PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

SĂLAJ, ABSURDISTAN: Subprefectul județului moare la un eveniment pentru gestionarea deșeurilor. Vântul dărâmă terasa peste participanți!


INSIDER: „Subprefectul județului Sălaj, dl. Virgil Ţucaş, a decedat astăzi, ucis de o construcție care s-a prăbușit peste el. Era prezent la un eveniment legat de gestionarea deșeurilor în județul Sălaj, alături de oficiali ai județului, primari, alte persoane interesate.
Locul ales pentru desfășurarea evenimentului a fost o construcție cu structură de lemn și acoperiș din țiglă care nu a rezistat din cauza vântului puternic și s-a prăbușit peste cei aflați pe terasă. Mai mulți participanți au fost răniți, dar cel mai grav lucru este că unul aceștia a murit.

Am scris de foarte multe ori despre indolența și superficialitatea care domnește în domeniul construcțiilor, în aproape toate etapele care însoțesc ridicarea unui edificiu, de la proiectare până la darea în folosință. Avem o legislație destul de precisă, avem specialiști care pot să proiecteze și să asigure execuția, avem instituțiile de reglementare și control, avem funcționarii. Și totuși, avem poduri cărora li se rup stâlpii după șase luni de la darea în folosință și foișoare care se prăbușesc peste oameni și îi ucid.
De ce?” SURSA

ARHIVĂ: LUȚCA, JUDEȚUL NEAMȚ: Podul de piatră a capitulat la 7 luni după reparația capitală. Nu în iureșul războiului se prăvălesc toate, ci al hoției nepedepsite, al lăcomiei iresponsabile! *** CĂDERE & DECĂDERE: Acoperișul românesc dintre artă și meserie ajuns între marketing și mântuială în mai puțin de o sută de ani!

CARNETUL DE ȘOFER: Epopeea eliberării fișei medicale auto la reînnoirea permisului. Cred că m-au confundat cu Prunariu!


INSIDER: „Azi m-am dus să îmi fac o fișă medicală pentru permisul auto. Frate, am zis că m-au confundat cu Prunariu, mă trimit în spațiu. Trei ore prin toate cabinetele medicale posibile, am rezolvat labirinturi, am urmărit libelule, am împuscat rațe, am căutat furnici…brusc, așa, la prima oră, luată din somn, pe nemâncate, îmi venea să îi iau pe toți la palme.

Cum te prindeau, cum începeau grăbiți: dacă am avut vreun accident, dacă am fost internată în spital, dacă am împins vreo babă pe scări, dacă am mâncat semințe și am scuipat cojile pe jos, dacă am băgat paie în fundul bondarilor… breeee… vă rog eu, dați-mi drumu’ de aici să pot să beau și eu o cafea liniștită, să mă trezesc un pic, altă treabă n-aveți decât să chinuiți oamenii de la prima oră a săptămânii?

Primul m-a încolțit psihiatrul, așa era traseul, nu că eu nu aș fi avut vreo privire mai specială, mai ales că tocmai mă cheliseră de vreo câteva sute de lei, in primele 5 minute, înainte de orice.

Nene, psihiatrii sunt de departe țicniții regnului medical, e pentru a suta oară când mi se demonstrează asta. I se zbătea continuu un ochi, își țuguia gura spasmodic, măna era încordată, abia scria cifra 1 sau 9, apăsa în pix mai să rupă hârtia, îi certa pe toți că nu completaseră fișa sau nu scriseseră bine vreo rubrică… ce să mai, om care lucrează o viață întreagă numai cu „glumeți”.

Ei și, că să nu vă mai povestesc și despre doamna de la interne, o matahală care scria cu mânuși, avea pe față mască, vizieră, respira greu si transpira abundent, de ziceai că gata, asta deja e în capsula spațială, să nu vă mai povestesc nici despre bomba sexi de la oftalmologie, o brunetă planturoasă care mă întreba ce scrie pe ultimul rând într-un întuneric de îl tăiai cu cuțitul, „aprinde, Pisi, lumina, că mi-am lăsat farurile în mașină, nu vezi că ne băgăm degetele în ochi, vrei să îți citesc poezii pe bezna asta?”, nu vă mai povestesc de nimeni și trec direct la laboratorul de recoltare sânge.

