UNITED BY COVID: “Suntem valuri ale aceleiași mări, frunze ale aceluiași copac, flori din aceeași grădină”
INSIDER: „Avionul cu materiale sanitare trimis de China pentru Italia! Pe cutie chinezii au scris (traduc) – ,,Suntem valuri ale aceleiași mări, frunze ale aceluiași copac, flori din aceeași grădină.” SURSA
PACIENTUL NR.7: „Am așteptat 12 ore Salvarea. Rezultatul l-am aflat din presă!”
INSIDER: „Bună dimineața, prieteni, La ora la care scriu acest mesaj sunt internat la Victor Babeș cu diagnosticul confirmat de coronavirus. Am ajuns în urma cu aproximativ 1 ora, dupa ce am așteptat ambulanța 12 ore.
Luni seara am făcut febră 39.2, iar medicii de la Matei Balș mi-au facut și testul de coronavirus. Fusesem în Londra între 25-27 februarie, dar până zilele trecute Marea Britanie nu era considerată o zonă cu risc. Prin urmare toată lumea a crezut ca șansele de a fi infectat sunt minime. Inclusiv eu. M-am izolat la domiciliu în așteptarea rezultatului.
Rezultatul l-am aflat din presă. In jurul orei 17:30 am citit ca: “Bărbat, 34 ani, București, care s-a întors în data de 27 februarie 2020 din Londra, Marea Britanie, s-a prezentat cu simptomatologie la INBI Matei Balș.”
Era o sansa bună sa fiu cazul 7 din 10 martie. Însă pe mine nu mă anunțase nimeni nimic. Am sunat la toate numerele pe care le-am gasit și am vorbit cu toate persoanele despre care știam ca ar putea avea chiar și o minimă informație. Voiam evident să aflu dacă într-adevăr era vorba despre mine. N-am aflat nimic. Dupa zeci de telefoane pe care le-am dat eu la toate numerele oficiale puse la dispozitie, am fost sunat la 2 ore dupa ce aflasem informația din presa. Mi s-a confirmat că sunt pozitiv și am fost informat că urmează să vină o salvare (acea “izoleta”) să mă preia.
Am așteptat 12 ore salvarea. În acest timp am vorbit sper cu toți oamenii cu care am fost in contact în ultimele 2 săptămâni. Le-am recomandat să ia legatura cu DSP, să sune la numarul 0800 800 358 sau la 112 în funcție de caz. Îmi doresc din tot sufletul ca toată lumea să fie în regulă.
Deși în povestea mea de până acum am întâlnit multe probleme (pe o parte le-am enumerat) și multa lipsa de empatie din partea unor autoritati, am încredere în medici și cred că aplicând măsurile corecte o să fie bine. Voi încerca să trimit feedback-ul meu cât mai detaliat către persoanele care pot schimba ceva chiar și in al 11-lea? ceas. Sunt multe lucruri care scârțâie când vorbim despre comunicarea cu pacientul, relația cu 112, relația cu autoritățile care se ocupă de problema. Medicii și asistentele de la Matei Balș și Victor Babeș s-au comportat până acum exemplar. Au fost cu toții empatici și dornici să ajute.
Altfel, pare că parascovenia asta e mai contagioasă decăt credeam. M-am gandit și eu: “N-o sa fiu chiar eu afectat”. Nu sunt în masură să dau sfaturi complexe despre coronavirus, dar stați îîn casă. Lucrați de acasă în masura în care puteți. Aplicați tot ceea ce vă îndeamnă medicii. Protejați-i pe cei dragi. Mulți dintre cei care se ocupă de problemă par a fi buni profesioniști, dar la fel pare și că limitele sistemului sanitar sunt încercate la 29 de cazuri. Nu știu ce se va întampla dacă acest numar va crește. Și pare că va crește. Prin urmare, faceți orice ca să evitați să vă îmbolnaviți voi sau să-i îmbolnaviți pe cei dragi.
Am vorbit deja cu cei din familie și cu prietenii. Ei sunt în izolare la domiciliu și o parte au făcut deja testele. Îi iubesc și sper să le fie bine.
Colegii mei de la 2Performant sunt toți în izolare la domiciliu. Îmi pare rău ca i-am pus și pe ei și pe familiile lor în situația asta. Sper din toată inima să fie sănătoși pentru că asta e cel mai important. Sunt convins că se vor descurca de minune să ducă pentru urmatoarele săptămâni povestea mai departe și remote. #theshowmustgoon
Vor reveni ei cu detalii oficiale și alte informații în orele, zilele și săptămânile urmatoare. Mă voi întoarce și eu alături de ei măcar remote imediat ce sănătatea îmi va permite și voi avea acceptul medicilor.
