PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

MEGALO METEORA, GRECIA: Mănăstirea suspendată la 623 m „în mijlocul cerului”


INSIDER: „Grecia, Meteora și mănăstirile sale. Meteora (greacă, ad literam ,,mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” – etimologic referitor la ,,meteorit”) este unul dintre cele mai mari şi cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos. Cele şase mănăstiri sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos şi Munţilor Pindului, în centrul Greciei. Cel mai apropiat oraş este Kalambaka. Meteora este înregistrată în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988. Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formaţiune de stânci a luat naştere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu şi nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului şi ai Ossei, apele lacului au găsit ieşire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre şi stânci uriașe compacte cu înălţimi de până la 400 metri. În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova şi altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ştefan, Rusanou, Sf. Nicolae).

Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde şi numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă şi să se roage.

Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriş cimentat. În locul lor a existat în terţiar albia unui fluviu care se värsa în Marea Tesaliei şi care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune şi căldură. În momentul încrețirii care a dat naştere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat şi expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice acestor roci. DETALII

Megalo Meteora – Mănăstirea Schimbării la Față a Mântuitorului. Cea mai mare dintre mănăstirile de la Meteora este Megalo Meteora, situată la 623 m înălțime. Aceasta a fost fondată în 1336 de un călugăr pe nume Athanasie Meteoritul. Biserica din interiorul mănăstirii,”Katholikon”, dedicată Schimbării la față a Mântuitorului, a fost ridicată la mijlocul secolului al XIV-lea. Vechea mănăstire a fost transformată în muzeu unde, printre altele, se pot vedea gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. Biserica a fost construită în stilul arhitectural al mănăstirilor de pe Muntele Athos. Inițial, aceasta a fost construită în stilul bisericilor catolice. În timpul celui de-al doilea ctitor, Sfântul Iosif, biserica a fost decorată cu frescele unei biserici obișnuite. Hristos Pantocrator, Cei trei Ierarhi, Fecioara Maria înscăunată, ctitorii mănăstirii și scene din Patimile lui Hristos sunt pictate după. În 1544-1545, au fost ridicate maiestuoasele biserici principale și pronaosul. De-a lungul timpului s-au construit capelele mai mici, turnul și scările care duc la el, bucătăria și un adăpost pentru bătrâni. Înainte de a intra în Mănăstire, veți vedea schitul din peștera în care a trăit călugărul Athanasie.

Ca să ajungeți acolo va trebui să faceți un pic de efort fizic, de la intrare până la sfântul lăcaș nu sunt decât vreo 300 și ceva de trepte, Și cum toate eforturile merită răsplătite, priveliștile panoramice pe care le veți vedea în timp ce urcați vor fi mai mult decât recompensatorii. În interior, un muzeu complet prezintă gravuri și tapiserii care spun povestea Meteorei. În Megalo Meteora putem vedea, de asemenea, o reproducere a diferitelor dependențe ale mănăstirilor. Aici se află una dintre cele mai bogate și mai remarcabile biblioteci monahale, osuarul cu osemintele călugărilor și scripeții cu care călugării aduceau proviziile în mănăstire.” SURSA

N.R.: Megalo Meteora este deschisă de la ora 9.00 la 15.00, marți închis. De la Megalo Meteora puteți face o drumeție până la mica mănăstire Ypapanti, un lăcaș săpat în stâncă. Drumul durează cam 45 minute dar, din păcate, nu are un orar fix și s-ar putea să închis.

Posted by  |  28 aprilie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, TIMP LIBER, TURISM | Lasă un comentariu

CRAIOVA: Lucrările făcute de mântuială, amendate de furtună!


INSIDER: „Cartierul Craiovița Nouă din Craiova, după furtună de azi-noapte” SURSA

ARHIVĂ: FURTUNĂ: Ce se întâmplă când se supără Dumnezeu? *** CRAIOVA: Crucea Bisericii Sf. Gheorghe stătea să cadă câțiva de ani. În final, tot Dumnezeu are grijă de ele!

Posted by  |  28 aprilie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR | Lasă un comentariu

POȘETA PREUMPLUTĂ: Tablouri 3D cu mâner, soluția ideală pentru doamnele care vor, dar nu pot renunța la gențile supradimensionate


INSIDER: „A fi femeie vine la pachet cu o mulțime de îndatoriri şi responsabilități. Pe lângă grijile zilnice pe care le are despre propria persoană, aceasta ştie că trebuie să fie întotdeauna pregătită cu de toate, bazându-se întotdeauna pe ea. De aceea geanta unei doamne este mereu grea, pentru că în ea găseşti tot ce ai putea avea nevoie în zile în care nici nu te aștepți.

