SEQUOIA ÎN ROMÂNIA: Rogojel (Cluj), Măderat (Arad), Oradea, Băile Herculane & cel mai impunător, în Parcul Național Semenic – 200 ani, 45 metri înălțime, 5.7 metri circumferinţa!
INSIDER: „Arborele Sequoia 📍Rogojel județul Cluj – Știai că avem cel mai impunător și rar copac din toată Transilvania? Faceți cunoștință cu Gigantul de la Rogojel. A fost plantat acum 100 de ani și poate trăi până la 5.000 de ani.” SURSA
N.R.: „La 80 km de Cluj-Napoca se află cel mai impunător arbore din Munții Apuseni: un arbore sequoia ce depăşeşte deja 40 de metri, dominând Dealul Domnului pe care se află de mai bine de un veac. Arborele se află la poalele masivului Vlădeasa, între satele Săcuieu şi Rogojel, județul Cluj. Acest Sequoia a fost plantat de baronul Gal Silvestru. Acestuia îi plăcea să studieze pomii, plantând în zonă mai multe specii rare: sequoia, pinul negru (Pinus Nigra) sau Zada (conifer cu frunze căzătoare, cunoscut și ca „larice” sau Larix Decidua). Arborele de Sequoia din Cluj se află în Rezervația Forestieră Arborele, pe traseul Cluj-Napoca Huedin Bologa Săcuieu Rogojel. Treceți de satul Săcuieu şi, imediat după intrarea în Rogojel, există pe partea dreaptă un drum forestier, foarte abrupt și îngust, care duce înspre Arborele de Sequoia. Preferabil, lăsați maşina la şosea şi porniți într-o plimbare. În aproximativ 30 de minute ar trebui să ajungeți în vârful dealului.
Aceşti arbori giganți pot ajunge la o înălțime de 145 de metri și o circumferință de 38 de metri! În mod normal, cresc prin Munții Sierra Nevada (California), la peste 2000 de metri altitudine. Totuşi, câțiva au reușit să crească și în România. Un aspect interesant despre aceşti arbori impresionanți este faptul că, datorită structurii scoarţei, rezistă la foc şi, cu atât mai mult, s-a descoperit chiar că incendiile forestiere îi fac bine. Scoarţa arborelui este spongioasă, poate ajunge până la un metru grosime (!) şi conţine o substanță ce reușește să țină departe insectele. Lemnul arborelui este foarte dur și îmbibat cu rășină.
Gigantul din Apuseni nu este singur la noi în ţară. Mulțumită unor iubitori de natură, mai multe exemplare de sequoia au fost plantate pe meleagurile noastre. Cel mai mare exemplar din România, 200 ani, se află în Parcul Național Semenic – Cheile Carașului, având aproximativ 45 de metri înălțime și o circumferinţă de 5.7 metri, localizat pe traseul labalcea-Canton Coșava.
Băile Herculane (județul Caraş-Severin): Un exemplar impunător, plantat în jurul anului 1862 în Parcul Central (sau Parcul Gisela), pe Valea Cernei, la o altitudine de numai 160 de metri, dovedește că acești mamuți ai naturii sunt capabili să se dezvolte și în condițiile unei altitudini mult reduse, comparativ cu cea optimă, natală. Arborele de sequoia de la Băile Herculane aparține unei specii rare de Sequoia Gigantea.
Oradea (Bihor): Trei exemplare, în vârstă de peste 100 de ani, situate în apropierea Școlii Generale nr. 14, fiind parte a unui fost parc al Palatului Baroc. Au înălțimi ce variază între 19-22 metri, cu un diametru între 64 și 90 cm.
Măderat (Arad): Doi arbori de sequoia aduși din California în 1845 de baronul Dietrich Jozsef, situat pe Dealul Mare. Cu o circumferinţă de peste 5 metri, cei doi arbori au o înălțime de aproximativ 35 de metri.
În România există câteva exemplare rare de Sequoia (Sequoiadendron giganteum), aduse în urmă cu peste un secol, cel mai notabil fiind cel de 200 de ani din Parcul Național Semenic-Cheile Carașului.” DETALII
Aceste locuri reprezintă atracţii turistice deosebite, arborii fiind monumente ale naturii, adaptați remarcabil la altitudinile și climatul din România.
TABEL MENDELEEV: Mnemotehnici de învățare – „Hai, LiNa, Kă Răbdarea Costă Franci”
INSIDER: „Cum să învățăm tabelul periodic al elementelor (tabelul lui Mendeleev) într-o formă hazlie, pentru a ușura memorarea elementelor?
Distracție plăcută la… învățat!
Grupa 1: Hai, LiNa, Kă Răbdarea Costă Franci. (H, Li, Na, K, Rb, Cs, Fr) – Hidrogen, Litiu, Natriu/ Sodiu, Kaliu/ Potasiu, Rubidiu, Cesiu, Franciu)”
N.R.: Tabelul periodic al elementelor (tabelul lui Mendeleev) conține în prezent 118 elemente confirmate oficial. Acestea sunt organizate în 7 perioade complete, acoperind toate elementele de la Hidrogen (1) până la Oganesson (118). Dintre acestea, 94 apar natural, în timp ce restul sunt sintetizate artificial.
„Dimitri Ivanovici Mendeleev (n. 27 ianuarie/8 februarie 1834, Tobolsk, West Siberia Governorate-General(d), Imperiul Rus – d. 20 ianuarie/2 februarie 1907, Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual. Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societăţii Ruse de Chimie o lucrare denumită Dependenţa între proprietățile masei atomice a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a descrie elementele. Cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să prezică atât existența altor elemente (pe care le-a numit eka-elemente) nici măcar bănuite a exista pe vremea sa, precum și a proprietăților lor generale. Majoritatea previziunilor sale au fost confirmate de descoperirile ulterioare din chimie.
În ultimii săi ani de activitate profesională, a creat patentul clasic al votcii rusești, cu 40% alcool. Dar printre contribuţiile sale târzii mult mai importante se numără și studierea câmpurilor petrolifere din Rusia şi contribuția sa semnificativă la crearea primelor rafinării rusești. A murit de gripă, la 73 de ani, la Sankt Petersburg.
Elementul chimic numărul 101 îi poartă numele: mendeleviu. De asemenea, un crater de pe lună îi poartă numele. Numele său a fost dat Institutului Național de Metrologie din Sankt Petersburg.” DETALII
Tabelul periodic aranjează toate elementele chimice cunoscute într-un mod ordonat şi sistematic, bazat pe proprietăţi, numere atomice şi configuraţii electronice. Cu ajutorul tabelului periodic, chimiştii pot prezice modul în care anumite elemente se vor comporta in reacțiile chimice. Acest lucru este crucial pentru experimente şi pentru crearea de noi compuşi.
Dispunerea tabelului periodic în grupuri, perioade şi blocuri – ∆ GRUPURI (coloane): Elementele din aceeaşi grupă au proprietăți chimice similare. De exemplu, elementele din grupa 1, cunoscute sub numele de metale alcaline, sunt foarte reactive. ∆ PERIOADE (rânduri): Pe măsură ce vă deplasați de-a lungul unei perioade de la stânga la dreapta, numărul atomic creşte. Elementele din aceeaşi perioadă au acelaşi număr de învelişuri de electroni. ∆ BLOCURI: Tabelul periodic este împărţit în blocuri (s, p, d, f) pe baza orbitalilor atomici. De exemplu, blocul s include grupele 1 şi 2.
ELEMENTELE sunt clasificate, în linii mari, în trei tipuri: METALE: De obicei strălucitoare, bune conducătoare de căldură şi electricitate şi maleabile. Printre exemple se numără fierul, cuprul şi aurul. NON-METALE: În general slabi conductori, cu aspect variat. Oxigenul şi azotul sunt exemple. METALOIZI: Aceste elemente prezintă proprietăți atât ale metalelor, cât şi ale nemetalelor. Siliciul şi borul sunt exemple clasice.
Elemente Principale: Grupa 1: Hai, LiNa, Kă Răbdarea Costă Franci. (H, Li, Na, K, Rb, Cs, Fr)
Grupa 2: Behăie Măgarul Care Sare Balta Raiului. (Be, Mg, Ca, Sr, Ba, Ra)
Grupa 3: Bal Al Gainilor In Tailanda Neprihănită (Ba, Al, Ga, In, Tl, Nh)
Grupa 4: Ca Si Germanul Singur Plimbându-se prin Flori (C, Si, Ge, Sn, Pb, Fl)
Grupa 5: Nataşa şi Paşa Ascund Sabia în Birou la Mc Donalds. (N, P, As, Sb, Bi, Mc)
Grupa 6: O, Stimată Seniorita Te Pocnesc și Te Lovesc (O, St, Se, Te, Po, Te, Lv)
Grupa 7: FolClorul Bruiază Inteligența Artiștilor din Tasmania. (Fo, Cl, Br, I, At, Ts)
VULTURUL SUR: Întors în România, după 70 de ani de absență
INSIDER: „Prietenii de la Conservation Carpathia reintroduc vulturii suri în România! Specia a dispărut din fauna României în urmă cu 70 de ani, din cauza tăierii arborilor bătrâni în care cuibăreau, dar și din cauza folosirii pesticidelor sau a momelilor otrăvite pentru lupi (care atrăgeau și alte specii).
25 de exemplare de vultur sur (Gyps fulvus) au fost aduse din Spania și își vor petrece următoarele 6 luni într-o volieră de aclimatizare, timp în care contactul cu oamenii va fi cât mai limitat. Apoi, vor fi eliberați în Munții Făgăraș, un program pe termen lung care urmărește formarea unei populații stabile în Masivul Făgăraș.
Specia este necrofagă (vulturii se hrănesc cu hoituri), și, în ciuda dimensiunilor mari (anvergura aripilor ajunge la 2,5 metri) nu atacă oi, capre sau copii. De altfel, dacă în România ar fi existat populații semnificative de vulturi, pagubele făcute de boli precum gripa porcină ar fi fost considerabil mai mici.
În urma cu un secol, în România mai trăiau alte 3 specii: vulturul negru, vulturul bărbos și vulturul egiptean. E drept, în ultimii ani, exemplare reintroduse în Bulgaria (inclusiv vulturi suri) au mai ajuns și la noi. Însă, mulțumită eforturilor celor de la Conservation Carpathia, România ar putea avea o populație stabilă de vulturi.
