INSIDER: „Marea Moschee din Constanța amplasată în Piața Ovidiu, este principalul edificiu de cult musulman din România și unul dintre cele mai frumoase monumente de arhitectură și a fost construită (1910-1913) la inițiativa regelui Carol I, motiv pentru care este denumită și Moscheea Regală Carol I. Atunci a fost pentru prima dată când s-au folosit beton armat într-o construcție în România. În moschee există un covor cu o vechime de 200 de ani, 14 m lungime și 9 m lățime și o greutate de jumătate de tonă, dăruit de ultimul sultan otoman Abdul-Harmid, pentru geamia din Ada Kaleh și acesta a fost singurul lucru salvat atunci când s-a scufundat insula. Minaretul, construit și el din beton armat are o înălțime de 47 de metri.
„În semn de respect, nici o altă moschee din Romania nu are voie să dețină un minaret peste această înălțime.” Pentru a ajunge în vârf trebuie să urcați 140 de trepte dispuse în spirală. Acolo, cu respirația tăiată din cauza efortului, veți întâlni cea mai frumoasă panoramă asupra mării și Portului Tomis. Intrare: 5 lei adulți, 2 lei redus; Program: iarna: 09-17, vara: 09-19″ DETALII
N.R.: „În inima veche a orașului de la malul mării, acolo unde străzile coboară lin spre Portul Tomis și unde aerul sărat se amestecă cu istoria, se ridică unul dintre cele mai surprinzătoare simboluri ale Dobrogei: 🕌Marea Moschee Carol I. Puțini știu că acest lăcaș musulman nu a fost construit de otomani, așa cum am fi tentați să credem, ci a fost oferit comunității musulmane chiar de regele României, Carol I al României. Construcția a început în 1910, la inițiativa suveranului, ca un gest de respect față de musulmanii dobrogeni, după integrarea provinciei în statul român.
Inaugurarea oficială a avut loc la 31 mai 1913, în prezența regelui și a reginei Elisabeta. Pe frontispiciu stă mărturie și astăzi inscripția care amintește că edificiul a fost ridicat în onoarea credinței musulmane, un gest diplomatic și profund uman într-o Europă tensionată. Dincolo de mesajul său simbolic, moscheea a fost și o îndrăzneață declarație inginerească. A fost prima clădire din România realizată integral din beton armat, o tehnologie aflată atunci la început de drum în Europa.
Inginerul Gogu Constantinescu, pionier al utilizării betonului armat și inventator al teoriei sonicității, a proiectat cupola și minaretul folosind acest material considerat riscant la acea vreme. Scepticii credeau că structura nu va rezista. Timpul le-a contrazis temerile: edificiul a traversat fără probleme majore marile cutremure ale secolului XX. Cupola centrală, înaltă de aproximativ 25 de metri, impresionează prin eleganța proporțiilor și prin finețea execuției, pereți relativ subțiri pentru epocă, dar calculați cu o precizie remarcabilă. Minaretul, înalt de circa 47 de metri, domină orizontul peninsulei. Urcarea celor aproximativ 140 de trepte în spirală, strânse și răcoroase, este o mică aventură. La capătul ei, balconul circular îți oferă una dintre cele mai frumoase panorame din Constanța: Portul Tomis, Marea Neagră și acoperișurile vechiului cartier istoric. Proiectul arhitectural a fost semnat de Victor Ștefănescu, care nu a ales o copie fidelă a stilului otoman balcanic. Inspirându-se din Moscheea din Konya (Anatolia), el a combinat influențe neo-egiptene și bizantine cu accente neoromânești, creând o clădire cu personalitate distinctă. Zidurile masive din piatră și cărămidă dau soliditate ansamblului, în timp ce silueta suplă a minaretului adaugă o notă orientală delicată. Rezultatul este o construcție care se integrează firesc în peisajul litoral, dar păstrează un aer exotic ce atrage imediat privirea. În sala de rugăciune se află o adevărată piesă de patrimoniu: celebrul covor oriental de mari dimensiuni. Țesut manual timp de aproximativ 17 ani la centrul Hereke din Turcia, el are aproximativ 144 m² și cântărește în jur de 490 kg, fiind considerat unul dintre cele mai mari covoare orientale din Europa. Covorul a fost donat inițial de sultanul Abdul Hamid al II-lea pentru moscheea din insula Ada Kaleh, veche enclavă turcească de pe Dunăre. După dispariția insulei, în urma construirii barajului de la Porțile de Fier, covorul a fost adus la Constanța pentru a fi salvat. Astăzi este păstrat parțial rulat, deoarece dimensiunile sale depășesc spațiul disponibil pentru a fi întins complet. Calitatea execuției este impresionantă: densitatea nodurilor și finețea lânii au păstrat culorile vii mai bine de un secol. Interiorul respectă tradiția islamică: nu există reprezentări figurative.
Pereții sunt decorați cu versete din Coran, caligrafiate în arabă aurie pe fundaluri albastre și turcoaz, iar motivele florale și geometrice creează un ritm vizual calm. Lumina filtrată prin vitralii colorează discret spațiul, amplificând senzația de reculegere. Poziționarea moscheii spune o altă poveste despre Dobrogea. La doar câteva sute de metri se află Catedrala Sfinții Petru și Pavel, Biserica Romano-Catolică Sfântul Anton de Padova și Sinagoga Așkenază (astăzi în ruină). Această proximitate a lăcașurilor diferitelor religii a dat naștere expresiei „Octogonul Confesional”, un exemplu autentic de conviețuire pașnică între comunități. Moscheea funcționează atât ca obiectiv turistic, cât și ca lăcaș de cult activ, fiind sediul Muftiatului Cultului Musulman din România. De cinci ori pe zi, chemarea la rugăciune se împletește cu sunetul clopotelor din apropiere, într-un dialog sonor care pare să spună, dincolo de cuvinte, povestea Dobrogei. Când ieși din curtea moscheii și privești din nou silueta ei, înțelegi că nu este doar o clădire din beton și piatră. Este o punte, intre mări și imperii, între tradiții și modernitate, între credințe diferite care au ales să trăiască împreună. Iar dacă ajungi la Constanța, merită să urci cele 140 de trepte și să lași vântul mării să-ți spună restul poveștii.” SURSA
Screenshot
Screenshot
ARHIVĂ: SIMBOL TRIST: Cazinoul din Constanța după 107 ani. Cel mai frumos loc părăsit de pe malul Mării Negre!