Sper să-mi revin cât de repede și mă rog ca toată lumea să fie bine. Însă nu cred că va fi așa daca nu ia fiecare măsuri în momentul ăsta. #ACUM
Aveți grijăde voi și de ai vostri, Bogdan” SURSA
CRAIOVA: Virușii și bacteriile au ieșit la plimbare la Lidl
INSIDER: „În plină epidemie de viroze respiratorii și sub amenințarea coronavirusului, la magazinul Lidl din 
Calea București, e un permanent du-te-vino al angajatelor de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Victor Babeș”.” SURSA
FĂRĂ POLUARE: Cine a furat ieri un ou, azi fură un catalizator!
INSIDER: „În ce țară trăim! Te trezești că peste noapte mașina ta s-a îmbolnăvit. O duci pe platformă la mecanic ca să vezi motivul îmbolnăvirii. Stupoare..mecanicul constată lipsa catalizatorului!
Peste noapte cineva a tăiat și furat catalizatorul! Așa ceva!!!” SURSA
ARHIVĂ: SECTOR 4:”Mi-a dispărut blocul de valve și compresorul de la pernele de aer”. Poate apar pe Olx! *** DISPERARE: Aduceţi capacele! Maşină urmărită prin satelitul natural al Pământului? *** MERCEDACHE: Rugaţi hoţul să vă lase numărul de telefon. Poate ieşiţi mai ieftin decât la reprezentanţă! *** ANTIFURT: Cetăţenii şi poliţia, la mila infractorilor!
CRAIOVA: Cei nevoiți să umble în scaune cu rotile trebuie să facă și cursuri de alpinism dacă vor la farmacie. Idem mămicile cu bebe în cărucior!
INSIDER: „Cei care sunt nevoiți să umble în scaune cu rotile trebuie să facă și cursuri de alpinism, mai e și farmacie.” SURSA
ARHIVĂ: BUTURUGA MICĂ: Policlinică dedicată copiilor cu mame culturiste. Accesul interzis cu cărucioare? *** GLUME NESĂRATE: Magazinul Cocor are semn, dar n-are rampă. Sau trebuie asortată la cărucior?
BULLYING: “Nu ignoranți astfel de scene deoarece prin asta vă faceți și voi vinovați!”
INSIDER: „Astăzi am asistat la ceva barbaric, inuman, oribil. Am ajuns acasă și primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost să îmi pun gândurile în ordine pentru a putea împărtăși episodul de sălbăticiune la care am fost martoră.
CRAIOVA, ora 17 – Ies din Centrul Comercial Mercur situat, după cum bine știți fix în centrul orașului. Observ pe pasarelă vreo 30 de adolescenți de 13-14-15 ani care vociferează și se agită „Hai să luăm popcorn că o bate pe aia”. Mă uit rapid în jur să o reperez pe „aia” care urmează să fie agresată. Mai departe de mine, la vreo 100 de metri o fată este trasă cu sălbăticie de păr, împinsă, lovită, încolțită de alte câteva fete. Agresoarele râd și înjură. „Hai bă las-o, gata” sau „Dă mă în ea!” strigă publicul parcă asistând la o luptă între gladiatori.
Una dintre agresoare aplică o ultimă lovitură și pleacă victorioasă. Se răzgândește. Se întoarce și o scuipă cu elan pe fată. Mă grăbesc să intervin. Nu apuc să ajung la scena faptei că fata lovită reușește să fugă. Fug și eu după ea. O ajung din urmă în fața liceului Carol. Vorbește la telefon, tremură. Mă apropii încet să nu o sperii. „Da…m-au bătut, vă rog veniți” povestește la telefon cu voce tremurândă. Îi pun mâna pe umăr și îi fac semn că totul e în regulă, că sunt acolo să o ajut. Închide telefonul. Văd pe ecran numărul de urgență 112.
Mă prezint și îi zic apoi: „Am văzut ce ți s-a întâmplat, sunt aici să te ajut. Încearcă ușor ușor să te liniștești”. Se uită la mine cu cei mai frumoși ochi albastri pe care i-am văzut în viața mea. Tremură toată, plânge, este în șoc.
„Vrei să îi sunăm pe părinții tăi?”
„Nu, nu pot, m-ar închide în casă și m-ar certa tot pe mine” spune ea și lacrimile încep să îi curgă și mai tare.”Te rog stai cu mine până vine poliția, mi-e frică”
„Sigur, stai liniștită, sunt aici”
„Crezi că am făcut bine că i-am chemat?”