Reintroducerea acestor păsări maiestuoase în România va avea loc cu sprijinul Vulture Conservation Foundation, Asociației Milvus Group, Ministerului Mediului – România și al primăriilor Rucăr și Lerești. A fost o zi istorică, plină de emoții, tensiune și efort, dar care la final ne aduce multă bucurie și recunoștință.” SURSA
N.R.: „Vulturul pleșuv sur (Gyps fulvus) este o pasăre răpitoare de zi de talie mare, din familia Accipitridae. Nu trebuie confundat cu vulturul lui Rüppell (Gyps rueppellii) sau cu vulturul himalayan (Gyps himalayensis). Este strâns înrudit cu vulturul cu spatele alb (Gyps africanus). Arealul natural se întinde din Peninsula Iberică și Africa de Nord, prin Orientul Mijlociu, până în Asia Centrală și la poalele munţilor Himalaya. În secolul XX, aria de răspândire a speciei a scăzut semnificativ, în principal în Europa, Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. Acest lucru s-a datorat vânătorii, reducerii numărului de carcase disponibile și, cel mai important, otrăvirii secundare. Ținta otrăvirii erau prădătorii animalelor de fermă, dar vulturii au început să moară în număr mare ca urmare a ingerării cărnii otrăvite. Începând cu anii 1970, numărul vulturilor europeni a crescut încet datorită programelor de reintroducere (Franța, Italia, Bulgaria etc.) și a altor măsuri de conservare. Aproximativ 90% din populația europeană de vulturi se reproduce în Spania, care adăpostește aproximativ 30.000 de perechi de vulturi.
Descrierea oficială a vulturului sur a fost făcută de botanistul prusaco-rus Carl Ludwig Hablitz, care a numit specia Vvltvr fulvus în 1783. Numele genului provine din greaca veche gups care înseamnă „vultur”. Numele generic fulvus provine din latină, în care înseamnă „galben-maroniu”. Vulturul sur are două subspecii cu următoarea distribuţie: G. f. fulvus (Hablizl, 1783) – Europa de Sud, Africa de Nord până în Asia Centrală și G. f. fulvescens (Hume, 1869) – din Afganistan până în nordul Indiei. În cadrul subspeciei europene fulvus, există diferențe genetice semnificative între populațiile balcanică și cea iberică.
Ca și alți vulturi, este un necrofag, hrănindu-se în principal cu carcase de animale moarte pe care le găseşte zburând deasupra zonelor deschise, adesea în stoluri. Durata de viață maximă înregistrată a vulturului sur este de 41,4 ani pentru un individ în captivitate. Vulturul sur are nevoie de un peisaj deschis de mari dimensiuni, cu un număr suficient de mamifere medii și mari care să îi ofere hrană. Trăiește într-o varietate de habitate, de la zone deşertice și semideșertice până la platouri montane înalte și stânci de până la 3.000 metri. În principal, caută peisaje bogate geomorfologic, pline de canioane, munţi stâncoși și câmpii alpine înalte. Disponibilitatea stâncilor (şi, eventual, a copacilor maturi) pentru cuibărit și condițiile favorabile pe tot parcursul anului pentru zborul planat sub forma vânturilor calde și în rafale sunt, de asemenea, importante. Se reproduce în grupuri pe stânci, uneori chiar în copaci. Este în principal o specie rezidentă, dar indivizii imaturi și neproducători pot zbura în mod regulat către destinații aflate la mii de kilometri distanţă. Toamna, o serie de vulturi tineri şi uneori adulți se îndreaptă spre sud şi se întorc în primăvară. De exemplu, vulturii tineri din Spania tind să migreze toamna prin Gibraltar către Sahel, iar vulturii din Israel se îndreaptă către Africa de Est și sudul Arabiei. Vulturul sur se deplasează în aer în principal prin planare, pe care o alternează uneori cu o bătaie puternică a aripilor. La fel ca în cazul altor vulturi, planarea în cercuri este frecventă, intercalată cu o singură bătaie de aripă ocazională.
Vulturul sur este o pasăre care este expusă la schimbări extreme de temperatură. În zonele deşertice din vestul Palearcticii, poate trăi la temperaturi de până la 50 °C. Atunci când este așezat pe sol, temperatura este chiar și mai mare, iar în câteva minute de la zbor, vulturul poate ajunge la înălțimi unde temperaturile scad sub zero grade. Vulturii îşi folosesc capul chel ca mijloc de termoreglare atât la temperaturi extrem de scăzute, cât și la temperaturi extrem de ridicate. Schimbările de postură pot crește expunerea pielii goale de la 7% la 32%. De asemenea, s-a constatat că vulturii suri tolerează temperaturi corporale crescute ca răspuns la temperaturile ambientale ridicate. Permițând temperaturii interne a corpului să se modifice independent de rata metabolică, vulturii suri minimizează pierderea de apă și energie în termoreglare.
Se hrănesc exclusiv cu hoituri. Îi plac în special măruntaiele și alte părți mai moi, cum ar fi conţinutul stomacului, inclusiv mâncarea deja descompusă. Se hrănește în special cu carcasele mamiferelor mari, cum ar fi capre, oi, cai, cămile, căprioare, iepuri sau vulpi. Rareori, poate devora și carcasa unui peşte, rață sau cetaceu. În Munții Rodopi din Bulgaria, 60% din dieta vulturilor a constat în animale ucise de prădători (lupul sau şacalul), 38% din carcase au murit din cauze naturale și 2% ca urmare a braconajului. Doar 13% din carcase erau animale sălbatice, restul fiind animale domestice. Atunci când găseşte un cadavru, vulturul sur îl taie de obicei cu ciocul său superior cârligat sau ciugulește în interiorul corpului prin anus sau altă deschidere, după care îşi înfige întregul cap în interiorul cadavrului și smulge măruntaiele. Nu de puține ori capul şi gâtul sunt astfel pătate cu sânge roșu. Morfologia ciocului, a craniului și a vertebrelor este adaptată la acest tip de hrănire. Atât craniul, cât și primele două vertebre ale vulturului sur sunt lungi şi înguste, permițându-i vulturului să-şi introducă cu ușurință capul mult în carcasă. Mobilitatea gâtului și capacitatea acestuia de a încasa muşcături puternice sunt favorizate de musculatura foarte puternică a gâtului. Vulturul sur caută cadavre folosind vederea, care este foarte bine dezvoltată în comparație cu alte păsări de pradă. De obicei, vulturul se învârte singur sau în grupuri restrânse deasupra peisajului, iar atunci când vede un cadavru, se năpustește asupra acestuia. Acest lucru poate atrage rapid alți vulturi din zonă. În cazuri extreme, zeci sau chiar sute de vulturi pot converge către o carcasă (au fost observate până la 300). Într-un grup de vulturi care se hrănesc cu hoituri, există o dominanţă relativ clară a adulților asupra puilor în grupul de vulturi. Este destul de obişnuit ca un vultur să rămână fără hrană timp de mai multe zile. De obicei, cu cât un vultur n-a măncat de mai mult timp, cu atât zboară mai departe și se deplasează mai sus pentru a acoperi o suprafață mai mare și a-și creşte şansele de a găsi un cadavru.
Sezonul de reproducere al vulturului sur se prelungește considerabil, iar momentul exact al reproducerii depinde nu numai de localizarea geografică, ci și de disponibilitatea hranei. Curtarea are loc undeva între mijlocul lunii septembrie şi mijlocul lunii decembrie, iar depunerea ouălor are loc din noiembrie până la mijlocul lunii aprilie. Cel mai comun tip de curtare este zborul comun, în timpul căruia masculul și femela se învârt în aer, aproape unul de celălalt, uneori însoțiți de o altă pereche care le urmăreşte îndeaproape traseul. Cuibăresc în colonii, care au de obicei 5-20 de cuiburi, dar pot fi mult mai mari, de până la aproximativ 150 de cuiburi. Cuiburile sunt de obicei situate pe stânci abrupte sau verticale, mai rar pe dealuri dau în copaci. Pe stânci, cuibăreşte în peşteri și pe cornişe acoperite și neacoperite. Dacă cuibărește într-un copac, poate folosi cuiburile existente ale altor păsări de pradă, cum ar fi codalbul, acvila de câmp sau vulturul negru. Ambii parteneri sunt implicați în construirea cuibului. Diametrul exterior al cuibului este de aproximativ 50-92 cm, iar înălțimea ajunge la 15 cm. Femela depune 1, rareori 2 ouă de aproximativ 90×70 mm. Culoarea ouălor este de obicei albă, uneori cu pete maro ruginii pe unul dintre capete. De obicei are un singur rând de pui pe an, dar dacă primul pui moare prematur, poate depune alt ou. Masculul şi femela stau pe rând pe ouă, iar perioada de incubație este în medie de 57 de zile. După părăsirea cuibului, părinții continuă să îi ajute să caute hrană încă 3-4 luni, după care devin independenți. În sălbăticie, vulturul sur trăiește până la vârsta maximă de 35 de ani. În captivitate, poate trăi până la 41 de ani.” DETALII
CHIȘINĂU, MOLDOVA: Bloc comunist cu anexă capitalistă multilateral dezvoltată – restaurant, pub, terasă și o biserică având cupolă aurită!
INSIDER: „Chişinău, secolul XXI…
Ai mâncat, ai dansat, ți-ai ispăşit păcatele și acum poți merge acasă la culcare. Această casă „multifuncţională” a fost surprinsă în cartierul Checani/ sector Ciocana al capitalei, pe strada Mircea cel Bătrân nr. 9.
În fotografie se observă cum nenumărate adăugiri şi izolație independentă a faţadei au transformat casa într-o structură cu mai multe niveluri, cu un design asemănător unui mozaic. Găzduiește un restaurant, un pub, o terasă și o biserică acoperită cu o cupolă aurită!” SURSA
N.R.: Biserica Sfântul Gheorghe. Apartenenţa, cultul: Mitropolia Basarabiei, creştin-ortodox. Preot Tudor Lupanciuc.
Adresa: bd. Mircea cel Bătrân, 9″ DETALII
ARHIVĂ: PODGORIȚA, MUNTENEGRU: Locuințe Tetris cu tehnologie antigravitațională slavă. Challenging physics, mathematics, engineering, space, time and Holy Spirit! OXXO VIAȚA LA BLOC: “Ca doi brazi într-o tulpină/ Ca doi ochi într-o lumină.” OXXO PASARELA PIETONALĂ MAMAIA: Când arhitectul, inginerul sau primarul și-au luat licență în Tetris și Solitaire
CONCERTUL DE ANUL NOU, VIENA: „Congratulations! Ești unul dintre câștigătorii extrași pentru biletele următorului concert!” Și un miliard, la TV!