A apărut acum vreo 400 de ani ca o modă, dar s-a transformat rapid într-o necesitate pentru orice femeie. Geanta enormă este o necesitate nu din punct de vedere practic, ci din punct de vedere emoţional.

Europenii moderni purtau poşete pentru un singur scop: pentru a depozita monedele. Poşetele erau făcute din ţesături moi sau din piele și erau purtate de bărbați la fel de des ca doamnele; sporanul scoţian este o supraviețuire a acestui obicei. În secolul al XVII-lea, tinerele fete au învățat broderia ca o abilitate necesară pentru căsătorie; acest lucru le-a ajutat, de asemenea, să facă genți foarte frumoase. Până la sfârşitul secolului al XVIII-lea, moda în Europa se îndrepta spre o formă delicată pentru aceste accesorii, inspirată de siluetele Greciei antice şi Romei.

Femeile doreau genți care nu aveau aspectul prea voluminos sau neobişnuit, aşa că au fost create reticule. Reticulele erau realizate din țesături fine precum mătase şi catifea, purtate cu curele de mână. Începând să devină populare în Franţa, au trecut în Marea Britanie, unde au devenit cunoscute ca „indispensabile”. Cu toate acestea, bărbaţii nu au adoptat această tendință. Au folosit poşete şi buzunare, care au devenit populare pentru pantaloni.” DETALII

Anul acesta, în bula mea de Facebook îmi tot apare un filmuleț cu reclama la aceste genți handmade (134.55 lei) de la nu știu ce firmă care livrează gratuit în toată lumea și recunosc că sunt creative, dar cel mai tare mă amuză faptul că în zilele noastre majoritatea „poșetelor”- rucsac întoarse pe dos s+ar încadra oarecum într-un proiect de artă contemporană. DETALII

ARHIVĂ: PERECHE, NEPERECHE: „Excentricitatea desperecheată a șireturilor, cerceilor, șosetelor a devenit trend” *** TULAI DOAMNE: Ochelari de soare pentru femei. Fashion Trends COVID-2021. Protecție totală!

Posted by  |  27 aprilie 2022 | Categories: FACEBOOK, UTILE | 3 comentarii

ALBA-IULIA: Cetatea Alba Carolina, steaua cu șapte colțuri din inima României


INSIDER: „Cetatea Alba Carolina este o fortăreaţă cu bastioane de tip Vauban construită la începutul secolului al XVIII-lea în oraşul medieval Alba Iulia pe Dealul Citadelei, având rol de fortificație strategică de apărare a Imperiului Habsburgic împotriva eforturilor militare ale Imperiului Otoman şi de consolidare a puterii habsburgice pe plan local. Are statut legal de monument istoric. Ansamblul – compus din trei sisteme de apărare – prezintă caracteristici specifice primului și celui de al doilea sistem Vauban. Corpul principal al cetății este de forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată tipică sistemelor de acest gen.Trinitatea este cel mai mare bastion și are un blazon încoronat cu câmpuri multiple și frunze de acant. Celelalte sunt Sfântul Ștefan, Eugeniu de Savoia, Sfântul Mihail, Sfântul Carol, Sfântul Capistrano şi Sfânta Elisabeta. Atât bastioanele (cu o înălţime de 12 metri și o lungime variind între 106 şi 142 metri) cu fețe lungi dispuse în unghiuri diferite (75° – 120°) și flancuri scurte și concave (42 – 48 metri), cât şi curtinele de care le leagă (la distanțe de 116-135 metri) perpendicular, nu sunt egale deoarece au fost uşor adaptate terenului. Bastioanele principale nu au cazemate interioare, defensiva implicând baterii de artilerie aşezate pe platforme superioare.

Între bastioanele principale și curtinele din a doua linie, se află şanțul interior cu lățimea de 27 metri. Línia a doua era formată din raveline (sau semilune) care apără curtinele, având numele bastioanelor apropiate, excepția fiind cea dispusă pe flancul sudic denumită Francisc de Paula. Dimensiuni lor sunt: feţele 60-90 m şi flancurile 45 m. Ultimele sunt prevăzute cu șanțuri late de 9 m. Redute de pe care artileria protejată executa trageri îndepărtate sunt construite pe ravelinele nordice şi vestice.

Linia externă era alcătuită din contragărzile ce protejau feţele bastioanelor și ravelinelor, ele fiind dispuse în aceeași unghiuri cu bastioanele şi ravelinele pe care le apărau. Grosimea lor este de 22 m, iar lungimea fețelor 120-144 m.

Toate contragărzile şi unele raveline vestice au fost prevăzute cu baterii de artilerie în cazemate, precum şi cu tunele înzestrate cu metereze pentru trageri sau, cu încăperi pentru adăpostul trupei ori cu rol de depozite, grajduri, etc.