„Absolut”, răspund eu hotărâtă
„În ce clasă ești?” o întreb
„A 8-a” îmi răspunde ea
O mângăi pe spate. Rămân cu părul ei în mână. Animalele acelea îi smulseseră părul. O curăț pe hanorac. Era plină de șuvițe întregi de păr smulse. Văd urmele de scuipat. Mă înfurii. Cum se poate întâmpla așa ceva ziua, în centrul orașului, îmi repet întruna în minte. Îmi păstrez calmul.
„Ce s-a întâmplat?” îi zic eu în timp ce așteptam echipajul de poliție
„Acum o săptămână m-am certat cu o colegă. A fost doar ceva verbal, dar astăzi a venit cu niște fete pe care nu le cunosc, m-au prins și m-au bătut. Mi-au dat cu pumnii în stomac, mi-au smuls părul, m-au împins..”
Se uită în jos și observă cantitatea de păr căzută. Se sperie. După 20 de minute ajunge o mașină de la jandarmerie.
„Bună ziua, o cunoașteți pe fată?”
„Nu, am fost doar martoră la ce i s-a întâmplat”
„Doriți să depuneți mărturie?”
„Da, sigur” răspund eu simțind cum îmi fierbe sângele în vene. Unul dintre jandarmi pleacă cu fata în căutarea agresoarelor, doi rămân cu mine. Le povestesc în detaliu cele întâmplate.
„Este inadmisibil așa ceva”, spun eu
„Sunt de etnie(romă), nu?”
„Nu”, răspund eu
„Eh, sunt copii de bani gata atunci” îmi răspunde unul dintre ei și continuă cu „Pe vremea lui Ceaușescu se făcea școală, nu ca în ziua de azi”. „Măcar de erau băieți, atunci mai zici” continuă el.
„Trebuie să luăm în serios situația. Asemenea episoade se pot repeta, pot rămâne traumatizați, se poate ajunge chiar la suicid. Nu vorbesc nici cu părinții, trebuie aplicate sancțiuni severe” spun eu, parcă încercând să îi conving că situația este gravă
Domnii nu păreau dezinteresați, dar nici nu îmi împărtășeau întru totul indignarea. La un moment dat le observ alergând în parcul bisericii de vis-a-vis pe două dintre agresoare. „ELE SUNT, FETELE CARE FUG!” mă grăbesc să le spun celor doi jandarmi. Se uită preț de câteva momente la ele cum se îndepărtează și dau din umeri. „HAIDEȚI DUPĂ ELE CU MAȘINA”.
Încă două momente pentru terminarea țigării și pornim în „urmărire”. Pănă au pornit mașina, până au întors, fetele s-au pierdut cu ușurință printre blocuri.
„Dacă au fugit sigur se întorc” (?!?!?) zice cu certitudine unul dintre jandarmi.
Sunt cât se poate de indignată. Practic au fost lăsate să scape basma curată. De ce nu a fugit nimeni după ele?
„Ar trebui mers după ele la școală” sunt de acord cei doi.
Azi e sâmbătă. Școala începe luni. Poate știindu-se în culpă agresoarele vor lipsi. Vin marți, sau miercuri, sau peste o săptămână. În tot acest timp nu se face dreptate, deși ele ne-au alergat chiar prin fața ochilor cu câteva momente în urmă.
Fata se întoarce. O încurajez. „Fii puternică, nu ești singură în lupta asta!”.
Se urcă în mașină cu jandarmii și cu încă două fete. Îmi mulțumește. Văzând că nu mai e loc în mașină întreb „Mai este nevoie de mine? Mai pot ajuta cu ceva?”.
„Lăsați un număr de telefon, dacă mai este nevoie vă contactăm.” Las numărul. Jandarmii îmi mulțumesc pentru implicare.
Mă îndepărtez. Mă uit în jos. Încă am părul ei în mână….
DRAGI PĂRINȚI,
BULLYINGUL este o traumă. Bullyingul poate cauza daune ireversibilie în psihologia unui copil. Bullyingul poate să împingă un copil la suicid. Este inadmisibil ca un copil să nu simtă că trebuie să împărtășească un asemenea eveniment cu proprii părinți. Încercați să fiți un refugiu pentru copiii dumneavoastră, nu cineva căruia se tem să îi spună adevărul de frica pedepselor. Credeți atunci când vă spun că cineva i-a batjocorit, bătut, umilit. Încercați să depistați cauza, să le fiți alături. Luați problema în serios. Adevărul nu este niciodată de o singură parte, da, însă nimeni nu vrea să fie bătut și batjocorit. Nimeni nu poate fi vinovat pentru că a fost victima unui astfel de act inuman. Fiți alături de copiii dumneavoastră în această luptă grea, iar dacă sunteți părintele unui agresor, nu treceți cu vederea astfel de comportamente deviante. Cereți ajutorul unui psiholog.