INSIDER: „De zeci de ani, pe 1 ianuarie, încep anul cu Strauss. Eu, și aproximativ un miliard de telespectatori din întreaga lume. Și tot de atâta timp visez să iau parte la grandiosul concert de Anul Nou de la Viena. Îmi imaginam de fiecare dată, uitându-mă la tv, cum ar fi să fiu acolo, în sală, pe 1 Ianuarie, cu rasuflarea tăiată, poate și-un atac de panică. Aproape imposibil! Mă tot gândeam că sunt foarte scumpe biletele și că mai repede câștig la loto decât să fiu extras aici. Am ezitat. Mă mulțumea faptul că, anii trecuți, am reușit să vizitez Musikverein, inclusiv Sala de Aur, unde are lor evenimentul, și nu pot să vă descriu în cuvinte energia de acolo. Anul ăsta, un articol din Libertatea despre acest concert-fenomen mi-a amintit că, în februarie, încep înscrierile pentru loteria biletelor. Și m-am inscris chiar în prima zi, selectând cea mai bună secțiune, urmând ca luna asta să primesc vestea dacă mă aflu printre norocoși. Joi seara, în timp ce conduceam spre redacție, mă gândeam că n-am primit nicio veste și că voi încerca în fiecare an până când mă va lovi norocul. Ieri, mă lovește în moalele capului un mail: „Congratulations! Ești unul dintre câștigătorii extrași pentru biletele următorului concert!” Șoc total! Cum dreq?! Am prieteni care se înscriu de ani de zile și n-au fost extrași, iar eu n-am călcat în niciun rahat încât să-mi iasă din prima. Mai sunt vreo 10 luni până atunci, însă, încă de ieri mă gândesc cu ce-o să mă îmbrac, dacă ar fi cazul să iau și vreun xanax după mine, pe lângă pastilele de inimă, și dacă mă fac de ras în caz că scot telefonul să-mi fac un selfie. Și as vrea sa rămân cu senzația asta de plutire până atunci, pentru că un cadou mai valoros ca ăsta n-am primit niciodată.” SURSA
N.R.: Concertul de Anul Nou de la Viena (1 Ianuarie 2026/2027): Tombolă oficială: Biletele pentru Filarmonica din Viena în Sala de Aur nu se vând direct, ci se trag la sorți exclusiv pe site-ul lor. Cererile pentru tombola concertelor de Anul Nou 2026/2027 s-au depus în perioada 1 – 28 februarie 2026 pe site-ul oficial al Filarmonicii din Viena.
„Bilete pentru spectacolul de avanpremiera, concertele de Revelion si de Anul Nou – Datorită cererii extrem de mari, biletele pentru cele trei concerte tradiționale de sfârşit de an ale Filarmonicii din Viena sunt extrase prin tragere la sorți exclusiv pe site-ul Filarmonicii din Viena. În acest fel, iubitorii de muzică din întreaga lume au şanse egale de a achiziționa aceste bilete mult dorite. Între 1 și 28 februarie 2026, vor fi acceptate cereri pentru participarea la tragerea la sorți pentru biletele la concertele de sfârşit de an 2026/27.
Perioada de aplicare: 1-28 februarie 2026. În această perioada, persoanele interesate sunt invitate să aplice pe acest site web pentru bilete la Spectacolul de Avanpremieră (30 decembrie 2026, ora 11:00), Concertul de Revelion (31 decembrie 2026, ora 19:30) şi Concertul de Anul Nou (1 ianuarie 2027, ora 11:15).
Primul pas pentru a depune o cerere de bilete este să vă înregistrați pentru extragere. Înregistrarea este separată de contul dvs. de utilizator pentru Magazinul Online și este specifică extragerii. Această înregistrare este valabilă timp de un an. Utilizatorii îşi pot introduce preferințele privind biletele pentru concertele viitoare în perioada de aplicare din februarie. Aici puteți indica pentru ce concerte şi din ce categorii doriți să achiziționați bilete. Vă puteţi înregistra o dată pentru fiecare dintre cele trei concerte.
CATEGORII DE PREȚURI: Numărul de bilete pentru Concertul de Anul Nou este limitat la două, iar numărul de bilete pentru Spectacolul de Avanpremieră şi Concertul de Revelion poate fi de până la patru. Prețurile biletelor variază Intre 40 € si 1320 € pentru Concertul de Anul Nou, 30 € si 980 € pentru Concertul de Revelion și 25 € și 545 € pentru Spectacolul de Avanpremieră. Programul este acelaşi pentru toate cele trei concerte. Dacă doriți să faceți o modificare în aplicația dumneavoastră, puteți face acest lucru doar în perioada de depunere a cererilor (1-28 februarie). În martie, veți fi informat prin e-mail cu privire la rezultatele extragerii
DE REȚINUT: Cererea enormă depăşeşte oferta de bilete, ceea ce înseamnă că va trebui să trimitem multe refuzuri în martie, pe lângă notificările câştigătoare. Chiar dacă înţelegem dezamăgirea, am dori totuşi să vă sfătuim. insistent să nu cumpărați bilete la concerte de pe platformele de bilete sau de pe piețele secundare la prețuri extrem de umflate. Nu putem evalua seriozitatea acestor oferte.
De asemenea, există un număr limitat de locuri pentru scaune cu rotile disponibile pentru fiecare concert, ca parte a extragerii. Cererea pentru aceste locuri se face, de asemenea, folosind formularul de cerere pentru extragere. Fiecare cerere pentru locuri în scaun cu rotile include un loc pentru un scaun cu rotile şi un loc pentru o persoană însoțitoare.
În perioada de aplicare de o lună, momentul efectiv al aplicării este irelevant. O cerere depusă pe 1 februarie are aceleaşı şanse ca o cerere depusă pe 28 februarie. Singura modalitate de a obține bilete pentru aceste concerte este prin participarea la extragerea online! Cererile trimise prin poştă, e-mail sau prin orice alte mijloace nu vor fi luate în considerare!” DETALII
CIOCĂNITOAREA: Lovește trunchiul unui copac cu 24 km/h și 40 bătăi/ secundă, fără leziuni cerebrale
INSIDER: „Imaginează-ți că ai lovi un perete cu capul de mii de ori pe zi. Cu viteză. Cu forță. Fără protecție… nu sună prea bine, așa e? Pentru majoritatea animalelor, asta ar însemna leziuni cerebrale severe după câteva secunde. Dar pentru o ciocănitoare, este pur și simplu… rutina zilnică.
O ciocănitoare poate lovi trunchiul unui copac cu aproximativ 24 km/h, de mii de ori într-o singură zi. Fiecare impact generează forțe suficient de mari încât, teoretic, ar putea provoca daune serioase creierului. Dar nu se întâmplă asta. Secretul este ascuns într-o structură anatomică pe care puțini oameni o cunosc. Limba ciocănitoarei nu stă pur și simplu în gură. Ea este susținută de un sistem osos numit os hioid — o structură pe care toate păsările o au. La majoritatea animalelor, acest os stă sub limbă și ajută la mișcările de înghițire. La ciocănitoare însă… lucrurile devin bizare. Osul hioid începe aproape de vârful ciocului superior, trece între ochi, apoi se înfășoară în jurul întregului craniu. Cele două brațe ale sale se arcuiesc peste cap și pe spate, înainte de a se reconecta aproape de baza ciocului inferior. Cu alte cuvinte, limba păsării se poziționează în jurul capului. Această arhitectură bizară permite limbii să devină extrem de lungă. La unele specii, ea poate ajunge la o treime din lungimea corpului. Dacă un om ar avea aceleași proporții, limba ar măsura aproximativ 60 de centimetri. Dar rolul ei nu este doar să prindă insecte ascunse în scoarță. În momentul în care pasărea lovește lemnul, mușchii atașați osului hioid se tensionează. Structura se comportă ca o centură biologică de stabilizare, ajutând la menținerea craniului și a coloanei în poziție în timpul impactului. Un fel de sistem natural de protecție. În plus, craniul ciocănitoarei conține straturi de os spongios care absorb și distribuie șocul fiecărei lovituri. Forța nu se concentrează într-un singur punct. Este dispersată. Rezultatul? O pasăre care poate ciocăni lemnul ore întregi fără să-și afecteze creierul.
Asta înseamnă că, de fiecare dată când auzi acel ritm rapid într-o pădure, asistăm la un mic miracol biomecanic. Iar adevărul fascinant este acesta: uneori, cele mai sofisticate „sisteme de protecție” din natură nu sunt construite din metal sau tehnologie… ci din os, mușchi și milioane de ani de evoluție…”SURSA
N.R. „Ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major) este o pasăre din familia picidelor (Picidae), cu o mărime de 25 cm (cât mierla neagră), de culoare tărcat alb cu negru; regiunea subcodală roșie, ciocul albăstrui, cu muchii longitudinale, dur, ascuțit la capăt și picioarele cenușiu-negricioase, masculul cu ceafa roșie; este întâlnită în regiuni împădurite, începând de la șes până în pădurile de conifere și îşi face cuibul în scorburi de copaci. În România este prezentă tot timpul anului şi este răspândită peste tot în ţinuturile împădurite de la șes la munte, până în zona coniferelor; frecventă în parcurile oraşelor și terenuri de cultură cu arbori izolați. Sunt descrise 14-26 subspecii, în România sunt prezente 3 subspecii: Dendrocopos major major, Dendrocopos major pinetorum şi Dendrocopos major candidus.
Ciocănitorile sunt aproximativ de mărimea unui graur. Lungimea de la cioc la coadă a acestor păsări este de 22-23 cm, iar anvergura aripilor este de 34-39 cm. Au penajul negru care contrastează cu alb la umeri și posedă o pată roșie sub coadă. Masculii au o pată roșie și pe ceafă. Exemplarele tinere au în jurul capului o coroniță de culoare roșie, pete alb-tărcate pe umeri, deci culoarea penajului lor nu diferă foarte mult de cel al adulţilor. Sunetul lor de toboşar este un mijloc foarte bun de a se identifica și are aceleași funcții ca trilurile altor păsări care își fac cunoscut teritoriul, asta deoarece ciocănitorile nu emit sunete vocale specifice. Aceste păsări au fost asociate cu apa, iar ciocănitul lor era considerat un prevestitor al ploii.
Ciocănitorile lovesc scoarţa copacilor cu ciocul cu o frecvență mai mare de 40 de bătăi pe secundă. Au craniul armat suplimentar astfel încât forțele de impact nu afectează creierul, foarte bine căptușit în cutia craniană. Penele din coada lor sunt rigide și cu ajutorul acestora se sprijină atunci când se prind vertical de scoarţa copacilor. Geometria ghearelor le ajută fiind dispuse opus două câte două în faţă și în spate (picioare zigodactile). Ciocănitorile se pot deplasa vertical pe scoarţa copacilor. Acestea se reproduc prin ouă. Perioada de cuibărit este între lunile aprilie – august. Acestea depun între 4 și 7 ouă.
Această ciocănitoare este printre cele mai adaptabile specii de ciocănitori. Ele trăiesc în diferite habitate atât timp cât acestea conțin copaci, de aici și gradul mare de răspândire pe teritoriul Europei. Ele preferă în special stejarii şi carpenii şi sunt cel mai des întâlnite în astfel de păduri, dar și în parcuri şi grădini. Ciocănitorile pot fi văzute chiar și în mijlocul oraşelor atâta timp cât acolo se găsesc copaci suficient de înalți.