– Vă e frică de ac?

– Ce frică de ac, doamnă, am făcut zeci de polidine, cu ace de-alea de marochinărie, de pe vremuri, de auzeam cum pârâia carnea când venea tanti Orășel in creierii nopții si incepea sa zdrăngăne cutiuța aia de metal de ziceai că trece personalul de Piatra-Olt prin apartament. Bașca 3 copii, toți 3 la bisturiu, mai stăm de alinturi de-astea cu aculețe cu dimensiuni de microni?

– Vă întreb pentru că vin bărbați cât ușa, cu 3 rânduri de ceafă, unii tatuați și-n nas, care leșină când bag acul în venă.

Rezolvăm noi cu recoltarea, îmi lipește un plăsturel cât un bob de mazăre si mă trimite cu fișa la următorul cabinet.

Și cum stau eu la rănd, văd că plăsturelul era îmbibat și o șuviță de sânge începuse să curgă pe mână în jos. Ma mănâncă sa desfac plăsturelul, găsesc sub el o gâlmă albăstruie cât o nucă si când dau să o apăs, începe dansul.

Mă umplu toată de sânge, in jurul meu se face loc, domnii se lipesc instinctiv de ziduri și incep să se prelingă cu ochii scoși din orbite, de parcă veneam de pe front, cei de la recepție sar grăbiți și mă bagă în cabinetul de recoltări, fix peste un domn cu 3 rânduri de ceafă, cu tricoul alb mulat pe burta pe care scria cu argintiu, elegant, Versace, cu o ancoră tatuată pe un biceps umflat cam la dimensiunile taliei mele.

Până să mă curețe asistenta, să îmi pună o compresă rece și să îmi lipească un abțibild nou, războinicul dormea deja pe scaun cu capul într-o parte, visa cum se luptă el cu o discotecă întreagă. Asistenta îl vede, își dă ochii peste cap, apasă pe o pedală de la scaun, il dă pe invincibil cu zgaidele-n sus și cu capul in jos ca să îi vină sângele înapoi în cap si să-l trezească din visare si, când viteazul nostru deschide ochii, alb ca varul, îi spune languros: „Bună dimineața, iubire, ești bine, să-ți iau niște sânge?

Hahahaaaaa… stăm bine, tovarăși, nu vă fie frică, dacă avem rețea la internet pe front, ii rup bombardierii noștri la Fortnite pe dușmani. Aaa… și berea să fie rece, dacă tot nu mai avem nici fotbal. Nu ne lăsăm până nu înfrângem!” SURSA

RECLAMĂ LA MUZEU, AMSTERDAM: „Rondul de noapte” de Rembrandt adus la viață în mall, invitație la Rijksmuseum pentru a cunoaște originalul și la ING pentru restul


INSIDER: „Rijksmuseum din Amsterdam a vrut să încurajeze oamenii să-și viziteze expozițiile. Au dat viață unui tablou Rembrandt într-un centru comercial.” SURSA

N.R.: Rembrandt Harmenszoon van Rijn (n. 15 iulie 1606, Leiden, Olanda, – d. 4 octombrie 1669, Amsterdam) a fost un pictor şi gravor olandez din secolul al XVII-lea, considerat unul din cei mai mari pictori din istoria artei. A trăit în perioada denumită „epoca de aur olandeză”, timp în care cultura, ştiinţa, comerțul şi influența politică a Olandei au atins apogeul. Rembrandt este autorul a 600 picturi, 300 gravuri şi peste 2000 desene. Maestru al tehnicei de clar-obscur, Rembrandt a fost „singurul pictor care și-a putut permite să amestece noroiul cu strălucirea ochilor, focul cu cenușa, sau să facă culorile să strălucească proaspăt, ca o floare, pe giulgiul mortuar roz sau bleu deschis”