DRAGI AUTORITĂȚI
Tratați cu maximă seriozitate aceste cazuri! Nu sunt simple certuri între copii, sunt agresiuni! Nu sunt mereu de vină drogurile, sau banii. Nu fiți superficiali!
Bullyingul nu are etnie. Tratați cu aceași seriozitate indiferent de culoare, rasă sau sex!
DRAGI COLEGI
Distribuiți și implicați-vă în proiecte și campanii de prevenire a bullying-ului. Nu credeam că după atâtea acțiuni pe această temă voi mai fi martoră la așa ceva. Trebuie să facem tot posibilul pentru a educa o generație empatică!
DRAGI OAMENI
NU FIȚI INDIFERENȚI! Scena pe care am povestit-o s-a întâmplat ziua în amiaza mare, în centrul orașului. Nimeni nu a intervenit. Nimeni nu a încercat să vadă despre ce este vorba. „Eh, sunt copii” nu este o scuză pentru a întoarce capul.
Fiți implicați și solidari în lupta împotriva bullyingului. Nu ignorați astfel de scene deoarece prin asta vă faceți și voi vinovați!
DISTRIBUIȚI PENTRU A RIDICA ÎMPREUNĂ GRADUL DE CONȘTIENTIZARE AL POPULAȚIEI” SURSA
PAȘTELE CAILOR: Data de expirare pentru produsele cu “E”-uri nemuritoare!
INSIDER:” Crenvurști nemuritori! Expiră la: 30.02.2020″ SURSA
N.R.: Februarie este a doua lună a anului în calendarul Gregorian și are 29 de zile în ani bisecți și 28 de zile în ceilalți. Anul 2020 este an bisect, cu 366 zile. Din patru în patru ani este nevoie ca lunii februarie să-i fie adăugată o zi pentru a păstra anul calendaristic sincronizat cu anul astronomic.
ARHIVĂ: CULMEA SĂNĂTĂȚII PUBLICE: Sare formată acum 250 milioane de ani expiră anul viitor! *** BRAȘOV: Chronos și Kairos călare pe mașina timpului *** CARANSEBEȘ: “Cine-i născut pe 34 decembrie, hai sus, hai sus, hai sus!”
OSPITALITATE: Cum se pregătesc românii să întâmpine un virus străin? Așa cum se cuvine!
INSIDER:”Bucureștenii se pregătesc de coronavirus…
Cam așa arată Hipermarket ul Auchan Titan la ora 20:00!” SURSA
INSIDER: Între timp la Unirii în 105!” SURSA
REABILITARE BRAȘOV: “Lucru bine făcut până la vânt mai puternic!”
Cartierul Rulmentul, Brașov.
INSIDER: „Daca pui adeziv peste var comunist doar asta poate fi rezultatul, omori pietonii..” SURSA
CRAIOVA: “Cel care închiriază, primește loc de parcare și pământ!”
INSIDER: „În cartierul 1 Mai din Craiova locurile de parcare se trasează așa:” SURSA
ARHIVĂ: CAPCANE: Merg pe gard, de drum mă ţin! *** EMIL DOREL: „Şi la Cluj sunt tâmpiţi care pun băncile pe pistele de biciclete şi role” *** SECTOR 3: Cucuie pentru cei care merg stradă cu nasul în telefon! *** SECTOR 3: Câtă minte a avut ăla de a pus gardul în mijlocul drumului? Olimpici sau paralimpici? *** ŞOFERI & ZEBRE: Apoi a apărut Dorel cu deviza „noi muncim, nu gândim” și a mai tras un gard! *** SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!
MANNEKEN PIS: “Băiețelul pișăcios” va salva Bucureștiul de trafic, poluare, locuri de parcare și taxa de oxigen?
WIKIPEDIA: „Manneken Pis, literalmente „omulețul pișăcios”, este o statuie de bronz din Bruxelles.
Totul provine dintr-o faptă istorică. Un copil a salvat Bruxellesul de la nimicire. În secolul al XVII-lea, la un moment dat, olandezii au vrut să dea foc cetății. Când au dat foc fitilului, un băiețaș pierdut, ce rămasese în afara cetății, a urinat pe fitil, și astfel a rămas celebru.” DETALII
ARHIVĂ: STAREA NAŢIEI: Dacia „Ferrari”, Audi „Porsche”, VW „Jesus”, BMW „Antifurt”, Lincoln „NIKA” *** SORCOVĂ: Din faţă păpuşă, din spate mătuşă. Tare ca piatra, iute ca săgeata, tare ca fierul, iute ca oţelul! *** GIGA TUNING: Trenule, maşină mică, nici cu tirul nu mi-e frică. Prototip Audi, omologat la Techirghiol? *** STĂPÂNUL INIMILOR: Mașina de serviciu a lui Dragobete, moștenită de Valentin! *** 2 ÎN 1: Matiz pentru Gemeni. Ediție limitată! *** INIMA DE BMW: „Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite.” *** VERIGA LIPSĂ: Renault, tot o Dacia, dar mai mică!