Ciocănitorile au nevoie de copaci mari pentru a cuibări și a le susține nevoia de hrană. În cazul în care astfel de copaci dispar din pădurile în care aceste ciocănitori locuiesc rezultatele vis-a-vis de numărul de ciocănitori pot fi severe. Acestea sondează scoarţa copacilor în căutare de insecte și larve și îşi folosesc limba lungă și lipicioasă pentru a le extrage. Ciocănitorile se mai hrănesc și cu seva copacilor, nuci, fructe de pădure, seminţe, mai ales în timpul iernii, iar primăvara se vor hrăni chiar cu ouăle și puii altor specii de păsări direct din cuiburile acestora.” DETALII
ARHIVĂ: GRAURI: Spectacolul naturii cu nor înaripat într-un dans sincron OXXO CIOARĂ ALBĂ: Stăncuță cu albinism total, exponatul lunii februarie la Muzeul Olteniei. Exemplar tirolez, colectat acum 106 ani! OXXO VRĂBIUȚELE: „Micile Semnale ale Naturii din Orașele Noastre” OXXO TREABĂ INGINEREASCĂ: Lecție de supraviețuire de la o ciocănitoare
PARCĂRI ÎN CRAIOVA: Solicitanții sunt selectați precum candidații de la NASA!
INSIDER: „ANUNŢ privind organizarea primei sesiuni de licitație pentru atribuirea
locurilor de parcare de reședință în Municipiul Craiova
🏛️ Primăria Municipiului Craiova aduce la cunoștința cetățenilor că, în urma finalizării perioadei de depunere și verificare a solicitărilor pentru atribuirea locurilor de parcare de reședință, se va organiza prima sesiune de licitație pentru locurile de parcare pentru care au fost înregistrate mai multe cereri eligibile.
✅În perioada stabilită pentru depunerea cererilor, solicitările au fost transmise exclusiv online, prin platforma oficială. Ulterior, s-a derulat etapa de verificare a documentelor și a îndeplinirii condițiilor prevăzute de regulament.
✅Pentru locurile unde exista o singură solicitare validată, atribuirea s-a realizat direct, iar în platformă a fost emisă nota de plată.
⚖️Pentru locurile unde există mai multe solicitări eligibile și pentru care nu a fost emisă notă de plată, atribuirea se va realiza prin procedură competițională – licitație online.
📅Data și durata licitației
– Licitațiile se vor desfășura Vineri, 6 martie 2026, începând cu ora 16:00.
– Durata licitației va fi de 3 ore.
👉Prețul de pornire și incrementul (pragul valoric de licitare)
– Prețul de pornire al licitației este taxa stabilită pentru zona în care se află locul de parcare, conform hotărârii de consiliu local aplicabile.
– Incrementul de creștere (pragul valoric) este stabilit de minim 10 lei. U R M A R E
SECTOR 3: Infinitul, după blocurile gri
INSIDER: „Sector 3. Replica Coloanei Infinitului a fost realizată în 1987 de un locatar pasionat de artă, Gheorghe Olteanu, pentru a-i aduce un omagiu lui Brâncuși. Aceasta se află pe strada Caloian Județul, în zona Vitan, din București, fiind ridicată în faţa unui bloc.
GHEORGHE OLTEANU: „În 1986 ne-am mutat aici și în ’87 m-am apucat de ea. Am băgat o țeavă în pământ și mi-a venit așa, o idee, să fac un cofrag să fac copia lui Brâncuși. Îmi place arta tare mult. Într-o lună am făcut-o. M-am chinuit că nu aveam schele, meseria mea e de mecanic auto. Adunam de prin șantier bucăți de electrozi de sudura, ciment, nisip. Am turnat întâi placa jos, să aibă rezistența. Acum a cam crapat, au călărit-o copiii. Vecini s-au închinat. Am vrut să fac Poarta Sărutului aici, Masa Tăcerii, dar nu au vrut vecinii. Au zis ca ei vor să joace table. Aici a fost înainte un depozit de gunoaie. M-am apucat să pun gardul viu, am pus niște sămânță de iasomie și a răsărit, apoi m-am apucat să fac aleile, coloana asta. Daca ai dragoste, faci orice.” SURSA
N.R.: „Coloana fără Sfârşit”, una dintre cele mai cunoscute opere de artă realizate în România, se află în Parcul Coloanei, la intrare în Târgu Jiu, pe drumul ce duce către Râmnicu Vâlcea. Coloana este parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Târgu Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta sărutului și Masa tăcerii. Inaugurată la 27 octombrie 1938, coloana are o înălțime de 29, 35 metri și este compusă din 16 moduli octaedrici suprapuși, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți „mărgele” de către autorul lor, Brâncuși. Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea originală era „Coloana recunoștinței fără sfârșit” și a fost dedicată soldaţilor români din Primul Război Mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului. Anul acesta pe 19 februarie s-au împlinit 150 de ani de la nașterea marelui Constantin Brâncuși.
CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Priviți sculpturile mele până ce le veți vedea”
„De n-ar fi aerul, n-ar fi aripa.
De n-ar fi aripa, n-ar fi zborul,
de n-ar fi zborul, n-ar fi înălțimea.
De n-ar fi înălțimea, n-ar fi Măiastra.
De n-ar fi Măiastra, nimic n-ar fi.
Nici noi n-am fi.
A fi! “ (Brâncuși” de N. Stanescu)
ARHIVĂ: SECTOR 3: Raiul pe pământ cu tot cu paznic al pomului sacru, cunoaşterii și vieții OXXO FAST-HEALING: După „Free Hugs”, bucureștenii inventează „Pit stop între blocuri” pentru încărcare energetică. Pe Calea Vitan, gratuit! OXXO DUPĂ 100 DE ANI: „Strada Speranței, la parter. Vă mai aștept și mai sper!”
ALTCEVA: „Castraveţii în oţet, de Buzău – originari din UE şi din afara UE”
INSIDER: „Din categoria shopping fără ochelari, la Kaufland găsiți „ALTCEVA Castraveţi 6-9 cm în oţet, de Buzău Produs pasteurizat. Ingrediente: castraveţi 53%, apă, oţet din alcool 9%, zahăr, sare, boabe de MUŞTAR, boabe de piper, mărar, agent de întărire (clorură de calciu), foi dafin.
ORIGINE CASTRAVEŢI: din UE şi din afara UE.” Oare apa o fi de Buzău?! Un fel de Turn Babel în fiecare borcan..
ARHIVĂ: FABRICAT ÎN ROMÂNIA: Ardei „California Roşu”, produs românesc, de origine olandeză! OXXO MIERE „DIN FLORI”: Amestec „provenit din România, Ucraina, China, Republica Moldova” OXXO COCENI DIN CHINA: În Germania la Lidl 7.99 euro, în România numai 34.69 lei!
„PACE PE PĂMÂNT”/ CATHARSIS: 99 de copii cu ochii închişi, așezați în spirală, în rugăciune – Instalație sculpturală de Ana Maria Negară
INSIDER: „Expoziția CATHARSIS de Ana Maria Negară, organizată în cadrul Lunii Sculptorilor Români 2026, la Galeria Theodor Pallady din Iași.
Expoziția reunește sculptură, instalație, pictură și grafică într-un demers centrat pe ideea invocației și a transformării interioare prin contemplarea volumelor și a formei.
Nucleul îl constituie instalația sculpturală „Pace pe Pământ”, alcătuită din 99 de piese, concepută ca o rugăciune colectivă și un apel la armonie. 99 de copii cu ochii închişi, așezați în spirală, într-o stare de meditaţie. Sunetul bătăilor inimii unui copil şi axa transparentă cu sfere albe care preiau acest ritm transformă lucrarea într-o experiență imersivă cu o puternică rezonață emoțioala si spirituală. Această sculptură vorbește despre inocenţă și puritate ca forme de rezistenţă. Despre meditație ca posibilitate reală de a stinge conflictele și despre rugăciunea copiilor ca gest tăcut.
În dialog cu aceasta, lucrări precum Clar obscur, Înger cu aripi de plumb, Ziua Crucii, Fractal, Energy Field, The Univers, Detachement, Black Beauty II și Not just Eternity… but Infinity explorează relația dintre materie și energie, lumină și umbră, structură și transcendență. Traseele labirintice și inscripțiile integrate în volumetria sculpturală transformă forma într-un spațiu al descifrării, unde parcursul vizual devine metaforă a destinului și a căutării „Căii”. Curator: Maria Bilașevschi. Expoziția a avut vernisajul în prezența Principelui Șerban Dimitrie Sturdza.” SURSA
Ana-Maria NEGARĂ s-a născut la Brăila, in anul 1984. În perioada 2004-2008 a urmat Facultatea de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, împreună cu profesorul Simion Cristea, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România; iar între anii 2008-2010-Masterat, Facultatea de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, coordonator disertație: Prof. univ. dr. Ille Bostan, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România; Doctorat în cadrul Facultății de Arte Vizuale şi Design, specializarea Sculptură, îndrumător ştiinţific: Prof. univ. dr. Dan Covătaru, Universitatea de Arte „George Enescu”, laşi, România. Din 2010 membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România.
JOYEUX MĂRȚIȘOR 2026: „Liberté, Égalité, Fraternité”/ „In God We Trust” – „Nihil sine Deo”
AMBASADA FRANȚEI: „Joyeux Mărțișor ❤️🤍! O primăvară fericită! 🌸” SURSA
N.R.: „Monedă franceză din 1808 – reprezentare a unei monede din perioada Republicii Franceze sub Napoleon I. Designul cu capul laureat al lui Napoleon I și inscripţia „REPUBLIQUE FRANCAISE” era folosit pe diverse denominații, cum ar fi monedele de 1½ franc, 1 franc, 2 franci sau 5 franci. Monedele originale erau bătute în argint.
Erau monede standard de circulație emise în anii 1807-1808, înainte ca titlul de pe monede să se schimbe în „EMPEREUR” (Împărat). În 1808, Franța era condusă de Napoleon Bonaparte, iar aceste monede făceau parte din sistemul monetar al francului francez.”
Cuvântul Mărțișor este diminutivul lui marț, vechiul nume popular pentru martie și înseamnă literal „micul martie”. Originile mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar prezenţa sa atât la români cât și la bulgari (sub numele de Martenița) este considerată ca fiind datorată substratului comun daco-tracic, anterior romanizării la primii și slavizării la ultimii, deşi legendele populare îi dau alte origini. În mitologia modernă a bulgarilor mărţişorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681, dar numele latin indică altceva. Se mai consideră, de asemenea, că sărbătoarea mărţişorului a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci și al fertilității și vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roșu război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. De asemenea exista echivalentul trac al festivalurilor – Marsyas Silen.