Tabloul Rondul de noapte 1642, considerat astăzi o capodoperă, a constituit la vremea sa un scandal. Comandantul Frans Banning Cock ar fi dorit să iasă mai mult în evidenţă în acest uriaş tablou (3.63 m x 4.37 m). Ori, Rembrandt s-a concentrat mai mult asupra acțiunii înseși, decât asupra înfăţişării figurilor; pentru el tema este defilarea, mişcarea, acțiunea neobişnuită, şi nu tabloul colectiv tradițional al unui grup. Puternicele contraste de lumină şi culoare, jocul fin al mişcării trupurilor, umbrelor şi rechizitelor înviorează excepțional scena, leagă figurile între ele, alcătuind parcă din acestea o compoziție de lumini. „Vrăjitor, Rembrandt e capabil să facă din noapte zi.” (Eugène Fromentin). Prin analiza cu raze Roentgen realizată în 1975 s-a dovedit că lacul, menit să protejeze opera ce înfăţişează o acţiune care se desfăşoară la lumina unei după-amiezi târzii, se închide cu trecerea timpului, producând iluzia unei scene nocturne.

Numele „Rondul de noapte” nu a fost dat de fapt de Rembrandt, ci de cineva din secolul al XVIII-lea, când tabloul era deja înnegrit.

O altă curiozitate a picturii este legată de mănuşile personajului îmbrăcat în negru din centrul tabloului (comandantul Frans Banning Cock). Acesta ține în mâna dreaptă, înmănușată, o altă mănușă, dar tot pentru mâna dreaptă! ” DETALII

PORUMB ZAHARAT: După mămăliga „gata în 3 minute” s-a inventat și știuletele fiert în 5 minute. Tot un fel de păpușoi, dar mai dulce!


INSIDER: „Am datoria să vă informez că, la piață, a apărut porumbul zaharat. 2,5 lei/ știuletele. Se fierbe doar câteva clocote, astfel încât să nu anulăm gustul și principiile nutritive valoroase.” SURSA

N.R.: „Porumbul zaharat este o adevărată sursă de hrana vie. În stare proaspătă sau conservată, asigură un real aport, vitamino-mineral și energetic. Datorită conținutului în sintosterol, sigmasterol, acizi grași și esterici, saponine și alcaloizi, mătasea de porumb zaharat se folosește în medicină ca remediu colagen, ca diuretic și hemostatic. Porumbul zaharat s-a remarcat printr-un conținut caloric mai ridicat și prin valoarea nutritiva superioară comparativ cu porumbul obișnuit. Acest aliment constituie, de asemenea o importanta sursă de microelemente, un aliment bogat în magneziu (48 mg/100g produs comestibil), microelement care de obicei lipsește din alte produse vegetale.

Porumbul zaharat, specia Zea Mays, este monocotiledonata din familia Gramineae, var. rugosa (Bonaf), convar. Saccharata (Sturt.), se diferențiază de porumbul normal prin prezența uneia sau mai multor gene mutante, care afectează metabolismul glucidelor din endosperm.

Partea pentru consum din porumbul zaharat este bobul imatur format din endosperm si peretele ovarului (pericarpul imatur). Dulceața este principalul component al gustului in porumbul zaharat. Savoarea este de asemenea determinata prin arome, mai ales de buchetul pe care îl are porumbul zaharat in timpul fierberii. Durata mare a fierberii distruge în parte substanțe nutritive.

ARHIVĂ: MĂMĂLIGA ART: „Brâncuși al făinii de porumb, Michelangelo al Panzani”

CETATEA DEVA: Dintotdeauna în renovare, câteodată vizitabilă și telefericul mereu în reparații. Peisajul de vis necesită gambe antrenate!


INSIDER: „De când mă știu, Cetatea Deva e în renovare. Ba aflu că nu se poate vizita, ba e vizitabilă, ba are teleferic, ba telefericul este în reparații… Pe scurt, nu știam nimic actual despre această cetate, decât faptele istorice din manualele de istorice ori de pe Google.