PODUL DE PIATRĂ: “Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva”
INSIDER: „Este a doua oară când postez despre această situație. Dacă mă pozam cu 3 mitraliere, imediat se sesiza cineva…DN1A, zona Brădet, pod râul Doftana.”
SURPRIZĂ: „Două pungi de macrou cu viermi, vă rog!”
INSIDER: „Dragii mei, mare atenție la magazinul Lidl! Ieri am luat 2 pungi de pește macrou pentru că avea copila mea poftă…. și surpriză, atunci când să desfac peștele un damf „îmbietor” mi-a mutat nasul din loc, am zis că sunt eu nebună….desfăcând peștele și încercând să îl curăț surpriză, tot peștele din pungă plin de viermi/tenie și ouă ale acestora! Ca niște proști am aruncat bonul (nu ne așteptam să ne trebuiască sau să întâmpinăm astfel de probleme)! Lidl Pantelimon IF” SURSA
UPDATE: „Dragi mei am fost în magazin cu peștele, am vorbit cu șefa de magazin și cu șeful mare, danșii au scos pește și l-au examinat și ei, și au ajuns la aceeași concluzie, bineînțeles că i-a izbit și pe ei mirosul, au facut poze și ei…. au spus că va fi scos din toate magazinele Lidl, (…) și mi-au returnat banii. Acum eu nu am facut această postare de a denigra sau de a face rău cuiva, am postat să trag un semnal de alarmă pentru cine cumpără acest tip de pește să aibă mare grijă!”
BUCUREȘTI: Unii ascund gunoiul sub preș, alții îl basculează direct în Lacul Morii!
INSIDER: „Am fost martorul unei întâmplări pe care nu am cum să nu o arăt tuturor. S-a întâmplat pe 4 februarie 2020 lângă Lacul Morii. Las imaginile să vorbească.” SURSA
CRAIOVA – LICEUL CAROL I: “De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol“
INSIDER: „Au trecut câteva zile de la dezbaterea organizată în Sala de Festivități a Colegiului Carol, cele văzute și auzite s-au mai așezat, așa că a sosit timpul să scriu și eu despre impresiile pe care mi le-a lăsat acel eveniment, mai ales că în ziua următoare, prin bunăvoința domnului profesor Liviu Ionescu și cu permisiunea domnului director Cristian Stăiculescu am făcut o lungă plimbare prin aproape tot liceul.
Într-adevăr, situația cu care se confruntă clădirea este cu dramatică. Vizitându-i sălile de clasă părăsite, coridoarele lipsite de animația specifică unui liceu, senzațiile sunt mult mai puternice decât observând-o din exterior.
De ce s-a ajuns aici? Sigur, un prim set de motive este indolența cronică și lipsa de implicare a mai multor instituții. începând cu primăria (care judecă orice investiție în cheie electorală) și continuând cu Direcția Județeană de Cultură (care, cu legea în mână, ar fi trebuit să nu permită degradarea acestui monument istoric), cu Prefectura (care ar fi trebuit să pună pretindă instituțiilor responsabile să-și respecte obligațiile și atribuțiile), cu Inspectoratul Școlar (care a tratat cu superficialitate și dezinteres o problemă cât se poate de serioasă a comunității), ba chiar și cu conducerea Colegiului (care s-au complăcut într-un adevărat „dolce far niente”),
Pe lângă toate acestea mai este încă un motiv: nu doar autoritățile sunt de vină, ci și noi cetățenii. De zeci de ani, asistăm aproape impasibili la degradarea acestei clădiri simbol.
Primarii vin și pleacă, înșiră aceleași minciuni, iar oamenii continuă să-i creadă. La fel, guvernanții: se bat cu cărămida în piept, fac vizite de lucru, țin cuvântări, apoi dispar: unii la pușcărie, alții de acolo de unde au venit. Iar noi, craiovenii, nu reușim să vedem că anul acesta clădirea Colegiului este mai degradată decât anul trecut, iar anul viitor are mari șanse să cadă de-a binelea.
Revenind la dezbatere trebuie să spun că mi-a produs o mare dezamăgire, dar, în egală măsură mi-a dat și speranțe.
Dezamăgire, pentru că m-aș fi așteptat să avem discuții mai animate, din care să rezulte implicarea a cât mai mulți oameni. Cu toate bunele intenții ale dlui. Danut Mic, gazda dezbaterii, aceasta nu s-a întâmplat, ba chiar am avut sentimentul că se încearcă o minimalizare sau chiar deturnarea subiectului. Sper să greșesc.