Cercetări arheologice efectuate în România, la Schela Cladovei, au scos la iveală amulete asemănătoare cu mărțișorul datând de acum cca. 8.000 de ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb şi roşu erau purtate la gât. Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare de-a lui lordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu ață albă-roşie, și era purtat de copii în jurul gâtului. Fetele adolescente purtau și ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie, pentru ca mai apoi să îl prindă în păr și să-l păstreze până la sosirea primilor cocori și înflorirea arborilor. La acel moment, fetele îşi scoteau mărţişorul și-l atârnau de creanga unui copac, iar moneda o dădeau pe cas. Aceste „ritualuri” asigurau un an productiv.
În zilele noastre Mărțișorul este făcut din şiruri de mătase, aproape exclusiv roșii și albe. Înainte de secolul al XIX-lea erau folosite diverse alte culori: alb-negru în Mehedinți și în comunitățile de aromâni, roşu – doar în Vâlcea, Romanați, Argeş, Neamţ şi Vaslui, negru şi roşu – în Brăila, alb şi albastru în Vrancea sau chiar mai multe culori – în zonele din sudul Transilvaniei și Moldova. De asemenea, materialul folosit ar fi putut fi lână, in, bumbac sau mătase.
Obiceiul de mărţişor a fost inclus în Lista elementelor patrimoniului cultural imaterial al umanității a UNESCO în anul 2017, ca „evenimente culturale asociate cu sărbătorirea zilei de 1 martie”, propus într-un dosar colectiv de către Bulgaria, Macedonia de Nord, Republica Moldova şi România.” DETALII
INSIDER: Mărțișorul datează din 1879 – Pe 1 Martie 1879, în plină perioadă a Renașterii Naționale, un meșteșugar anonim din argint crea un mic obiect care avea să devină simbol al primăverii românești pentru generații întregi. Este cel mai vechi mărțișor datat descoperit până acum în România (1879). A fost creat în epoca Regelui Carol I, când tradiția mărțișorului trecea de la forma rustică (monede sau pietricele colorate) la bijuterii fine de argint.
Simbolismul culorilor și formei: Roșu = viață, dragoste, soare, primăvară; Alb = puritate, zăpadă care se topește, inocență; Inima = dragoste și sănătate; Îngerașii = protecție divină și noroc; Cununa = ciclul vieții și veșnicia primăverii.
Femeile și fetele îl prindeau cu un ac de siguranță pe bluza tradițională sau pe rochie, în partea stângă a pieptului (lângă inimă). Se purta toată luna martie, apoi se lega de un pom înflorit pentru ca dorințele să se împlinească.
Exemplarul original face parte din colecții private sau muzeale de bijuterii populare. Fotografiile și descrierile sale au fost publicate în presă și pe rețelele de specialitate începând cu anii 2010, iar replici fidele sunt expuse astăzi la Muzeul Național al Țăranului Român sau în expoziții temporare de artă populară.” SURSA
HORA LA TOMBERON, SECTOR 3: Instrucțiuni de dus gunoiul/ reciclare smart. Pampersul folosit e în categoria Umed (compost) ori Uscat (spălat & curat)?!
INSIDER: „De când cu tomberoanele și reciclarea asta super-mega-giga smart începută în sectorul 3, cea mai intelectuală chestie la care sunt supuși bieții cetățeni, după „scoatem sau nu mașinile din parcare pentru curățenia săptămânală când nămeții sunt cât casa” este dusul gunoiului. Primarul Robert Negoiță, implicat trup și suflet, ne tot invadează cu filmulețe pe Facebook unde ne învață cu răbdare, la capătul răbdării și/ sau chiar cu ceva isterie pe alocuri cum să reciclăm smart. Chiar a împărțit gunoiul în două categorii, „mari și late – umed și uscat – dragii mei, mai simplu de atâta, nu există!”. UMED – coji de legume, resturi de fructe, resturi alimentare pentru compost iar cel USCAT – cutii, sticle, peturi, cutii de conserve curat-spalate. Până aici pare simplu… Dar dacă nu ești holtei, mai folosești absorbante intime, pamperși pipi-caca, scrum + mucuri de țigări și tot felul de cârpe-lavete-șervețele cu care ai șters te miri ce substanță prin gospodărie, etc. Astea unde le încadrăm și dacă le spălăm – uscăm cine decontează afisajul de pe apometre?!
De mai multe ori am zărit poliția locală înființată lângă tomberoane și umblă vorba prin târg că s-au și dat amenzi grămadă, după o verificare a sacului de gunoi și legitimarea proprietarului aferent. O singură dată am văzut cum o doamnă polițist apostrofa un adolescent cu căștile în urechi cu un bidon de detergent gol în mână, care intimidat de prezența inopinată se învârtea în hora containerelor-tomberon. Adevărul e că în conformitate cu pozele din afișajul acestora se încadra în cel puțin 3 din 6 …” VIDEO
ARHIVĂ: HOPA-MITICĂ, SECTOR 3: Container plutitor din cauza unei conducte sparte. Dorel îl îndeasă și Arhimede nu îl lasă! OXXO RECICLARE?!: Numărul Oamenilor săraci care supraviețuiesc din gunoaie crește – pentru scăderea trendului se aplică o „securitate sporită” a containerelor!
AI vs. HER: „Există câteva riscuri reale atunci când oamenii interpretează limbajul uman al unui AI ca fiind dovadă de trăiri sau intenții.”
INSIDER: „Asta este conversația mea cu AI de azi. Este despre potențiale pericole legate de conversația cu un AI. Te las să tragi singur concluziile:
Ai spus: Salut!
ChatGPT a spus: Salut! Cu ce te pot ajuta azi?
Ai spus: Ai vazut filmul HER?
ChatGPT a spus: Da — știu filmul Her 🙂 Nu îl “văd” propriu-zis, dar pot vorbi despre el. E un SF romantic din 2013 regizat de Spike Jonze, despre un tip singuratic care ajunge să se îndrăgostească de un sistem de operare cu inteligență artificială, Samantha. Personajul principal e jucat de Joaquin Phoenix, iar vocea AI-ului e Scarlett Johansson. Pe scurt: – nu e doar despre tehnologie, ci mai ales despre singurătate, conexiune și relații moderne; – are un stil foarte calm, intim și destul de melancolic; – a luat Oscar pentru scenariu original și a fost foarte apreciat de critici. Mulți îl văd aproape ca pe o reflecție despre relațiile om-AI înainte să devină un subiect atât de real. U R M A R E A
„INSIGURARE”, IAȘI: Fragilitatea ființei în fața timpului și a singurătății – opera sculptorului Ion Mândrescu
INSIDER: „Înțeleg că a fost nu știu ce chestie cu statui în Iași. Am ratat. Ieri am dat o tură, să fac pași, și mi-a plăcut „Însingurare” din fața Teatrului V. Alecsandri, de Ion Mândrescu.”
N.R.: „Sculptura „𝐈̂𝐧𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫𝐚𝐫𝐞”, realizată din 𝐛𝐫𝐨𝐧𝐳 𝐩𝐚𝐭𝐢𝐧𝐚𝐭, este una dintre cele mai impresionante lucrări semnate de artistul 𝐈𝐨𝐧 𝐌𝐚̂𝐧𝐝𝐫𝐞𝐬𝐜𝐮. O siluetă umană, stilizată și tensionată, redă în limbaj sculptural fragilitatea ființei în fața timpului și a singurătății. „Însingurare” este una dintre temele majore abordate de artist în lucrările sale. Lucrarea a fost expusă ca parte a expoziției „lon Mândrescu Omul, Timpul, Spațiul” la Muzeul Olteniei, Secția Istorie-Arheologie, și la Muzeul Ţăranului Român.
Luna sculptorilor români de la Iași, a VI-a ediție, dedicată lui Constantin Brâncuși – 150 de ani de la nașterea acestuia – maraton cultural ce include 45 de expoziții și evenimente conexe. Până pe 19 martie, inima orașului Iași, transformată într-un muzeu în aer liber.
Ion Mândrescu, unul dintre cei mai importanți sculptori români contemporani, s-a născut în 1954 la Mihoveni, comuna Şcheia (jud. Suceava), apoi a urmat Liceul de Muzică și Arte Plastice din Botoşani (absolvit în 1974) și Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” Bucureşti (1976- 1980). Lucrări: Structurile”, „Călătorii inițiatice”, „Sfinxul” „Însingurare”, „Omul, timpul, spațiul”, „Murim spre a ne naște”.
ION MÂNDRESCU: „Sculptura este forma mea de existență, este dialogul meu cu universul, conexiunea cu ideile care frământă această lume.”
ARHIVĂ: ROATA VIEȚII: „Omul, Timpul, Spațiul”, sculptor Ion Mândrescu
TOPORAȘI/ TĂMÂIOARE: Parfumul lor dispare & reapare magic, datorită beta-iononei, care amorțește temporar receptorii olfactivi din nasul uman
INSIDER: „Toporașii sunt florile care se joacă cu mintea ta, având un parfum care dispare și reapare magic. Acest fenomen se datorează unei substanțe chimice numite iononă, care amorțește temporar receptorii olfactivi din nasul uman. După ce le miroși o dată, creierul tău încetează să mai perceapă mirosul pentru câteva minute, dându-ți impresia că floarea și-a pierdut mirosul, doar pentru ca acesta să „revină” brusc după ce nasul tău s-a resetat.
Această substanță, beta-ionona, este un compus organic volatil extrem de instabil în prezența aerului. Ea are proprietatea unică de a se lega de receptorii olfactivi și de a-i desensibiliza rapid, provocând o oboseală olfactivă specifică. Practic, nasul „uită” cum să miroasă toporaşul pentru o scurtă perioadă, un mecanism chimic care a fascinat chimiștii și parfumierii de secole, fiind greu de replicat perfect prin alte mijloace.
Botanistii clasifică toporașul (Viola odorata) ca o plantă perenă care preferă zonele umbrite și solurile bogate în humus. Se răspândește eficient prin stoloni, tulpini târâtoare care se înrădăcinează la noduri, formând covoare dense la baza copacilor. Această strategie le permite să colonizeze rapid pământul pădurii înainte ca frunzișul dens al verii să blocheze lumina soarelui, asigurându-și teritoriul.
Reproducerea lor implică o colaborare ingenioasă cu furnicile, proces numit mirmecohorie. Semințele de toporaș sunt atașate de o mică excrescență cărnoasă, plină de lipide și proteine, numită elaiosom. Furnicile sunt atrase de această sursă de hrană, transportă semințele în mușuroi, consumă partea nutritivă și abandonează sămânța intactă într-un loc sigur și fertil, plantând-o practic pentru floare.