Pe latura estică dinspre oraș unde se afla o terasă abruptă, contragarda – denumită anvelopă, se prezintă sub forma unor valuri înalte de pământ susţinute la baza de un zid scund din cărămidă. Aici au fost amenajate în unghiurile ieşinde terase pentru artilerie.

Planul cetăţii a fost trasat în jurul axelor reprezentate de cele 6 porţi (3 spre est și restul spre vest), din care cea principală se află în partea de est. Porțile vestice făceau – la origine – legătura cu terenul de instrucție al armatei. Artera principală de circulație în interiorul cetății este între porțile III-IV-V VI.

Statuile şi reliefurile care împodobesc aceste porți, au ca sursă de inspirație fapte ale eroilor antici sau războaiele austro-turce, încadrându-se curentului baroc. Inspiratorul proiectului a fost mareșalul principe Eugeniu de Savoia, cel care a introdus în Imperiul Habsburgic sistemele de fortificații elaborate de Vauban în Franţa pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea. Ansamblul făcea parte dintr-un sistem mai larg de puncte fortificate, menite a asigura defensiv noile provincií cucerite. Lucrările pregătitoare au început prin ridicarea topografică din anul 1711, a oraşului şi cetății medievale.

Planul originar al cetății a fost trimis la Viena şi aprobat de prințul Eugeniu de Savoia la 18 aprilie 1714, acesta împreună cu ordinul de începere a lucrărilor fiind înmânat la 26 aprilie 1714 generalului Steinville, comandantul trupelor imperiale din Transilvania. În iulie 1714 generalul primeşte în baza observațiilor venite de la Viena notificarea de a întocmi un nou plan, adaptat acestora.

Terenul necesar (140 ha), a fost eliberat între 1713 1715 prin dărâmarea vechiului oraş medieval, acesta trebuind să fie mutat în partea de est a cetă (actualul oraș de jos).

Proiectul, din punct de vedere tehnic îi aparține arhitectului italian Giovano Morando Visconti. Lucrările (estimate în total la peste un milion de guldeni de aur) – au fost conduse inițial de către acesta (care a murit în 1717 la 65 de ani, de ciumă) şi ulterior de inginerii militari losif de Quadri (1717 1727) şi Konrad won Weiss (1727-1738).

Deşi sistemul de apărare proiectat inițial cuprindea 4 linii de fortificații și o fortificație mai îndepărtată plasată pe Dealul Furcilor – aflat în vecinătate, construcția finală a avut numai 3 linii.Construcția propriu-zisă – care urma să devină fortificația principală a Transilvaniei – a fost realizată între anii 1715-1738, în timpul împăratului Carol al VI-lea, guvernatori ai Transilvaniei în perioada respectivă fiind Sigismund Kornis (1713-1731), Ştefan Wesselényi (1731-1732), Francisc Anton Wallis (1732-1734) şi loan Haller (1734-1755).

Ca zidari şi pietrari au lucrat muncitori şi meșteri italieni, iar pentru sculptură la porţile cetății și bastioane a fost adusă echipă vieneză, condusă de sculptorul Johann König.

În 4 noiembrie 1715 s-a pus piatra de temelie la bastionul Carol dedicat împăratului, situat pe latura de nord. Fortificația a fost ridicată cu materiale din zonă, munca brută fiind prestată în serii de câte două săptămâni de peste 20.000 de iobagi români aduşi din toată Transilvania. Cărămida s-a confecționat pe plan local, piatra brută a fost adusă de la Șard, iar cea fasonată de la Ighiu, nisipul din Mureș și piatra de var de la Meteş.

Zidurile – uşor oblice – s-au ridicat din cărămidă şi piatră printr-o tehnică fără denivelări, pentru a provoca ricoșarea ghiulelelor metalice. Din vechea cetate medievală s-au utilizat totuși cele două bastioane construite în secolul al XVII-lea, care au devenit în cadrul a două noi bastioane, cavalieri – platforme de tragere.Proiectul inițial nu s-a realizat în întregime, resursele financiare habsburgice fiind îndreptate ulterior spre fortificaţii situate mai aproape de granița cu otomanii. Astfel, după 1738 nu s-a mai construit circa 10 la sută din dispozitivul gândit initial, renunţându-se la construirea unei a patra linii de apărare ce trebuia să înglobeze o parte din oraș pe latura estică și, la fortul de pe Dealului Furcilor, iar dintre șanțurile exterioare n-a fost terminat decât cel dinspre oraş.