Speranțe, pentru că am aflat de la Nicolae Giugea (singurul oficial prezent) că s-a intrat în linie dreaptă: Compania Națională de Investiții are banii necesari, peste o lună și jumătate se va organiza prima licitație, pentru proiectare și există termene precise pentru celelalte etape de lucru.
Pe de altă parte, câteva observații se impun în continuare.
Prima, legată de patrimoniul extraordinar care se găsește în custodia Colegiului, din care cea mai importantă parte este biblioteca. Dar, pe lângă cărțile rare din bibliotecă mai există o fabuloasă colecție de roci (multe din ele fiind fragile și greu de transportat). De asemenea, există un extraordinar material didactic, cu o inestimabilă valoare muzeală, multe piese având peste 100 de ani !
Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla dacă lucrurile se vor mișca foarte repede și, așa cum ne dorim cu toții, în scurt timp va fi selectat constructorul iar lucrările vor putea începe. Cum se vor căra cărțile din bibliotecă sub presiunea unui constructor interesat doar de respectarea termenului de predare a lucrării ? Ce se va întâmpla cu celelalte piese de patrimoniu ? Inspectoratul Școlar, Primăria, conducerea Colegiului trebuie să treacă imediat la identificarea soluției corecte și la aplicarea ei. Din fericire, un spațiu de depozitare există în fosta cantină, iar adaptarea acesteia se poate face cu o minimă bunăvoință.
Dar, până la depozitare, este obligatoriu ca tot patrimoniul Colegiului Carol I să fie corect inventariat, evaluat, asigurat. Iar când spun patrimoniu, nu mă refer doar la cărțile rare din bibliotecă, ci și colecția de roci, la materialul didactic unicat, la tablouri, la statui, la frescele din holul cancelariei. Prin urmare, alături de instituțiile enumerate mai sus, este obligatoriu ca la bunul mers al lucrurilor să contribuie și Ministerul Culturii, prin specialiștii de care dispune.
Tot în legătură cu biblioteca și cărțile rare existente acolo, ar trebui să avem în vedere posibilitatea scanării tuturor volumelor, pe modelul folosit în marile biblioteci din lumea civilizată. Știu, nu este o acțiune simplă, ci dimpotrivă ! Dar fondul de carte existent în biblioteca colegiului merită cu prisosință această abordare.
A doua observație: în incinta Colegiului Carol se găsește și o bază sportivă, probabil cea mai dezvoltată între bazele liceelor din Craiova: terenuri de baschet, volei, handbal, minifotbal, piscina acoperită precum și o sală de sport.
Legat de această sală de sport (o clădire cu valoare de monument istoric, la rândul ei supusă unui foarte avansat proces de degradare) vreau să atrag atenția că nu este cuprinsă în proiectul de reabilitare al Colegiului Carol, deși face parte integrantă din complexul de clădiri. Iată de ce, pe modelul folosit de Ministerul Dezvoltării, cred că este cazul ca și Ministerul Tineretului și Sportului să se implice pentru reabilitarea bazei sportive și mai ales pentru Sala de Sport.
În loc de concluzie, un gând de încheiere: este evident, Colegiul Carol a fost tratat cu indolență, nepăsare, dezinteres. Sub presiunea societății civile, asistăm acum la o schimbare de atitudine: există un plan, există și banii care să finanțeze aplicarea acestui plan. Dar nu este destul ! M-aș bucura dacă – pe lângă planuri și bani – va exista dorința fermă ca întreg complexul de clădiri și funcțiuni de la Colegiul Carol I să-și recapete strălucirea de odinioară și astfel, să fie redat orașului pentru a-i întregi zestrea culturală.
Dar asta nu se poate face prin reabilitarea unui corp de clădire ci doar prin efortul conjugat al tuturor instituțiilor enumerate mai sus. Fără acest efort, există riscul ca lucrările de reabilitare a Colegiului Carol să fie incomplete.
Nu pot să închei fără a mulțumi încă o dată domnilor profesori Mic Danut și Liviu Ionescu pentru implicarea de care dau dovadă. Le mulțumesc și tuturor celor care, văzuți sau nevăzuți, elevi, cadre didactice sau personal auxiliar, le sunt alături.” SURSA
INFORMAREA INFORMĂRII: Viomar te ajută să scapi de activitățile consumatoare de timp. Pe ei cine i-o ajuta?
Foto: SURSA ARHIVĂ: AVIZIER: Primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă! *** AGRESIUNE: Cine apără copacii de avocaţii dăunători? *** CRAIOVA: Citaţii aruncate cu praştia la avizierul-muzeu de la Judecătorie
CRAIOVA: Dorel de la RAADPFL, ucigaș din prostie!