Un fapt mai puțin cunoscut este că toporașii produc două tipuri de flori. Cele parfumate și colorate, pe care le vedem primăvara, sunt destinate polenizării de către insecte. Totuși, planta produce mai târziu, în vară, flori ascunse sub frunze, care nu se deschid niciodată (cleistogame). Acestea se auto-polenizează în interiorul bobocului închis, asigurând producția de semințe chiar dacă polenizatorii externi lipsesc în acel sezon.
Extracția uleiului esențial natural de toporaşi este un proces extrem de costisitor și ineficient. Este nevoie de tone de flori proaspete pentru a obține doar câteva grame de absolut de toporaşi, ceea ce face ca esența pură să fie mai scumpă decât aurul. Din acest motiv, parfumierii din secolul al XIX-lea foloseau tehnica „enfleurage”, presând petalele pe straturi de grăsime pentru a le capta aroma delicată.
Din punct de vedere gastronomic, florile sunt complet comestibile și au fost folosite în bucătăriile europene de sute de ani. Ele pot fi cristalizate cu zahăr pentru decorarea deserturilor sau adăugate proaspete în salate pentru un plus de culoare și vitamina C. Orașul Toulouse din Franța este renumit mondial pentru cultura sa dedicată toporaşilor și pentru dulciurile tradiționale realizate din aceste petale delicate.
Simbolistica plantei este legată profund de modestie și discreție, datorită felului în care florile își pleacă „capul” sub frunzele în formă de inimă. În limbajul victorian al florilor, a oferi un buchet de toporași însemna o declarație de afecțiune sinceră, dar ascunsă, sau o promisiune de fidelitate care nu are nevoie de cuvinte mari pentru a fi exprimată, ci doar de gesturi simple.
Importanța lor ecologică depășește frumusețea vizuală, fiind plante gazdă vitale pentru larvele unor specii de fluturi, precum cei din genul Argynnis. Fără frunzele de toporaș cu care să se hrănească omizile, aceste specii rare de fluturi nu ar putea supraviețui și nu s-ar putea metamorfoza. Astfel, micuța floare de pădure susține un întreg lanț trofic, demonstrând interconectarea complexă a naturii.” SURSA
N.R.: „Viola odorata (toporașul, violeta de martie sau violeta mirositoare) este o plantă erbacee perenă din familia Violaceae, plantă mică, de 10-15 cm înălţime, cu frunze în formă de inimă și flori violete sau albe, intens parfumate. Originară din Europa și Asia, a fost introdusă și în America de Nord şi Australia. Preferă zonele de pădure (wood violet) și locurile umbroase.
Medicinal, folosită istoric pentru proprietăți expectorante.
Floarea violetă era o floare preferată în Grecia antică și a devenit simbolul Atenei. Parfumul sugera sexul, aşa că violeta era o floare emblematică a Afroditei și a fiului ei, Priapus, zeitatea grădinilor și a generației.
lamus a fost fiul lui Apollo și al nimfei Evadne. A fost abandonat de mama sa la naştere. Ea l-a lăsat întins în sălbăticia arcadiană pe un pat de violete, unde şerpi l-au hrănit cu miere. În cele din urmă, a fost descoperit de nişte păstori care treceau prin zonă și l-au numit lamus, după patul de violete (ion).
Zeița Persefona şi nimfele ei însoțitoare culegeau trandafiri, violete, iriși, crini într-o pajiște de primăvară când a fost răpită de zeul Hades.”
RUTIERE SECTOR 2: Un Dorel a pus la intrarea din Calea Moșilor spre Ion Maiorescu „Interzis” și „Sens Unic” în același timp. În celălalt capăt, la fel!
INSIDER: „Dorel de la Sectorul 2 a considerat ca pe intrarea din Moșilor spre Ion Maiorescu e bine să pună interzis și sens unic în același timp. Culmea că în celălalt capăt, dinspre Ion Maiorescu, e la fel.” SURSA
ARHIVĂ: TRAFIC: „E capitala României, e Bucureşti. E mai mult decât atât, e să dovedeşti!” OXXO MATRIX ERROR: Repetiția e mama învățăturii OXXO ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!
GRĂDINA PALAS, IAȘI: „Narcis” de Costin Ioniță – un Narcis modern/ contemporan nu se mai îneacă, îndrăgostit de propria reflexie, devine înotător profesionist!
INSIDER: „„Narcis” nu este doar o sculptură, ci o întrebare deschisă. Prin vocea artistului Costin Ioniță, descoperim sensul din spatele operei expuse în Grădina Palas..O poveste fascinantă, care merită ascultată. Tu când ți-ai acordat ultima dată timp să te privești dincolo de suprafață?”
„Opera se cheamă Narcis, personajul care se îndrăgostește de propria imagine și cade în apă și se îneacă. Vorbește despre omul contemporan. Narcisul modern, contemporan, omul modern nu se mai îneacă, își asumă narcisismul și se dezvoltă atât de mult încât devine înotător profesionist. E ca peștele în apă îsi asumă narcisismul atât de mult încât devine profesor, dacă vrei. Semnătura este cumva tatuată pe braț pentru că omul contemporan tinde să se și tatueze tot pentru a se înfrumuseța nu pentru a-și arăta cât de puternic e cum era odată. Arată că eu nu mă exclud din lumea asta modernă narcisistă o critic, dar o critic cumva din interior pentru că cunosc foarte bine cum e să fii măcinat de narcisism.” SURSA
N.R.: „În perioada 19 februarie 19 martie 2026, municipiul laşi găzduiește cea de-a VI-a ediție a proiectului „Luna Sculptorilor Romani”. Ediția din 2026 este dedicată celebrării a 150 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, personalitate majoră a modernității artistice universale. Pe durata unei luni, oraşul va găzdui 45 de expoziţii şi manifestări culturale, transformând spațiile urbane și instituționale într-un muzeu deschis publicului. Sculpturi monumentale vor putea fi descoperite pe principalele artere pietonale şi în locații emblematice precum Palatul Culturii, Primăria laşi, Casa Muzeelor, Muzeul Mitropolitan, Universitatea „Alexandru loan Cuza”, Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” sau Aeroportul Internațional laşi.”
ARHIVĂ: ÎNĂLȚAREA, COSTIN IONIȚĂ: Portretul spiritualizat al fiecăruia dintre noi. A îmbrățișa lumea, prin răstignirea ta, înseamnă să trăiești hristic existența. OXXO MIORIȚA LA IAȘI: „Spirit cu bube” – și mai sărăcă, și mai jefuită ca acum 12 ani
ŞARPELE DE OCEAN: Sculptură din aluminiu, de 150 metri, acoperită și descoperită la fiecare maree, pe plaja unde Loara întâlnește Oceanul Atlantic
INSIDER: „Un schelet de șarpe de mare din aluminiu de 150 de metri iese la iveală de pe plaja Saint-Brévin-les-Pins, lângă Nantes, Franța. Creată de artistul chinez Huang Yong Ping, această sculptură monumentală este intitulată „Șarpele Oceanului” (2012).” SURSA
N.R.: „Şarpele de ocean este o sculptură monumentală din aluminiu, cu o lungime totală de 150 m. Reprezintă scheletul unui imens şarpe de mare imaginar, ale cărui vertebre ondulează pentru a se termina cu o gură deschisă.
Opera de artă este instalată la Pointe du Nez-de-Chien, în Mindin, în municipalitatea Saint-Brevin-les-Pins din Loire-Atlantique, în punctul în care estuarul Loarei întâlnește Oceanul Atlantic. Se extinde de-a lungul zonei intertidale: coada monstrului este situată la nivelul refluxului, iar capul la nivelul refluxului. Prin urmare, sculptura este acoperită și descoperită la fiecare maree: deşi este posibil să te plimbi în jurul ei la reflux, doar capul şi vârful vertebrelor sunt vizibile la maree. Este destinată a fi recuperată treptat de vegetaţie și viața marină.
Forma şarpelui este similară cu cea a podului Saint-Nazaire, vizibil în apropiere; forma vertebrelor aminteşte de colibele de pescari.
Huang Yong Ping a fost un artist contemporan. Născut în 1954 în Xiamen, China, a locuit în Franța din 1989 până la moartea sa, survenită în 2019. A favorizat conexiunea dintre semnificaţii eterogene şi a abordat adesea noţiunile de identitate și amestec cultural.
TEATRUL DE COMEDIE: Sala Nouă, la 1 km de sediul principal – o ratezi sau nu, râs cu plâns și dureri de picioare!
INSIDER 1: „Nu cred că sunt primul care a dat-o în bară cu Sala Nouă a voastră, aflată la 1 km de locația principală. Îmi asum greșeala proprie dar nu am mai auzit de așa ceva până acum, legat un teatru – parcă ați fi universitate cu corpuri în diferite locații. Aveți săli și prin Pipera sau Berceni? Asa am pierdut piesa de azi.”
INSIDER 2: „Sala Nouă de la Comedie – Înainte de toate, sala: un depozit populat cu scaune proaste puse pe rânduri extrem de apropiate! Practic un om normal nu poate sta așezat, nu-i încap picioarele! Este jenant, s-au câștigat probabil 7 sau 8 locuri cu prețul unui disconfort major: am plecat cu dureri de spate și genunchi!
Piesa. Am văzut „Dă-i bice”: un text tradus fără motiv, din grupul bulevardierelor de la Nottara, cu legătură infimă cu publicul autohton! Să inventăm și să spunem că este o piesă despre lăcomie: de fapt este o încropeală lipsită de logică, cu forțări care încearcă s-o salveze și jucată ciudat și amatoristic, cu replici întregi declamate în stil antic! Nu i-am înteles rostul … Într-o mare de nerealizări iese în evidență jocul Vulpii nu pentru ca a fost mai bun ci pentru că a fost mai puțin prost! A fost amuzantă? Dacă-i întrebi pe cei câțiva spectatori care au râs în hohote la fiecare trivialitate (aceiași care se prăpădesc de râs la orice porcărie spusă la stand up), da, a fost amuzantă, mai ales că „piesa” abundă în multe momente de expresii obscene total rupte de context!
Concluzia este simplă, teatrul de comedie are meritul de a ne fi ratat o seară! Păcat! Nu vom reveni la sala nouă, rămânem la cea veche!”
N.R.: „Sala Nouă a Teatrului de Comedie este situată pe Str. Sfânta Vineri, nr. 11, în București (zona Piaţa Sfânta Vineri). Inaugurat în 2009, acest al treilea spațiu al teatrului este dedicat spectacolelor cu profil comic, găzduind producţii variate, de la clasici precum Shakespeare sau Cehov până la teatru absurd și comedie neagră.”