În 1747 s-au reluat lucrări sub conducerea generalul Bohn (care a și propus un nou proiect – nerealizat – de fortificare exterioară spre oraș și spre Dealul Furcilor), dar nu după mult timp s-au întrerupt. Câteva lucrări rămase neterminate au fost reluate în anul 1812 precum şi în timpul asediuluii din 1849. DETALII

N.R.: Fortificaţiile de tip Vauban, sub formă de stea”, aşa cum sunt şi cele ale Cetăţii Alba Iulia, s-au vădit, de-a lungul timpului, uşor de apărat şi foarte greu de cucerit. De asemenea, s-au dovedit şi foarte rezistente, nu doar la asaltul timpului, dar şi în faţa atacurilor de artilerie. În România, fortificaţii de tip „stea” mai există şi la Făgăraş, Arad (stea 6 colțuri) și Oradea (stea 5 colțuri).

Posted by  |  27 aprilie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | 3 comentarii

FORTUL CHITILA, ILFOV: Construit de Carol I pentru apărare. După 120 ani, doar mizerie și paragină la 13 km de centrul Bucureștiului!


INSIDER: „Cui i-e frică de fantome? Sau, cu alte cuvinte, cine are fasmofobie? De ce vă întreb? Fiindcă eu am trăit o astfel de temere recent, în timpul vizitei la Fortul nr. 1 Chitila, și greu mi-a fost să mă plimb prin măruntaiele fortificației vechi de peste 120 de ani. Mă așteptam ca din întunericul fortului, pe care-l mai dispersam cu lumina lanternei, să-mi apară oricând vreo nălucă. Paragina, mizeria, scările înguste și umede uneori mi-au amplificat sentimentul de nesiguranță. Așadar, aviz amatorilor care au de gând să ajungă aici singuri! Nu vă aventurați, mai ales dacă sunteți ,,slabi de înger”, ca mine!
Cu fasmofobie sau nu, un lucru este cert: veți descoperi în acest loc, aflat la doar 13 kilometri de centrul Bucureștiului, o pagină importantă de istorie. O istorie pe care, din păcate, nu reușim să o prețuim, să o valorificăm și s-o arătăm și altora, ci o îngropăm în uitare, în neputință, în nepăsare. Pentru cei care nu știu, trebuie spus că Fortul nr. 1 Chitila a fost primul din rețeaua de 18 forturi (la care s-a adăugat, între fiecare fort, câte o baterie intermediară) construite de-a lungul centurii Capitalei cu scopul de a apăra Bucureștiul de potențiali inamici.

Tot acest sistem de fortificații ce înconjoară Capitala, construit la comanda Regelui Carol I, în ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a costat statul român mai bine de 110 milioane lei aur, echivalentul a peste 600 de milioane de euro, astăzi. Din nefericire, de toată această investiție s-a cam ales praful, deoarece, în timpul Primului Război Mondial, cele 36 de forturi și baterii (din care azi mai ,,supraviețuiesc” vreo 30) au devenit demodate și ineficiente împotriva bombardamentelor aeriene și noilor tehnologii de război.
Ce am găsit în fortul de la Chitila? Ziduri groase din cărămidă, de câțiva metri, un labirint impresionant de zeci, poate sute de camere, legate între ele prin culoare înalte, multe dintre acestea rezistând foarte bine împotriva trecerii timpului, a intemperiilor și a prezenței oamenilor aici. Ici, colo, câte-o haină ponosită așezată pe jos, pereți pictați sau scrijeliți cu declarații de dragoste, cu cuvinte obscene sau câte vreo înjurătură, după chipul și asemănarea autorilor-exploratori ce au trecut pragul fortului.

Între zidurile fortificației, mlaștină, vegetație ce te duce cu gândul la Delta Văcărești, câteva cărămizi pe care poți păși fără să te uzi, gunoaie, multe gunoaie care te fac să te-ntorci din drum. Am ajuns și la două încăperi (una fără cupolă), destinate, se pare, amplasamentului pieselor de artilerie de diferite calibre. Am mers chiar pe un drum pietruit ce înconjoară fortul, însă ne-am oprit când o haită de câini a început să latre și să ne dea târcoale. Ne apropiam de teritoriul lor, o zonă, din câte am putut observa, în care sunt amenajate câteva ateliere. Am urcat chiar și pe ziduri, printre copaci și vegetație, ca să vedem panorama locului. Una obturată, murdară, tristă. Și cât de frumos ar putea fi!

IMPORTANT! Dacă doriți să vizitați fortul, aveți nevoie neapărat de o lanternă. De asemenea, vă recomandăm să purtați bocanci. Gara Chitila este foarte aproape de fort, așa că trenul poate fi o variantă bună de călătorie.” SURSA

ARHIVĂ: CAPĂT DE LINIE: “Unde se duc trenurile, când se duc?” *** JILAVA FORT 13: Tunelul fără luminiţe la capăt. “Dacă vrei să trăieşti, Bagă paie sub haine!”