INSIDER: „Angajații RAADPFL Craiova și-au uitat „obiectul muncii” agățat în firele de curent. O bucată considerabilă de lemn rezultat din toaletarea copacilor amenință să cadă în capul trecătorilor” SURSA
ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute!
HAND-MADE: „Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug!”
INSIDER: „Îți pot spune că sunt pasionată de tot ce înseamnă lucru manual și că îmi aduce o liniște și o fericire nespusă orice creație pe care o fac. Am luat ideea de a face aceste lantișoare cu numele scris pe bobul de orez din Turcia unde un domn făcea acest lucru pe litoral. După ce mi-am achiziționat unul, în drum spre casă, mi s-a spart așa că am hotărât să îmi fac eu unul mai bun!
De mică îmi place să presez flori așa că am hotărât să adaug în sticluța mea și o floricică mică pentru culoare și o inimioară lucrată din lut polimeric (realizarea de obiecte în miniatură din lut fiind una din pasiunile mele!).
Purtând lănțișorul la gât am fost întrebată de nenumărate ori de unde l-am achiziționat și pentru că îmi erau drage, persoanele care întrebau, le-am făcut și acestora, numai că am început să am comenzi și m-am hotărât să le pun în vânzare pentru o sumă destul de mică pentru a putea fi achiziționate de toată lumea. Plăcearea vine din crearea acestora și privind fețele zâmbitoare ce le primesc.
Despre mine: Sunt o româncă din București căsătorită de aproape 9 ani cu un turc. Împreună avem un băiețel minunat de un an și jumătate. Am locuit la Istanbul 6 ani iar acum mă împart între Turcia și România pentru că nu mai pot sta departe de casă. Nu există frumusețe ca în România și nici meșteșug! Turcii sunt foarte buni negustori, dar nu au îndemânarea și priceperea noastră. Românul din nimic construiește multe.
Neajunsul nostru în care ne-am născut ne-a determinat să construim și șlefuim lucruri nemaipomenite. Ne-a 
învățat să ne descurcăm cu ce avem și să facem frumos din ce e urât. Mâ mândresc că sunt româncă și stau cu fruntea sus oriunde mă duc. Am terminat dreptul iar acum lucrez la o renumită firmă internațională de avocatură, în Istanbul.” SURSA
ARHIVĂ: MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** MACRAME: Lămpile create luminează viața și sufletul. *** CADOU ÎN CIORAP: “Fără bani, am fi cu toţii bogaţi”. Oricum, în caz de nevoie, spargeți geamul! *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag” *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”
SUA vs RO: Schimbi locul schimbi norocul?
INSIDER: „Soacra mea (americancă) are 89 de ani și merge la gym de trei ori pe săptămână; pentru a rămâne flexibilă și cu tonus bun. La 70 de ani a deschis o nouă firma și la 75 s-a recăsătorit, după ce a fost văduvă un deceniu. Aparține unui club de arte care organizează concerte și expoziții, merge frecvent la teatru, la cinema și evenimente artistice. Aparține și unui club (book club) și în fiecare lună citește o carte (aceeași toți membrii clubului) pe care împreună o dezbat. E un pretext pentru a sta activ, curios și conectat social, pentru a lua ceaiul cu prieteni. Folosește un iPhone pe care își comanda Uber și cu care face poze. Merge la un curs de istorie pentru că “history always interest me and finally I have time to find more about it”.
Este născută în 1930, în anul Caprei, în zodia Balanței. Niciodată nu vorbește despre boli, bolnavi, tratamente, dureri sau neplăceri. Niciodată nu vorbește rău despre oameni și nu exprimă păreri nesolicitate. Întotdeauna vrea să știe ce este nou în știința, ce este “ Current” la moda – în design, în muzica, cinema, fashion. Este foarte punctuală, disciplinată, și “ considerate” ( îi pasă de ceilalți). Foarte multe dintre cele enumerate mai sus nu implică a cheltui bani, ci o anume atitudine și viziune asupra vieții. E important să subliniez asta pentru că…. În acest timp, la jumătate de Glob distanță, părinții mei care au 70 +, merg lunar la medicul de familie, după o rețetă. Se consumă și se ceartă din cauza evenimentelor din politică, folosesc telefoane cu taste și știu toate bolile celor apropiați, inclusiv tratamentele ce le urmează. Atitudinea lor, deși se vrea deschisă, este în general guvernată de “ NU” (nu se poate, nu este sănătos, nu îi cunosc, nu merge culoare deschisă la vârsta mea, nu are efecte secundare?)