Așa că, dacă mai e cineva în situația mea, e bine să știe următoarele lucruri, culese recent de la fața locului:

– Dacă n-ai condiție fizică, nu prea ai ce căuta pe acolo. Se urcă pe două căi: fie pe scările de lemn (muuuuuulte la număr), aflate pe partea dreaptă imediat ce treci de prima poartă (cetatea avea două porți de apărare situate la distanță considerabilă una de alta); fie pe un drum pavat cu piatră fasonată și cu pantă de urcare destul de mare.
– Telefericul este în renovare. Nu se știe până când.- Se poate ajunge cu mașina până aproape de locul în care urcarea se impune a fi făcută pe jos. Pentru asta, trebuie să plecați la drum de dimineață pentru că puținele locuri unde poate fi lăsată mașina se ocupă urgent. Să nu vă sperie străduțele înguste și abrupte pe unde trebuie să se cațere mașina, cum pot localnicii care stau la casele de acolo, poate toată lumea. Totuși, aproape vă recomand o mașină de teren, iar iarna prudență, căci îmi imaginez cum o fi pe zăpadă în pantă.

– Cetatea, la fel ca alte cetăți de genul ei (Rupea, Feldioara) are binecunoscuta formă de melc. Nu se percepe taxă de intrare pentru că, simplu, nu se intră. Este în renovare. Sunt indicatoare cu accesul interzis. Se putea trece după ele, am văzut turiști făcând-o, dar eu am respectat interdicția, mai ales că obosisem după urcare (o parte din drum și cu copilul în brațe), încât mi-a dispărut gândul de a fenta indicatoarele, căci mai era ceva de urcat.
– De pe terasele alăturate cetății se ivește Deva în toată splendoarea ei și asta face să merite tot efortul. Am văzut de acolo de sus centrul orașului cu hotelul în care am stat, am văzut conturul cartierelor, al bulevardelor largi și străzilor mai mici, cimitirul cel mare cum se întindea pe un teren în valuri și verdeață cât poți să cuprinzi cu privirea. Doamne, ce peisaj!” SURSA

N.R.: „Monument istoric şi de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei (județul Hunedoara) a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea (1264) pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.

Prin poziţia sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălţimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieşirea şi intrarea în Transilvania pe valea Mureşului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic şi din epoca bronzului 2 iar prezenţa unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămăşiţele unei fortificații dacice.

Există trei incinte cu forme diferite, ocupând vârful și o parte din latura de nord a înălţimii: prima incintă – formă ovoidală; incinta a doua traseu ovoidal neregulat; incinta a treia – traseu aproximativ semicircular.

ARHIVĂ: ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României *** CETATEA TEUTONILOR: Restaurare da, termopane ba! *** CETATEA FĂGĂRAȘ: Îți poți face un selfie pe tronul domnesc fără să fii „urecheat” de supraveghetori

CONSTANȚA, ROMÂNIA: Crucea noastră cea de toate zilele


INSIDER: „Romania, Constanta…. Îl văd în fiecare dimineață când mă duc la serviciu” SURSA

N.R.: „Există o cruce a omului drept, a doua este crucea omului păcătos pocăit de păcatele sale, iar cea de-a treia este crucea omului păcătos lipsit de pocăință. Care dintre aceste trei cruci este mai uşoară?”

ROMA: Ce se întâmplă cu dorințele din Fontana Di Trevi?


INSIDER: „Când se adună monedele din Fontana di Trevi, are loc o operațiune industrială fascinantă, desfășurată de obicei lunea dimineața sub supravegherea poliției. Muncitorii folosesc mături lungi și pompe de aspirare puternice pentru a strânge tonele de metal de pe fundul bazinului baroc. Ceea ce puțini știu este că acești bani, care însumează aproximativ 1,5 milioane de euro anual, nu intră în bugetul Romei, ci finanțează integral supermarketurile sociale ale organizației Caritas, transformând speranțele turiștilor în hrană reală pentru familiile sărace. Procesul de colectare este gestionat de angajații companiei de utilități ACEA, care intră în bazin echipați corespunzător. Înainte de a începe aspirarea, apa este oprită temporar, iar monedele sunt împinse în grămezi mari folosind perii speciale pentru a nu zgâria piatra prețioasă a monumentului. Sacii albi, grei și plini de metal ud, sunt apoi sigilați sub ochii carabinierilor și transportați cu vehicule securizate către un depozit specializat pentru procesare.