Posted by  |  27 aprilie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, ISTORIA SĂ NE JUDECE, MARTOR OCULAR, TIMP LIBER, TURISM, UTILE | Lasă un comentariu

CERNOBÎL: După 36 de ani, Europa retrăiește coșmarul de a fi ștearsă de pe suprafața Pământului


INSIDER 1: „LECȚIA DE ISTORIE – 26 Aprilie: Accidentul nuclear de la Cernobîl.
Dezastrul nuclear de la Cernobîl a avut loc la data de 26 aprilie 1986, atunci când tehnicienii de la reactorul 4 au încercat un nou experiment de oprire a reactorului, dar o procedură greșită a determinat o creștere dramatică a nivelului energetic ce a făcut ca învelișul de grafit al reactorului să ia foc, iar produsele fisiunii radioactive să fie aruncate în atmosfera printr-o explozie violentă. În incendiul care a urmat a fost eliberate în atmosferă noi cantități de material radioactiv, material ce a fost împrăștiat de curenții de aer pe distante foarte mari în întreaga Europă. A doua zi după accident , la data de 27 aprilie, cei 30.000 de locuitori ai orașului Prîpeat, oraș aflat în apropierea centralei, au început să fie evacuați, și chiar s-a încercat o mușamalizare a accidentului pentru a se evita un scandal internațional în privința pericolelor reprezentate de emisiile radioactive. Însă în ziua de 28 aprilie stațiile de monitorizare din Suedia au detectat niveluri ridicate de radioactivitate și au cerut explicații Uniunii Sovietice. Într-un final, după câteva zile de tăcere, guvernul sovietic a fost nevoit să recunoască că la Cernobîl a avut loc un accident nuclear. Pe 30 aprilie, norul radioactiv de la Cernobîl, care până atunci fusese purtat de vânt spre Nordul și Vestul Europei, a pornit a se deplasa spre Sud și Sud-Vest, iar România condusă atunci de Nicolae Ceaușescu urma să fie și ea afectată de dezastrul desfășurat cu patru zile în urmă. După miezul nopții de 30 aprilie spre 1 Mai, stațiile de măsurare a radiațiilor din Iași, Suceava și Târgu Mureș au înregistrat valori peste limitele admise la sol. În Galați și Tulcea, valorile erau îngrijorătoare în aer. La fel și la București, unde pe lângă radiațiile din aer s-au înregistrat valori mărite și la sol. Numai că situația accidentului de la Cernobîl a fost discutată doar în treacăt pe data de 1 Mai, într-o ședință a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, deoarece Sărbătoarea Oamenilor Muncii era, până la urmă, mult mai importantă în România condusă de Nicolae Ceaușescu. Desigur că și în Uniunea Sovietică sărbătoarea de 1 Mai era un eveniment mai important ca Cernobîlul, astfel că la Kiev, capitala Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, aflată la doar 100 de kilometri de Cernobîl, manifestațiile de 1 Mai aveau să se desfășoare ca de obicei, cu defilări ample ce cuprindeau un număr foarte mare de oameni, complet neinformați despre pericolul care plutea în aer. În ceea ce privește victimele dezastrului de la Cernobîl, sursele oficiale sovietice susțineau că numai doi oameni au fost uciși în exploziile inițiale, în timp ce sursele occidentale au relatat că cifra reală ar fi de câteva sute de victime. Ce se știe cu siguranță este faptul că nu peste mult timp mii de oameni au contractat boli grave din cauza radiației, iar majoritatea au murit mai târziu. De asemenea, în urma dezastrului a fost creată o radioactivitate de câteva sute de ori mai mare decât cea produse de ambele bombe de la Hiroshima și Nagasaki din Japonia. Această radioactivitate a fost răspândită de vânt deasupra mai multor țări, trecând de Belarus, Rusia și Ucraina, și ajungând până în Franța , Italia și mai multe țări din vestul Europei. Trebuie amintit și că milioane de hectare de pădure și teren agricol au fost contaminate și vor rămâne așa mult timp și deși mii de oameni au fost evacuați din zona accidentului, alți sute de mii au ales să rămână în zonele contaminate și ă trăiască acolo . Mai mult, în anii următori, multe animale s-au născut cu malformații, iar în rândul oamenilor numeroase boli , în special tipuri de cancer induse de radiație, au fost descoperite constant și se preconizează că ele vor fi prezente și pe termen lung. În ceea ce privește Centrala Nucleară Cernobîl , amintesc că Unitatea 2 a fost închisă după un incendiu din 1991, iar Unitatea 1 a rămas funcțională până în 1996, pe când Unitatea 3 a continuat să funcționeze până în anul 2000, atunci când întreaga centrală nucleară a fost scoasă oficial din funcțiune.” SURSA