„Coloana Rubik” de Mihai Zgondoiu. Monumente în mişcare – Patrimoniu dispărut. Sculpturi plasate temporar pe spaţii de monumente dispărute
„HandGun” și este o lucrare a artistului român Bogdan Raţă. Lucrarea reprezintă o mână stilizată, de culoare roșie aprins, care formează gestul unui pistol (mâna-pistol). Potrivit artistului, „HandGun este metafora agresivității umane și emblema Omului Nou, a individului transformat în armă”. Sculptura mea a fost creată pentru a induce ideea de frustrare și confirmă realitatea sumbră că suntem cu toții carne de tun”. Și, într-adevăr, cu toții am fost: în timpul erei comuniste și chiar și acum, Rata a decis să-și vopsească sculptura „mână-picior” de 5 m înălțime în roşu aprins, o culoare istorică care definea partidul comunist. Semnul victoriei, simbol al Revoluției Române din 1989, este transformat de Rața într-un gest teatral de pistol: este victoria Revoluției pierdută? Sculptura a fost expusă temporar în diverse locații din București, inclusiv pe soclul din Piața Presei Libere, care a rămas liber după îndepărtarea statuii lui Lenin în 1990. A făcut parte din programul „Proiect 1990″, care a avut ca scop amplasarea de lucrări de artă contemporană pe acel soclu.
ARHIVĂ: PREVIZIUNI: Jurnalistul român, ori la bal, ori la spital. Sau un şut în fund, un pas înainte?!
3000 DE VOCI: „Dreptate pentru crimele de la Suraia” – Vocea celor fără voce
INSIDER: „Am fost mulți azi. Trebuie să fim mult mai mulți. Acum e momentul să ne implicăm ca cetățeni, să arătăm autorităților că subiectul animalelor fără stăpân nu mai poate fi gestionat pe modelul actual. Trebuie să acționăm individual, iar dacă o facem mulți vom fi imposibil de ignorat.
CUM POȚI AJUTA – CAMPANIE CIVICĂ PENTRU SUSȚINEREA PROIECTELOR L35 ȘI L36 Pentru ca mesajele să ajungă la destinație și să fie luate în considerare: • Intră pe site-ul oficial al Senatului României; • Alege 5–10 senatori (preferabil inclusiv din județul tău); • Trimite emailul de mai jos individual, nu în masă; • Adaugă 1–2 propoziții personale (de ce te preocupă subiectul). Mesajele trimise individual de cetățeni au impact real asupra deciziilor parlamentare.
Subiect Email – Solicitare de susținere pentru proiectele legislative L35 și L36 – protecția animalelor și responsabilitate instituțională
TO: [Adresa senatorului] // SUBIECT: Solicitare de susținere pentru proiectele legislative L35 și L36 – protecția animalelor
EMAIL TEXT: Stimate Domnule Senator / Stimată Doamnă Senator, Vă scriu în calitate de cetățean preocupat de modul în care legislația privind protecția animalelor este aplicată în România și de necesitatea unor măsuri legislative care să prevină situații grave ce au generat recent o puternică reacție publică. Proiectele legislative L35 și L36 reprezintă, în opinia mea, pași necesari pentru îmbunătățirea cadrului legal existent, pentru creșterea responsabilității instituționale și pentru prevenirea abuzurilor și a practicilor care au dus, în repetate rânduri, la scandaluri publice și pierderea încrederii cetățenilor în capacitatea autorităților de a aplica legea.
Consider că adoptarea acestor inițiative legislative ar contribui la:
– creșterea transparenței în gestionarea programelor privind animalele fără stăpân;
– responsabilizarea autorităților implicate în control și supraveghere;
– alinierea practicilor din România la standardele europene privind bunăstarea animalelor;
– reducerea tensiunilor sociale generate de lipsa unor soluții eficiente și umane.
Vă rog respectuos să analizați aceste proiecte și să acordați votul dumneavoastră favorabil în momentul supunerii lor la vot. Cred că sprijinirea unor măsuri echilibrate și responsabile în acest domeniu reprezintă un semnal important pentru societate și pentru încrederea publică în instituțiile statului. Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru activitatea dumneavoastră. Cu respect, [NUME] / [LOCALITATE] / [DATE DE CONTACT]
Câteva sugestii pentru o posibilă abordare din partea fiecăruia: Trimiteți maxim 5–10 emailuri / persoană, nu tuturor senatorilor odată. Fără CC sau BCC. Emailurile multiple sunt filtrate automat. Adăugați o propoziție personală. Exemplu: • „Sunt medic veterinar și văd zilnic consecințele lipsei de reglementare.” • „Sunt părinte și cred că modul în care tratăm animalele spune ceva despre societatea noastră.”
Subiect clar și respectuos. Senatorii ignoră mesajele agresive sau acuzatoare. Mailuri trimise pe parcursul mai multor zile, nu toate în aceeași zi. Faceți și dați mai departe. Separat, am o postare pe wall in care am inclus o serie de mailuri către autoritățile competente din România si Uniunea Europeană (redactate în RO/ENG) în care să cerem dreptate pentru crimele de la Suraia. Mențineți presiunea pe toate fronturile.” SURSA
N.R.: „Protestul din Parcul Izvor organizat de ONG-ul „Dreptate pentru Animale” a avut loc în contextul scandalului izbucnit la adăpostul din Suraia, județul Vrancea, imagini apărute în spațiul public arătând maltratarea și eutanasierea a peste 200 de câini. Cazul a generat reacţii puternice în societate și a reaprins dezbaterea privind modul în care autoritățile gestionează problema animalelor fără stăpân. 15.000, numărul câinilor care au murit la adăpostul din Suraia!”
OANA SAVIN: „Estetica idolilor mei”- legătura indestructibilă dintre omul atotgrăitor și animalul necuvântător
INSIDER: „Pâna pe 22 februarie 2026 la Muzeul Național al Țăranului Român – Sala Irina Nicolau, expoziție de pictură semnate de Oana Savin.
Expoziția „Estetica idolilor mei” aduce în fața privitorului, printr-o cromatică puternică, primară, și prin linii clare, sugestiv expresioniste, legătura omniprezentă și indestructibilă dintre omul atotgrăitor și animalul necuvântător, redefinind retorica acestei relații și, implicit, raporturile de afinitate și apartenență dintre cele două forme de existență.
Lucrările, realizate în trei perioade diferite, sunt firesc legate prin interpretare și reprezentare și reflectă simbolurile acestor idoli cărora pictorița le dedică pânzele sale. Expoziția include și un ansamblu tridimensional, integrat temei reprezentării figurii umane și animale, cu valențe bicolore de alb și roșu.
Oana Savin este absolventă a Academiei de Artă din București, secția pictură, și s-a remarcat atât ca artist plastic, cât și ca designer, în spațiul românesc și internațional, prin numeroase expoziții colective și personale. A debutat cu o expoziție personală în Sala „Constantin Brâncuși” a Palatului Parlamentului.
OANA SAVIN: „Arta mea este recunoștința pentru animale și oameni… sau invers. Le-am construit o lume nemaimazută, de formă și culoare și am grijă să fie nemuritoare. Singura întrebare este: ce o să se întâmple cu noi după se ne priviți? O să plecați și o să ne uitați? Am avut grijă, ca animăluțele și oamenii lor, să vă rămână in spatele ochilor, acolo unde nimic nu dispare, doar se retrăiește în fiecare zi a voastră, de azi înainte. Așa o să simțiți liniștea, frumusețea și miracolul pe care le-ați primit.”
ARHIVĂ: NEW BASTET: FuzzzyArt reinventează portretele cu pisici OXXXO VILA CATENA, ARTĂ CU PISICI: „Cats Are Taking Over”, expoziție despre contrastele timpului prezent, nevoia de afecțiune și interacțiune prietenoasă
„JERTFA ZIDIRII”, BUCUREȘTI 2026: Omniprezentă în arealul european – Manole teleportat în prezent, via ADN!
INSIDER: „Dorel acel Manole teleportat în zilelele noastre, prin negura vremurilor, via ADN!
N.R.: „Manole a zidit-o pe Ana în zidul mănăstirii pentru a rupe blestemul care făcea ca zidurile ridicate ziua să se prăbușească noaptea. Conform baladei, o forță divină a cerut sacrificiul primei soții sau surori care sosește pe şantier, Ana fiind cea care a adus mâncare, transformând-o în jertfă necesară finalizării construcției.
MITUL ESTETIC: Sacrificiul Anei simbolizează necesitatea unui sacrificiu uman pentru creația artistică sau inginerească de excepție, un motiv des întâlnit în folclorul est-european (legenda meșterului Manole, balada maghiară a soției zidarului Kelemen). CONDIȚIE DIVINĂ: Zidirea este rezultatul unui vis sau al unei „voci” care condiţionează succesul de jertfirea celei mai dragi ființe. JERTFA UMANĂ: Prin zidirea Anei, Manole îşi sacrifică fericirea personală pentru a finaliza o operă monumentală.
Meșterul Manole este personajul principal al baladei populare Monastirea Argeșului. El este, potrivit legendei, cel care a proiectat și construit Mănăstirea Curtea de Argeş, pe vremea lui Negru Vodă. El ilustrează mitul estetic în literatura populară, fiind un erou excepțional, înzestrat cu trăsături ieşite din comun, ca orice erou de baladă, intrat, în același timp, în legendele neamului românesc.
„Legenda Mănăstirii Argeșului” sau „Legenda Meșterului Manole” este cunoscută în trei versiuni românești, culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu. Cu o temă foarte asemănătoare este cunoscută și balada maghiară „Soţia zidarului Kelemen” sau „Soţia zidită”, redată în limba română în traducerea lui Petre Saitis. Tot cu o tematică foarte asemănătoare se poate cita legenda cetății Rozafa (Kalaja e Rozafës) din nordul Albaniei, construită de iliri în apropiere de actuala localitate Shkodër (Skodra sau Skutari). Acest obicei, al „Jertfei zidirii”, consemnat de etnografi pe spațiul românesc, este atestat în toate culturile și la toate popoarele în arealul european, îndeosebi la popoarele scandinave și la cele baltice, la popoarele din Peninsula Iberică, dar și la cele din Peninsula Balcanică.” DETALII
ARHIVĂ: RENEGATUL: Cum arată bicicleta lui Gică Contra care dă cu rahat în ventilator? De obicei este chiar Şeful! OXXO PORUMBACU DE JOS, SIBIU: Drumarii au turnat asfalt peste un câine mort. Atât s-a putut! OXXO ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO BASTET ÎN DOLJ: În Egiptul Antic, pisicile erau mumificate. În România Modernă, le tragem o vopsea peste ochi!
DESZĂPEZIRE STB, COD ROȘU: Toate cele 17 pluguri 1VU și 3VU pe traseu – 7 pluguri pe străzi, 1 blocat, 1 deraiat și 8 intrate defecte în depou!
