care își vrea cu ardoare casa înapoi? În urmă cu mai mulți ani, în împrejurări pe care nu le cunosc, a fost evacută din casa în care locuia (locuință care nu era a ei) și pusă efectiv în stradă. Neobișnuindu-se cu ideea de a nu mai locui acolo, s-a încăpățânat să rămână pe treptele imobilului, insistând să intre, până ce vecinii au chemat poliția care a dus-o la spitalul de psihiatrie de unde a fost trimisă la Dumbrava. Este la noi de vreo doi ani, timp în care nu ne-a făcut probleme de nici un fel. În urmă cu câteva luni, însă, am văzut-o foarte tristă, plângând, și când am întrebat-o ce s-a întâmplat, mi-a răspuns că îi este dor de casă și dorește să plece, rugându-mă insistent să nu mă supăr pentru acest lucru. Nefiind în stare să-i spun că nu-și va mai recăpăta casa niciodată, am încercat să-i spun că vom rezolva problema, cândva în viitor, când voi avea treabă în Brașov. De-atunci mă întreabă mereu „așa-i că voi primi casa înapoi? Iar eu îi spun „sigur, Ana, o să o primești înapoi”. Și iar mă întreabă: „Dar cum veți face?” Neștiind ce să-i zic la început, i-am spus că o să merg în biroul poliției, o să dau cu pumnul în masă, poruncindu-le să-i dea înapoi casa pe care i-au luat-o. Îi place atât de mult răspunsul meu încât aproape de fiecare dată când mă vede îmi cere să îi arăt cum voi da cu pumnul în masă în fața polițiștilor, obligându-i astfel să-i îndeplinească dorința. Totul se termină cu îmbrățișări și pupături pe care le primesc din belșug și cuvinte de genul „cât de bun sunteți… vă mulțumesc tare mult…”. Cât de bun sunt… N-am făcut nimic decât să-i spun ce îi place să audă. N-am făcut decât să-i acord puține, prea puține minute din timpul meu. Ah, da, am lăsat-o să mă îmbrățișeze și să mă pupe. Nu pe mână, că nu-mi place ideea, ci pe obraz. Și pentru atâta lucru îmi spune că sunt bun! Cât de puțin le trebuie unora ca să fie mulțumiți! Bucuria de a fi de folos, ne inundă viețile zi de zi și vedem cât de adevărate sunt cuvintele: „E mai ferice să dai decât să primești…” Am ținut să vă împărtășesc aceste lucruri pentru a vă încuraja să fiți darnici în zâmbete, într-o privire caldă, într-o îmbrățișare, în cuvinte de încurajare, lucruri care nu ne costă nimic, dar care contează și au atâta valoare pentru cei din jur!” SURSA

ARHIVĂ: 220 DE TĂRGI: „Am dus bolnavii la CAS pentru că funcționarele de la ghișeu mi-au cerut acest lucru” *** DUMBRAVA: “Oameni pentru care viața a fost o luptă continuă pentru supraviețuire, de multe ori o luptă pierdută cu viciile, cu tentațiile sau cu provocările cotidiene”

INSIDER: „În țările mai civilizate există un recipient unde lumea lasă sau nu (de obicei, da!) niște monede drept mulțumire pentru ca au folosit wc-ul. La noi, de obicei o doamnă solidă stă proțăpită la intrare și pentru 1 sau 2 lei îți dă aproximativ 15 cm de hârtie igienică, de obicei roz și cam rugoasă, luată dintr-un tenculeț cu migală pregătit în pauzele cu lipsă clienți.

La Park Lake nu numai ca hârtia e fină, parfumată și în 3 straturi, dar la intrare sunt un el și o ea plini de bani, dress code: dollares. Oare s-au scos și ăștia din circulație și-au trecut toți la eurici?!”

ARHIVĂ: ROMANIA: ParkLake Shopping Center reinvetează conceptul de WC public românesc! *** AVERTISMENT: Blestemul din toaletele Spitalului Militar. „În caz de nevoie, folosiţi biletul de autobuz!” *** BOMBĂ ÎN VAMA GIURGIU: „Mulţumim autorităţilor pentru grija ce o poartă turiştilor!” *** EUROWC: Ce a adus nou Iron Maiden în România? Pisoarele „Oblio” pentru rockeri dezinhibaţi! *** PREŢUL ZILEI: Nici la WC nu scapi de TVA! Ce scrie pe factura fiscală – recoltare nevoi fiziologice?!