Odată ajunși la centrul de sortare, banii trec printr-o etapă laborioasă de curățare și uscare. Monedele sunt separate de alte obiecte care ajung accidental sau intenționat în fântână, cum ar fi ochelari de soare, bijuterii, jetoane de cazinou sau chiar proteze dentare. După înlăturarea impurităților, mașini automate de numărat sortează monedele în funcție de valoare și tip, pregătindu-le pentru depozitarea bancară. Varietatea valutară descoperită în saci este o dovadă a turismului global, deoarece în fântână nu se aruncă doar euro. Dolari americani, yeni japonezi, lire sterline și monede din toate colțurile lumii sunt amestecate pe fundul apei. Organizația Caritas are acorduri speciale cu băncile pentru a schimba aceste valute străine, asigurându-se că nicio donație involuntară nu se pierde, indiferent de țara de origine a turistului.

Tradiția care generează această avere se bazează pe o legendă urbană simplă, dar puternică. Se spune că, dacă arunci o monedă cu mâna dreaptă peste umărul stâng, te vei întoarce într-o zi la Roma. Dacă arunci două, te vei îndrăgosti de un localnic, iar trei monede garantează căsătoria. Acest ritual face ca mii de oameni să contribuie zilnic la un fond comun, fără să știe exact unde ajung banii lor.

Emporiile Solidarității, finanțate din aceste fonduri, funcționează ca niște supermarketuri obișnuite, dar fără case de marcat fiscale pentru clienți. Familiile aflate în dificultate primesc carduri încărcate cu puncte, pe care le pot folosi pentru a „cumpăra” alimente de bază, scutece sau produse de igienă. Acest sistem oferă demnitate beneficiarilor, permițându-le să aleagă singuri produsele de care au nevoie, spre deosebire de primirea unui pachet standard.

Pe lângă alimente, banii din fântână susțin și o rețea de cantine sociale unde se servește mâncare caldă zilnic. De asemenea, fondurile contribuie la întreținerea adăposturilor pentru persoanele fără locuință și la programe de reintegrare profesională. Astfel, dorințele turiștilor devin un motor economic vital pentru asistența socială a capitalei italiene, acoperind o parte semnificativă din bugetul organizației caritabile. De-a lungul anilor, au existat discuții administrative tensionate privind proprietatea acestor fonduri. Primăria Romei a luat în considerare, la un moment dat, redirecționarea banilor către bugetul local pentru repararea infrastructurii orașului. Totuși, presiunea publică și argumentele morale au prevalat, decizându-se că banii aruncați cu speranță trebuie să servească unor scopuri umanitare, nu administrative. Securitatea monumentului a fost sporită considerabil pentru a preveni furtul monedelor, o practică frecventă în trecut. Înainte de instituirea patrulelor permanente, existau indivizi care intrau noaptea în fântână pentru a sustrage banii cu magneți sau cu plase. Astăzi, orice tentativă de a lua monede din apă este considerată infracțiune și se pedepsește cu amenzi usturătoare, zona fiind monitorizată video non-stop.

Fontana di Trevi, capodopera lui Nicola Salvi, este alimentată de apeductul Aqua Virgo, aducând apă proaspătă în Roma încă din antichitate. Faptul că monedele aruncate în această apă pură ajung să hrănească oamenii nevoiași adaugă o nouă dimensiune simbolică monumentului. Apa dătătoare de viață și generozitatea anonimă a vizitatorilor se întâlnesc într-un ciclu continuu de binefacere, transformând un simplu gest turistic într-un act de solidaritate umană.” SURSA

ARHIVĂ: IERUSALIM: Ce se întâmplă cu dorințele din Zidul Plângerii?

BUCHAREST TECH WEEK: Festivalul cel Mare, tehnologie & inovație, din Europa Centrală și de Est „s-a reîncarnat” după doi ani de online


INSIDER: ‘Dacă aveți copilul adolescent, cu înclinație spre IT și pofta de un mic contact cu realitatea meseriilor de mâine, vă recomand un loc in weekend: Festivalul Tehnologiei, Piața Constituției.

Eu am fost la câțiva cunoscuți de la Bosch, care expun o motocicletă cu senzori si soft creat in centrul de cercetare din Romania. Dar și un sistem de autopilot pentru mașini, complet funcțional, si care poate fi văzut la treabă.