INSIDER: „Având în vedere ca ieri a fost o ninsoare super frumoasa, Societatea de Transport București STB S.A. au scos toate cele 17 pluguri 1VU și 3VU pe traseu pentru deszăpezire cu ocazia ninsorilor! Din păcate din toate cele 17 pluguri, toate au întâmpinat probleme. Plugul 029 a fost blocat de un troleibuz defect rămas în gabaritul liniei, plugul 017 era blocat pe Calea 13 Septembrie. Pe scurt ieri dimineață au fost 7 pluguri pe străzi, 1 blocat, 1 deraiat și 8 intrate defecte în depou. Am avut ocazia să prind plugurile 3VU 029 și 031 respectiv 1VU 02! 031 a fost trimis pe linia 41 pentru deszapezire care, chiar și el a fost blocat la Piața Presei, neputând intra în terminal datorită accesului în terminal blocat de zăpadă.” SURSA
N.R.: 1VU-Plug cu un singur post de conducere și o singura perie; 3VU-Plug bidirecțional cu doua posturi de conducere si perii la ambele capete: VTT-Turbofreza. În 1973 primele ieşite din URAC – ITB. URAC – Uzina de Reparaţii „Atelierele Centrale”. din cadrul Regiei Autonome de Transport.
MUZEUL GUGGENHEIM, VENEȚIA: „Pasărea” lui Brâncuși, plecată la o expoziție într-o țară din estul Europei – România!
INSIDER: „Mă învârt prin Muzeul Guggenheim, în Veneția, căutându-l pe Brâncuși și Pasărea lui măiastră de bronz, în cele din urmă o supraveghetoare de sală îmi zice (cu ochii strălucind a patimă), nu e aici, ”Pasărea” lui Brâncuși e plecată la o expoziție într-o țară est europeană, eu de colo care? România, ați auzit? De acolo venea Brâncuși. Mda, am auzit. Zbor înapoi la Cluj, până vine Mihai cu mașina să mă recupereze mă mai plimb prin oraș, în stilul meu căscat, contemplativ, oprindu-mă în mijlocul trotuarului ca să admir vreo cariatidă pe o clădire sau vreun lintou medieval, din calcar de Viștea, la un moment dat descopăr două licee vis a vis unul de celălalt, unul pentru deficiențe de văz și celălalt pentru deficiențe de auz, cel pentru deficiențe de auz proaspăt renovat, celălalt mai poate să aștepte, oricum nu-l vede nimeni, trec oameni mulți și toți grăbiți, încruntați, n-am pomenit nicăieri în lume atâția oameni încruntați ca în România, ar trebui să studiem necazul ăsta mioritic, să înființăm un minister al zâmbetelor, câțiva pensionari blazați și împăcați cu inevitabilul forțează un roșu la trecerea de pietoni în mod cinic și provocator, chiar așa, ce li se mai poate întâmpla, apoi descopăr o librărie-anticariat, dau buzna și prima carte care-mi sare în ochi, ”Memoriile” lui Peggy Guggenheim, o deschid la întâmplare și citesc: ”M-aș mărita cu Brâncuși, aș pune mâna pe ”măiastră” și pe multe altele, dar e un țăran viclean și ar fi în stare să le lase moștenire alteia!” SURSA
„Fabuloasă femeie. Cică până la urmă i-a plătit lui Brâncuși pentru ”Măiastră”, și s-au despărțit, începuse războiul, ea s-a refugiat. Brâncuși i-a dus opera la mașină plângând. În memorii ea se întreabă dacă a plâns pentru ea sau pentru ”Pasăre”. A trăit cu mirarea asta restul vieții. Îi gătea. O primea zilnic în atelier și îi gătea. Un țăran, un oltean destul de primitiv (vulgar pe alocuri), seducându-și femeia gătind. Ce imagine.”
INSIDER 2: „Pentru că azi e Ziua Brâncuși, avem povești vesele cu vameși. În 1926 Brâncuși trimitea în America o parte a lucrărilor, pentru o expoziție.
Vameșii americani s-au uitat mirați la ele. La una au zis „cum adică asta e o pasăre?” și au inclus-o la categoria „Ustensile de bucătărie și echipament medical”. Era vorba despre „Pasărea în văzduh”. L-au pus să plătească taxe pentru materia primă din ea, cam 2.500 de dolari, în banii de astăzi. Brâncuși a dat SUA în judecată și a câștigat. Prin procesul ăsta a schimbat optica asupra artei. Oamenii considerau până atunci că o sculptură trebuie să imite o formă naturală.” SURSA
N.R.: Colecția Peggy Guggenheim este un muzeu de artă modernă de renume, situat în Palazzo Venier dei Leoni pe Grand Canal, în cartierul Dorsoduro din Veneția, Italia. Găzduit în fosta casă a americancei Peggy Guggenheim, acesta reprezintă una dintre cele mai vizitate atracţii din oraş, oferind o colecție impresionantă de artă.
Locație: Palazzo Venier dei Leoni, Dorsoduro, Veneția. Colecție: Opere de artă modernă, inclusiv picturi și sculpturi de la începutul secolului XX, susținute de Peggy Guggenheim. Importanță: Este unul dintre cele mai importante muzee de artă modernă din Italia. Istoric: A fost casa lui Peggy Guggenheim, fiind transformat ulterior într-un muzeu dedicat colecţiei sale. Muzeul oferă vizitatorilor posibilitatea de a admira artă de calitate într-un cadru istoric unic.
PEGGY GUGGENHEIM: „Ani de zile voiam să cumpăr un bronz de-ale lui Brâncuși, dar nu îmi permisesem. Acum părea să fi sosit momentul pentru această mare achiziție. Am petrecut luni întregi apropiindu-mă tot mai mult de Brâncuși, înainte ca această vânzare să se producă efectiv. Îl cunoșteam de 16 ani, dar nici nu visasem că aveam să intru în asemenea complicații cu el. Era foarte dificil să discuți despre preț cu Brâncuși, iar dacă aveai cumva curajul s-o faci, trebuia să te aștepți să-ți ceară o sumă monstruoasă. Eram conștientă de asta și speram ca marea noastră prietenie să ușureze lucrurile. Totuși, am ajuns să ne certăm groaznic când el mi-a cerut 4 000 de dolari pentru Pasărea în spațiu.
Atelierul lui Brâncuși se găsea într-o fundătură. Era un atelier imens, plin cu sculpturile lui enorme, și arăta ca un cimitir, numai că sculpturile erau mult prea mari ca să stea pe morminte. Lângă această încăpere mare era una mică, cea în care lucra efectiv. Pereții erau acoperiți cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. În mijloc se afla un cuptor în care își încălzea uneltele și topea bronzul. În acest cuptor gătea și mese delicioase, arzându-le intenționat doar ca să se prefacă apoi că fusese o greșeală. Mânca la o tejghea și avea băuturi minunate, preparate cu grijă. Între această încăpere mică și cea mare, care în timpul iernii devenea de nefolosit din pricina că era teribil de friguroasă, exista o mică firidă în care Brâncuși punea muzică orientală la un gramofon făcut chiar de el. La etaj se găsea dormitorul lui, ceva foarte modest. Întreaga locuință, inclusiv dormitorul, era acoperită de pulbere albă de la sculpturi.
Brâncuși era un bărbat micuț și extraordinar, cu barbă și ochi întunecați și pătrunzători. Pe jumătate țăran isteț, pe jumătate zeu adevărat. Te simțeai foarte fericită alături de el, dar din păcate a devenit prea posesiv cu mine și voia să îi dedic tot timpul meu. Îmi spunea Peghița și mi-a destăinuit că îi place să facă lungi călătorii, în care înainte luase cu el și fete frumoase. Acum voia să mă ducă pe mine, dar eu nu am vrut. Îi plăcea, de asemenea, să meargă la hoteluri elegante din Franța, unde sosea îmbrăcat ca un țăran, ca apoi să comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese în India ca să-l vizitez pe Maharajahul din Indore, în a cărui grădină plasase trei Păsări în spațiu, una în marmură albă, alta în marmură neagră și alta în bronz. Se întorsese, de asemenea și în România, țara lui, unde guvernul îi ceruse să creeze monumente publice. Era foarte mândru de asta. Își dusese mare parte din viață într-un mod foarte auster, dedicând-o în întregime operei sale. Sacrificase totul pentru asta și renunțase în mare parte la femei, până la suferință.
La bătrânețe a fost foarte singuratic. Avea mania persecuției și credea încontinuu că oamenii îl spionează. Atunci când nu gătea pentru mine, se îmbrăca elegant și mă scotea la restaurant. Mă iubea foarte mult, dar eu nu am reușit niciodată să obțin ceva de la el. Laurence Vail mi-a sugerat în glumă să mă căsătoresc cu Brâncuși ca să moștenesc toate sculpturile sale. Am luat în calcul această posibilitate, dar am descoperit în curând că el avea alte idei și nu voia să-i fiu moștenitoare. Ar fi preferat să-mi vândă totul și să-și ascundă banii în opinci.
După cearta aceea, am dispărut câteva luni din viața lui Brâncuși, timp în care am cumpărat o pasăre mult mai veche a lui, numită Măiastra, cu o mie de dolari, de la sora lui Paul Poiret. Era prima lui pasăre și data din 1912. Era o pasăre minunată, cu o burtă enormă, dar eu tânjeam încă după Pasărea în spațiu, care arăta foarte diferit. Am rugat-o pe Nellie, căreia el îi spunea Nelița, să se ducă și să încerce să aplaneze cearta noastră. Am revenit la atelierul lui și am reluat discuția despre vânzare. De data aceasta, am stabilit prețul în franci și am economisit o mie de dolari, pentru că i-am cumpărat din New York. Brâncuși s-a simțit tras pe sfoară, dar a acceptat banii. Brâncuși își șlefuia toate statuile de mână. Cred că de asta erau atât de frumoase.
Această Pasăre în spațiu avea să-i dea de lucru timp de mai multe săptămâni. Când a terminat-o, nemții erau lăngă Paris, iar eu m-am dus și am luat-o cu mica mea mașină, ca să o împachetez și să o expediez la timp. Pe fața lui Brâncuși curgeau lacrimile. Am fost sincer mișcată. N-am aflat niciodată de ce era atât de tulburat, dar am presupus că era din cauză că se despărțea de pasărea lui preferată.” – Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de artă, p. 72-74 (Pandora Publishing, 2016)
FOTO 4 – „Pasărea” lui Peggy Guggenheim
ARHIVĂ: TEZAUR LA PARIS: Brâncuşi sau Brancusi? Moştenire refuzată de România în urmă cu 55 de ani. De ce? OXXO CONSTANTIN BRÂNCUȘI: Primul „Sărut” e la Craiova, iar singurul în care trupurile sunt reprezentate în întregime, la Paris OXXO GHID PRACTIC, MNIR: Cum să reproducem „Domnișoara Pogany” de Constantin Brâncuși din pastă sărată. Bibelou, mărțișor sau gustare! OXXO BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România!
infoINSiDER.ro 