INSIDER 2: „Datorită lor suntem vii:
Cei trei viteji de la Cernobîl care s-au jertfit pentru Europa și lume!!!
Trei oameni care au salvat lumea de la un accident care avea să schimbe cursul istoriei
Numele lor sunt ing. Alexey Ananenko, ing. Boris Baranov și ing. Valerie Bezpalov
Fără exagerare – acești oameni au salvat întreaga lume!
La 10 zile de la accidentul de la Cernobîl, inginerii înțeleg că ne confruntăm cu toții cu o nouă amenințare, mult mai mare și fatală – explozia fumurilor nucleare.
Sistemul de răcire al reactorului a fost avariat și se dovedește că sub miezul de ardere s-a format un bazin imens de apă. Fără posibilitatea de răcire, era o chestiune de timp (și puțin timp) până când acest miez radioactiv s-a transformat într-o lavă care topește toate barierele de sub sine și ajunge la un bazin de apă.
Dacă acest lucru se întâmplă, există o explozie care trage o cantitate uriașă de radiații direct spre cer, răspândind-o peste Europa, Asia și Africa.
Explozia are puterea de a distruge alte reactoare de la sediu, provocând o tragedie de o scară oribilă – distrugând aproape toată Europa.
„Experţii noştri au studiat situaţia şi au calculat că dacă se întâmplă o astfel de explozie, puterea ei va fi egală cu 3 până la 5 megatone. „Minsk, adică 320 km. de la Cernobîl, s-ar nivela cu pământul, iar tot continentul Europei ar deveni nepotrivit pentru viață. „, dezvăluie unul dintre specialiștii care au fost la fața locului.
Singura modalitate de a preveni acest iad și moartea aproape întregii populații europene este să trimiți o echipă sub miez pentru a deschide manual porțile piscinei și a drena apa.
În acest scop, specialiștii decid că este nevoie de trei voluntari care cunosc bine subteranul centrului. Există o problemă – cei trei oameni care vor cădea sunt condamnați la moarte. Există atât de multă radiație sub miezul ars, încât toți trei vor fi morți într-o săptămână (în cel mai bun caz).
Dar trei voluntari extrem de curajoși sunt de acord să se scufunde într-o piscină sub miez pentru a scurge apa și astfel să se sacrifice pentru a salva milioane de vieți, probabil ale noastre.
Numele lor sunt Valery Bezpalov, Boris Baranov și Alexey Ananenko. Poate că nu i-ați auzit niciodată, dar ne datorează viețile astăzi.
În timpul întâlnirii, în care muncitorii se adună pentru a cere trei dintre ei să meargă în această misiune curajoasă și sinucigașă, Ananenko, Bezpalov și Baranov au început să se ridice unul câte unul pentru a-și cere disponibilitatea de a ajuta.
Ei spun că pot renunța oricând și nu sunt datori, dar Ananenko răspunde: „Cum să refuz, doar eu știu exact unde sunt porțile de eșapament? „”
Așa că cei trei s-au angajat într-o misiune de salvare și letală simultan. Erau echipați cu felinare, ale căror lumini s-au stins. Ei au rămas lucrând în întuneric complet, și fiecare minut sub acea apă, i-a adus mai aproape de moarte.
Bărbații nu s-au predat și au continuat să atingă țevile în întuneric. Au stat sub apă mai mult decât ar fi trebuit, dar până la urmă au reușit să deschidă porțile care ar putea salva milioane de oameni. Piscina începe să se scurgă.
Boris Baranov a murit de infarct în 2005, în timp ce Alexey Ananenko și Valery Bezspalov sunt încă în viață.” SURSA

Posted by  |  26 aprilie 2022 | Categories: ISTORIA SĂ NE JUDECE, VIAŢA BATE FILMUL | Lasă un comentariu

A MURI / MURIRE: „Limba română, ca bogăție de vocabular și semantică, este între primele opt limbi ale lumii”


INSIDER: „Preşedintele Academiei Române, istoricul loan Aurel Pop, a anunţat că instituţia a finalizat o nouă ediție a ,,Marelui Dicţionar al Limbii Române”, în 19 volume, cu peste 170.000 de cuvinte. În dicționar nu au fost incluse aproximativ 30.000 de cuvinte – diminutive, în special. „Limba română, ca bogăție de vocabular și semantică, este între primele opt limbi ale lumii şi 80% dintre cuvintele pe care le folosim în viaţa cotidiană sunt de origine latină. O parte au fost moştenite din latină prin tradiţia locală și o parte au intrat din franceză şi engleză”

N.R.: Cea mai bogată limbă din lume este limba greacă – are 5 milioane de cuvinte, urmată de engleză cu 500 000 de cuvinte. La polul opus, cea mai „săracă” este limba taki vorbită în anumite părţi ale Guineei Franceze are doar 340 de cuvinte.