Toate sunt în producție, dar firește că trebuie făcute și următoarele modele. Si de-aia zic de copiii noștri: ei vor scrie următoarele generații de programe pentru mașinile de pe planeta asta. Și n-o să fie nevoie să plece de acasă pentru asta…” SURSA

N.R.: „Până pe 19 iunie, are loc cea de-a 6-a ediție a Bucharest Tech Week, cel mai amplu festival de tehnologie și inovație din Europa Centrală și de Est, ce revine după doi ani cu evenimente live, în format fizic. Tech Expo, a doua componentă a Bucharest Tech Week, este dedicată publicului larg şi are loc în Piaţa Constituţiei.

Expoziţia oferă vizitatorilor accesul la cele mai noi gadget-uri și tehnologii, dar și la ultimele aplicaţii şi soluţii pentru business şi viaţa personală. Accesul la eveniment este gratuit și se face cu înregistrare pe techexpo.ro. Bucharest Tech Week este organizat de Universum Expo. Partenerul principal al evenimentului este Cognizant Softvision, unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea de produse software și inginerie digitală integrată. Dacă veniți cu bicicleta/ trotineta să nu căutați loc de parcare amenajat pentru că nu există; se leagă „bividiul” de gardul expoziției, la mica înțelegere, „unde nu e banner„. (?!)

Tehnologia, digitalizarea şi inovația vor să schimbe paradigma. Să fie totul electric! Mașini de curse, mașini retro, broasca de la ușă, etc. De remarcat „adevărata” primă super-mașină electrică dezvoltată integral în România de către compania CryptoDATA Tech – Momentum Huvra, masina complet electric cu modul Blockchain dezvoltat integral în România şi care dezvăluie posibilitatea integrării de tehnologii inovatoare în industria automobilelor electrice. Se pare că Momentum Huvra a fost lansată înaintea celei de la Cluj, „care i-a luat fața” doar pentru că aceea a beneficiat mediatic de o tură cu primul ministru.

ARHIVĂ: FUMATE: „BTW vrea să pună România pe harta tehnologiei”. Nimic nou pe hârtoapele mioritice!

GUSTURI ROMÂNEȘTI: Coliva „marca festiv” zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici în familie?!


INSIDER: „Desert cu grâu și nucă, ghici colivă ce-i! Oare coliva o fi marcă înregistrată? Sau poate că cei de la marketing se feresc de colivă ca de… tâmâie?

Că tot veni vorba de marketing: nu putem să nu remarcăm textul care asociază acest desert cu amintirile dragi ale atâtor generații!

Zilele de naștere sărbătorite cu colegii, coronițele pentru reuşitele de la școală şi duminici in familie, toate erau marcate festiv cu prăjituri care sunt parte din amintirile dragi ale multor generații. Gusturi Româneşti îţi aduce prajiturile preferate ale copilăriei.” SURSA

ARHIVĂ: BĂILEŞTI: Cozonaci cu „rahat de taur” aveţi? *** MARKETING: Românul s-a născut poet. Capitalismul l-a făcut vânzător! *** IDENTIC NATURAL: Pate porc cu ficat de gâscă. Sau de rață! *** TABELUL LUI MENDELEEV: Ingrediente folosite pentru produsele de brutărie/ cofetărie din supermarket

REZOLVARE: Dacă ajungi la geamandura cu cruce, nu mai ai nevoie de salvamar!


INSIDER: „Dacă te nimerești lângă geamandura lui Raed și din cauza valurilor îți iei o cruce în cap nu mai ai nevoie de salvamar e cazul de pompe funebre. Geamandura portocalie de înălțimea unui om are și un logo – „Fără aventură, după geamandură”, dedesubt „Pericol de înec după acest punct”. La sfârșit: „36 de de oameni au murit anul trecut după ce au depășit geamandurile. Întoarce-te din drum!” Poate că domnul Raed Arafat a vrut să facă un gest prietenos de Rusaliile creștine… Un musulman plantează cruci!”

