INSIDER: „Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti este locul în care se păstrează case țărăneşti din toate zonele țării, interioare decorate autentic, costume populare de patrimoniu, unelte şi utilaje agricole, dar şi patru biserici de lemn. Cel mai mare dintre lăcaşurile cult conservate aici este biserica de lemn adusă din Dragomiresti, județul Maramureş – Biserică greco-catolică cu hramul Adormirea Maicii Domnului construită în 1722 și adusă în 1936 prin Fundația Culturală Regala „Principele Carol” pentru a face parte din Muzeul Satului Românesc. Fusese construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripţie.
Deși sătenii (care mai aveau o biserică) inițial nu ar fi vrut să o dea pentru Muzeul Satului, pentru că în noaptea de Înviere din anul 1936 a nins atât de mult, încât zăpada strânsă pe acoperiş a făcut ca turla bisericii să se prăbuşească, s-au hotărât să dăruiască biserica lor muzeului ce se construia la Bucureşti.
N.R.: „Încadrându-se din punct de vedere tipologic în categoria bisericilor sală, biserica are un plan dreptunghiular încheiat printr-o absidă cu cinci laturi. Lăcaşul de cult se ridică pe o temelie joasă din piatră de râu, are pereții din bârne de molid dispuse orizontal, încheiate în „coadă de rândunică” și acoperiş cu învelitoare din şindrilă fasonată. Meşterii dulgheri au utilizat la edificarea sa aceleași tehnici constructive prezente la casele și anexele din gospodăria țărănească, conferind astfel o excepțională unitate stilistică arhitecturii din zonă.
Spaţiul interior al bisericii este compartimentat conform cultului creştin de rit oriental: altar, naos, pronaos și pridvor. Fiecare dintre spaţii poartă și o denumire locală, conferită de atribuirea simbolică a fiecăruia: pronaosul – „biserica femeilor”, naosul „biserica bărbaţilor”. Altarul, spaţiul unde oficiază preotul, este separat de naos printr-o catapeteasmă bogat sculptată și împodobită cu icoane pictate pe lemn iar între pronaos și naos, simetric față de ușă, peretele are două deschideri laterale prevăzute cu grilaj din fier forjat în formă de cruci. Pereţii sunt pictaţi în interior de zugravi locali care au respectat în altar şi naos canoanele bisericești, prin scene care reflectă credinţele poporului legate de cele două destinații postume (fericirea din Rai și chinurile din lad), conservând însă și diverse aspecte din viaţa socială și politică a vremii, elemente din arhitectura locală, scene de muncă (Judecata de Apoi) sau ţinute vestimentare specifice Maramureșului. Din punct de vedere artistic, se remarcă elementele decorative ale pridvorului deschis cu stâlpi ciopliţi uniţi prin arcade elegante la partea superioară și o balustradă traforată, la partea inferioară. Alături de aspectul său decorativ, acoperişul cu pante repezi și „poală” dublă, formează o streașină largă. Turnul clopotniţă, înalt de aproximativ 27 m, cu silueta sa zveltă și coiful care acoperă foișorul, este un accent care prin proporţii echilibrează volumele întregului edificiu.” SURSA
Adresa: Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” (pe malul lacului Herăstrău): Şoseaua Kiseleff nr. 28-30, București, sector 1. Program: zilnic 9-17. Bilete: 40 lei/ adulți, 20 lei/ pensionari, 10 lei/elevi, studenți. Luni & marți, majoritatea monumentelor sunt închise – reducere 50%.
N.R.: În România se păstrează circa 1440 de biserici de lemn ridicate până în anul 1918. Aproximativ 650 de biserici de lemn se găsesc în Transilvania și Banat, peste 490 sunt în Oltenia, Muntenia și Dobrogea și mai mult de 300 sunt în Moldova.
Cea mai mare biserică de lemn din România este Mănăstirea Săpânța-Peri (2003), situată în Maramureș, care deține și titlul de cea mai înaltă biserică de lemn din lume. Are o înălțime de 78 de metri.
infoINSiDER.ro 