La noi, „a murit” poate fi exprimat:

• Filosofic – „a trecut în nefiinţă” .

• Intergalactic – „s-a dus la stele”

• Astronautic – „s-a ridicat la cer”

• Piscicol – „s-a dus pe copcă”

• Avicol – „a mierlit-o”

• Legumicol – „a sfeclit-o”

• Oftalmologic – „a închis ochii”

• Direcțional – „a ieșit cu picioarele înainte”

• Stradal – „a dat colțul”

• Cardiologic – „i-a stat inima”

• Distructiv – „a crăpat”

• Ortodox – „l-a luat Dumnezeu”

• Neortodox – „I-a luat dracu”

• Eclesiastic „a dat ortul popii”

• Spiritualist – „şi-a dat duhul”

• Reciclabil/ ecologic – „s-a făcut oale şi ulcele”

• Imobiliar – „și-a luat garsonieră cu uşă-n tavan”

• Eroic – „a sucombat”

• Turistic – „s-a dus într-un loc cu verdeață”

• Patriotic – „a închinat steagul”

• Migraţionist – „a plecat dintre noi”

• Conjugal – „ne-a părăsit”

• Topografic – „a pornit pe ultimul drum”

• Poetic – „i-a apus steaua”

• Epidemiologic – „s-a curățat”

• Ortopedic – „a predat bocancii”

• Zoologic – „a-ntins copita”

• Administrativ – a dat în primire

• Copilăros – se joacă cu îngerașii

• Farmaceutic – a luat Gropatin și Gropanol

• Mioritic – s-a ‘însurat cu-o fată de crai, pe-o gură de rai.” SURSA

OCTAVIAN PALER – „A muri înseamnă a te muta într-o stea.”

ARHIVĂ: DEX: „În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească. Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. Ne place bătaia!”

Posted by  |  26 aprilie 2022 | Categories: UTILE | Lasă un comentariu

MOISEI, MARAMUREȘ: Casalini Sulky, prima mașină condusă fără permis, trei roți, caroserie monococă din oțel, motor 49.6 cmc


INSIDER: „Undeva în Moisei, județul Maramureș.” SURSA

N.R.: Casalini este o companie italiană, fondată de Giovanni Casalini în 1939, care produce mopede şi micromaşini. Casalini Srl este cel mai vechi producător de micromașini din lume. Fabrica este situată în Piacenza..

Gama actuală de micromașini Casalini are o caroserie din plastic cu fibră de sticlă armată. Motorul este un diesel de 635 cmc produs de Mitsubishi, cu 3,9 kW (5,3 CP).

Fabrica a produs maşini cu trei roți și motociclete până la sfârşitul anilor şaizeci. Prima micromaşină a părăsit fabrica în 1969. Sulky, care la acea vreme era un vehicul cu trei roți, era neobişnuit în clasa sa pentru că avea o caroserie monococă din oțel. (monococă= ansamblu constituit din șasiul și caroseria unui vehicul, care formează un bloc) A fost făcut în mare parte pentru persoanele fără permis de conducere şi avea un motor cu mai puțin de 50 cmc (un motor Vespa TL3 de 49,6 cmc). A existat şi o versiune de 125 cmc. Această mașină a fost exportată și în Franţa, unde a fost vândută de distribuitorul local Lambretta sub numele de Willam Sulky. A fost dezvoltat şi un model cu patru roţi cu caroseria ceva mai lungă, doar pentru export. Acesta se numea Willam Lambretta şi avea şi opțiuni de motorizare de 49 sau 125 cmc; versiunea cu motor mai mare are faruri dreptunghiulare mai degrabă decât rotunde. Sulky/Bretta au tracţiune spate și arcuri elicoidale, Bretta cu suspensie faţă cu braţ. Primul Sulky a fost produs în cantități mari, depășind 10.000 de unităţi.

Din 1994, când Italia a acceptat directiva europeană 92/61, Casalini Srl. a început să producă cvadricicluri uşoare de vânzare şi în Italia. Primul dintre acestea a fost Kore 500. Evoluţia tehnică şi estetică a acestui vehicul s-a numit Sulkydea (1996), Ydea (2000), Sulkydea LV (2004) şi Sulky (2008). În ultimii ani, s-a adăugat producția a două vehicule pentru transport şi timp liber: Kerry şi Pickup. În 2010 a fost prezentat M10, un vehicul cu patru roţi disponibil și în versiunea sportivă „Daytona”.