RAED ARAFAT: „Am comis-o din nou! Am incercat să facem ceva care sa sporească acțiunile de prevenire a înecurilor pe durata sezonului de vara. Un proiect gândit acum doi ani de specialiști, și finanțat din fonduri non-guvernamentale, care are ca scop semnalarea, într-un mod foarte vizibil, a zonelor periculoase unde au avut loc mai multe înecuri in ultimii ani.

Ca să fie vizibil si sa atraga atentia, nu putea fi o mica minge plutitoare , fiind necesara o vizibilitate mai mare când te apropii de zona de pericol. Ideea unei cruci de culoare roșie poate fi interpretata in mai multe feluri, insa ea semnalează pericolul de la distanta, iar când te apropii de ea si mai mult, poți citi si textul de avertizare, atragandu-ti atenția că deja ești foarte aproape de pericol. Poate din lipsa de subiecte in spațiul public, si prin grija unor personaje care indiferent ce am face, tot prost e, s-a umplut facebook si media de comentarii, inclusiv a unor “așa ziși responsabili” in domeniul salvării din mare, pentru care interesul principal este de a “nu deranja si a se înscrie in trendul criticilor” in loc de a fi interesați de salvarea de vieti si de implementarea unor metode inovative cu probabilitatea ca prin noile metode câteva vieți sa fie salvate. Un ”specialist” din cadrul Asociației de Salvamari spunea că “nu putem crucifica litoralul Marii Negre”!

Situația stă altfel totuși: In total, numărul geamandurilor este de 5 distribuite astfel: 2 la Mamaia, una la Eforie Nord/Eforie Sud, una la Vama Veche si una la Saturn. Cu siguranță a vedea o geamandură roșie cu o cruce de la distanta are un impact mult mai mic decât a vedea sub nasul tau, si a copiiilor tai, cum se scoate un inecat de ctre Salvamar si pompieri si ulterior incercarea de a-l readuce in viața in public de către echipajele SMURD și ale Ambulanței. Este mult mai traumatizant pentru un adult, și mai ales pentru un copil, să vadă o resuscitare si o persoană declarată decedată decât să vadă o geamandură la distanță care îi avertizează pe aventurieri, pentru ultima dată, înainte de a se transforma într-un înecat salvat, înecat resuscitat, cu sau fără sechele, sau într-un decedat. Atacurile nefondate la astfel de inițiative si modul in care sunt prezentate ele ca titluri in diferite entități mediatice nu va duce decât la descurajarea inițiativelor menite să vină în serviciul populației.

Ca sa ating si un alt subiect despre care am vrut sa scriu, acum câteva zile am primit un mesaj pe telefon cu o poza dintr-un mesaj de avertizare asemănător mesajelor Ro-Alert, insa acesta era scris in limba Greaca si Engleza. Persoana respectivă îmi scrisese ca “o urmărim cu mesajele Ro-Alert și în Grecia” când de fapt ea primise un mesaj de avertizare al autorităților Elene pentru un fenomen meteo extrem folosind un sistem de avertizare asemănător celui din Romania care a fost implementat recent. Și in cazul Ro-Alert, am uitat ca evenimentul declanșator pentru a instala un astfel de sistem a fost decesul a 6 persoane in urma unei furtuni, care a durat câteva minute, in anul 2017. La începutul anului 2018 sistemul a fost deja instalat si operațional. Niciodată după un mesaj dat nu scăpăm de comentarii si critici venite din partea celor deranjați, fara a se gândi că unii aveau nevoie de acest mesaj ca să se protejeze pentru că nu toți sunt in casele lor si nu toți sunt in locuri ferite de impactul periculos al unei furtuni, de exemplu. Din când în când, mai apare o persoană care din iresponsabilitate încearcă să învețe oamenii cum sa dezactiveze Ro-Alert, iar unii cad in astfel de capcane și îl dezactivează, fiind în imposibilitatea de a mai primi mesajele de avertizare din partea autorităților. Tot ei vor fi primi care ne vor critica că nu am făcut tot ce ne sta in putință când vor păți ceva ce putea fi prevenit. Incercam sa facem tot ce se poate pentru a preveni, chiar daca prevenirea nu are succes 100% niciodată, insa pentru a reuși mai mult avem nevoie de responsabilitate in modul in care mesajele noastre si acțiunile noastre sunt prezentate populației.” SURSA