Ei nu merg la evenimente pentru ca este aglomerat / gălăgie/ dezordine/ departe/ caniculă / ger/ prea periculos. Ieșirile lor sociale sunt la clinică, la piață, în familie, scurte călătorii, la biserică. A, și au un cavou bine pus la punct, și taxele bisericești, anuale, plătite la zi. Stau și ma întreb unde, cum și de ce se produce acestă discrepanță între stilul lor de viață. Cum seniorii vestici au decis să meargă la un free – concert, iar cei români să stea pe bancă, cu vecinii lor și să vorbească despre reumatism?” SURSA
BIO CIUPERCI: “Ultima veriga din lanțul sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari”
INSIDER: „Ciuperci culese în Munții Carpați de copii, femei gravide și bătrâni în condiții de sclavie modernă, cumpărate cu 8 lei/kg de achizitori români care adesea nu plătesc niciun fel de taxe pe sutele de tone exportate vară de vară în Franța, Italia, Belgia și alte țări europene și întoarse pe rafturile supermarketurilor și restaurantelor de lux în punguțe frumos ambalate, cu etichete „bio”, la doar 33 de lei porția de 30 de grame.
Cel mai probabil, poza de mai jos e ultima verigă din lanțul vicios al sclaviei moderne, evaziunii fiscale, distrugerii mediului înconjurător și îmbogățirii peste noapte a unor jepcari aflați sub protecția autorităților locale.” SURSA
ARHIVĂ: CULMEA AGRICULTURII: România a ajuns să importe şi seminţe de dovleac. DIN CHINA! Preţ Bio: 7,5 lei *** BALANŢĂ: Ouă adunate din toată Europa, fierte şi vopsite în Austria, vândute pe datorie în România! *** SOS: Pădurile din Retezat ard în şemineele din Vest! *** PRODUSE BIO: „Mâna lungă a mafiei comerciale îi ”hrănește” și pe funcționarii acestor organisme”
IARNA PE ULIȚĂ: Cum citești plăcuțele unui BMW răsturnat într-o curbă cu polei?
INSIDER: „Din ce țarā sunt plăcuțele astea?” SURSA
ONEȘTI: Spiritul eminescian nepereche surprins în platoul exotic de la slujba de pomenire
ARHIVĂ: 169: “Eminescu aranjat frumos de ziua lui” *** 15 IANUARIE: Ziua Culturii Naționale, 169 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu *** TEIUL LUI EMINESCU: „Pentru fiecare român care construieşte, există minim doi care distrug!” *** LEGENDE URBANE: „Mega Image are mai multe magazine decât angajaţi”. Eminescu vinde bine! *** TELEFONUL FĂRĂ FIR: „De fapt, nu-s 127 de ani, ci 167. Și nu de la deces, ci de la nașterea poetului!”
MIHAI ȘORA: “Ceva din țesutul nostru social s-a destrămat ireversibil”
INSIDER: „Anul trecut, o știre franceză a răvășit sufletele și conștiințele oamenilor: la Nantes, în inima orașului, un bărbat fusese găsit mort în apartamentul în care locuia. M u m i f i c a t. Autopsia a revelat faptul că decesul avusese loc cu unsprezece ani în urmă. În tot acest răstimp, plățile curente fuseseră făcute prin virament bancar, inclusiv chiria locuinței. Și poate că nu ar fi fost descoperit nici până astăzi dacă proprietarul apartamentului nu ar fi avut, la un moment dat, intenția să pună în vânzare acea locuință și nu s-ar fi deplasat la fața locului, după câteva telefoane rămase fără răspuns.
Ceva din țesutul nostru social s-a destrămat ireversibil, este limpede; nu trebuie să faci sofisticate studii ori anchete sociologice ca să observi că legăturile dintre oameni și-au pierdut trăinicia, când nu s-au formalizat până la cvasi-dispariția lor, în unele zone urbane; ca să observi, cu alte cuvinte, că tehnologia nu este în mod necesar un mijloc de apropiere dintre suflete, că rețelele de comunicare pot deveni rețele de însingurare.
Nu am cunoscut-o pe Doamna Cristina Țopescu, nu știu ce fel de om era, nici ce-i plăcea sau ce nu. De aceea nu mi-aș îngădui să fac vreo observație despre viața dumneaei. Însă o asemenea moarte, într-o asemenea dureroasă singurătate, ar trebui să ne dea de gândit. Nu poți să nu te întrebi cum, oare, un astfel de om nu-și petrecea sărbătorile invitat de prieteni, alături de oameni dragi, căci vor fi fost, de bună seamă, destui care au prețuit-o la adevărata ei valoare. Cum de era, totuși, atât de singură? Un om părăsit…
Doar câinii au vegheat-o după ce a murit. Ce jale!
Dumnezeu s-o odihnească!
Mihai Șora, 13 ianuarie 2020″ SURSA
infoINSiDER.ro 