Alte două companii conectate furnizează Casalini Srl în producția de Sulky, Kerry şi Sulky Pickup: Mech Plant Srl care se ocupă de compoziţii metalice și Target Srl care se ocupă de material plastic/ABS (acrilonitril butadienă stiren). Sulky (acum M10), Kerry şi Pickup au o structură puternică, constituită dintr-un cadru din oțel tratat împotriva coroziunii şi dintr-un corp din material compozit care asigură atât o siguranţă activă, cât şi una pasivă. Vizibilitatea este asigurată de suprafețele mari ale uşilor din sticlă, în timp ce frânele cu disc din față și din spate măresc siguranţa. Limitarea vitezei de 45 km/h sporește și mai mult elementele importante de siguranţă. Casalini Srl este prezentă pe toate piețele Uniunii Europene. DETALII

ARHIVĂ: ZEST: Prima mașină lansată în România care poate fi condusă de la 16 ani

Posted by  |  25 aprilie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR, UTILE | Un comentariu

PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani


INSIDER: „Peștera Coliboaia, din județul Bihor, România a devenit recent cunoscută în întreaga lume pentru că aici au fost descoperite cele mai vechi picturi în peşteră de pe Pământ, create acum aproximativ 35.000 de ani.

Coliboaia, dintr-o peşteră comună din România a devenit, acum câțiva ani, unul dintre cele mai interesante locuri de pe Pământ. Asta vine după ce mai mulți speologi români au făcut o descoperire fabuloasă în această peșteră, aflată în judeţul Bihor. Ce s-a găsit în peștera Coliboaia? Mai multe picturi peşteră, care, potrivit experților, au legătură cu prima manifestare a bărbatului.

Picturile, numite şi picturile negre, au fost descoperite în 2009. În peştera Coliboaia au fost găsite în total 14 tablouri reprezentând animale precum bizoni, cal, felină, capete de urs sau rinoceri păroși, și câteva gravuri, totul realizat în cărbune.

Picturile din peşteră sunt dovada clară că pe aceste meleaguri a trăit un popor preistoric. „Este o descoperire unică în Europa Centrală şi de Est, dar și în lume. Picturile descoperite aici sunt foarte vechi, datând de acum 35.000 de ani. Peștera Coliboaia este plasată, datorită acestor descoperiri, în rândul culturilor paleolitice de Vest ale Europei”, potrivit lui Viorel Lascu, preşedintele Federaţiei Române de Speologie, de la revista Historia.

Peștera Coliboaia este situată în Parcul National Apuseni, pe valea Sighiștelului, şi este considerată una dintre cele mai importante peșteri din România, dar şi din întreaga lume. Peștera are o lungime de aproximativ 750 de metri și este străbătută de un râu subteran, motiv pentru care această peşteră nu este ușor accesibilă. Pentru a ajunge în camera care găzduieşte picturile peşteră turistul trebuie să facă o călătorie subacvatică.” SURSA

ARHIVĂ: CIVILIZAȚIA VINCA: “Aștept momentul ăsta de 20 de ani. În Spania: 4 ore la coadă ca să văd replici, în Franţa: programare cu luni înainte, în România: interzisă vizitarea.”

Posted by  |  25 aprilie 2022 | Categories: ALTĂ DISTRACŢIE, TIMP LIBER, TURISM | 2 comentarii

TRECEȚI BATALIOANE: Vocile Corului Tronos al Patriarhiei au cântat să audă și Dumnezeu, nu doar oamenii


INSIDER: „Nu, nu e totul pierdut.
Biserica și Armata, sau poate pur și simplu patriotismul, i-au ridicat în picioare pe românii care au fost astă seară în sala Operei Naționale.
I-am omagiat pe militarii români, căzuți în bătălii sau încă în viață, am evocat martiriul domnitorului Brâncoveanu, demnitatea de român și ne-am rugat pentru Lumina care vine prin Înviere să lumineze întunericul eroilor noștri care au făcut posibilă independența acestei țări.

Vocile Corului Tronos al Patriarhiei s-au ridicat chiar mai puternic decât instrumentele Fanfarei Ministerului Apărării Naționale, pentru că Mihail Buca, și ceilalți soliști din jurul său, cântă să audă nu doar oamenii, ci și Dumnezeu.
A fost impresionant să-l văd pe ministrul Apărării, Vasile Dîncu și pe consilierul patriarhal, Părintele Costin Spiridon, în picioare, aplaudând împreună cu ofițeri ai armatei române și cu familiile acestora, și vibrând în nădejdea că acest neam va supraviețui din eroismul trecutului și din credința fără timp.
Nouă, celor care iubim această țară într-un fel anume, ne rămâne doar nădejdea în Dumnezeu că o va salva mereu…” SURSA

Posted by  |  24 aprilie 2022 | Categories: MARTOR OCULAR | Lasă un comentariu