INSIDER: „Crematoriul Cenușa din București este situat pe o colină din Parcul Tineretului și este un loc încărcat de simbolistică. Cu sprijinul Primăriei Capitalei, Societatea ,,Cenușa’’ demarează construcția în anul 1925, după planurile lui Duiliu Marcu. Sursa de inspirație pentru impunătoarea construcție a fost Cavoul Cantacuzino din Cimitirul Șerban Vodă ,,Bellu’’, care l-a avut ca arhitect pe Ion Mincu. Crematoriul nu poate fi vizitat decât organizat, prin cerere scrisa către ACCU(B).” SURSA

N.R.: Construit în proximitatea locului care anterior se chema Valea Plângerii, asfaltul care înconjoară construcția, privit din satelit, are forma unei lacrimi. Crematoriul Cenușa a fost inaugurat la 25 ianuarie 1928. Prima incinerare a avut loc în aceaşi zi la ora 17, Profira Fieraru în vârstă de 40 de ani şi de meserie casnică, fiind prima persoană incinerată la Crematoriul Cenușa.

Lucrările reluate în 1931, sub conducerea arhitectului loan D. Trajanescu, au fost finalizate la sfârşitul anului 1934.

Din punct de vedere arhitectural, clădirea se încadrează în stilul eclectic, însă are foarte multe elemente de inspirație bizantină, siriană şi egipteană. Cupola crematoriului face trimitere la cupola Hagiei Sofia din Istanbul. Coborând spre frontspiciu, deasupra uşii se regăseşte ochiul atoatevăzător, iar uşa este decorată cu frunze de salcâm, simbol al speranţei.

Scara principală este flancată de statuile Durerea și Nădejdea și de două basoreliefuri realizate în 1930 1934 de loan lordănescu. Cea mai impunătoare piesă a monumentului este capela. Aceasta se întinde pe o suprafaţă de 200 de metri pătrați, fiind decorată cu marmură belgiană.

De-a lungul timpului, aici au fost incinerate aproape 60.000 de persoane. În luna mai a anului 2002, crematoriul și-a încetat activitatea de incinerare, deoarece încălca legislația de mediu, prin lipsa unor filtre și a unor instalații moderne. Cu toate astea, crematoriul nu s-a închis în totalitate, columbarul său continuă să funcționeze ca spaţiu pentru păstrarea urnelor cu cenuşă, contra unei taxe anuale.

Consilierii generali ai municipiului Bucureşti au respins în ianuarie 2011 proiectul de alocare a sumei de 1,16 milioane euro pentru reabilitarea Crematoriului Cenușa. Timp de aproape 10 ani singurul crematoriu uman care funcționat în România a fost Crematoriul Vitan-Bârzeşti, din București. În anul 2012 s-a deschis un incinerator uman la Oradea iar în anul 2014 s-a deschis crematoriul uman Ignis situat în localitatea Moldovenești din apropierea Clujului.

Până la dezvoltarea rețelelor de alimentare cu gaze naturale a Bucureștiului se foloseau pe post de combustibili cărbunii (cocsul) şi lemnele. Începând cu anii 40′-50’s-a trecut la folosirea gazului metan pentru încălzirea cuptoarelor crematoriului.

Folosirea gazului metan pe post de combustibil adus la apariţia unor probleme tehnice (incinerarea incompletă datorată presiunii scăzute)în anii 70′-80′ datorita raționalizării consumului de gaze naturale de către regimul comunist.

Biserica Ortodoxă a respins vehement orice asistență religioasă pentru cei care urmau să fie incineraţi. Drept urmare, slujbele clasice de inmormântare erau transmise pe plăci de gramofon.

Pătrunzând în impunătoarea clădire, prima interacţiune este cu sala în care se ţinea slujba de pomenire, iar apoi defunctul era aşezat, în sicriu, pe un cadru special (prevăzut cu lift) care avea să-l ducă în zona cuptoarelor pentru a fi incinerat. În zona aceasta există două vitralii frumos lucrate şi o zonă de balcon interior, de unde cortegiul funerar poate asista la slujba defunctului.

În acest moment, atât parterul, cât şi zona de balcon au fost decorate cu urne ale persoanelor care au fost incinerate. De asemenea, pe pereții interiori ai crematoriului pot fi văzute plăci care fac trimitere la evenimente importante, triste din istoria României –

Operațiunea „Trandafirul”, când 43 de cadavre ale celor împuşcaţi mortal la demonstrațiile din Timişoara în zilele de 16 şi 18 decembrie 1989, dar şi ale unor răniți executaţi în Spitalul Judeţean Timiş (SJT), au fost ridicate de la morga acestui spital și transportate la Bucureşti, după care au fost incinerate în Crematoriul Cenușa.

Crematoriul are două niveluri în subteran. La nivelul de sub sala principală se regăsesc cele două cuptoare. Locul pare a fi încremenit în timp de la ultima incinerare (anul 2002, luna mai). Podeaua şubrezită nu permite traversarea decât prin anumite locuri. De la ghidul care ne-a însoțit am aflat că acolo exitau ateliere pentru sicrie, precum şi un atelier de reparații. Ambele au rămas neatinse din anul 2002. Chiar pe anumiți pereţi pot fi observate postere din perioada comunistă, care arătau lucrătorilor care erau bunele- practici la locul de muncă.

Ultimul nivel din subteran, conform ghidului, aparţine sălii sistemului hidraulic al liftului și nu poate fi vizitat.

Printre personalitățile de seamă care au fost incinerate se numără Ana Pauker, Stefan Voitec, Grigore Antipa, Garabet Ibrăileanu, Octav Băncilă, Mareşalul Ion Antonescu.

Crematoriul Cenușa a fost încă de la crearea lui un obiectiv militar pentru că maschează intrarea într- o veche rețea de galerii subterane, în care se poate merge cu maşina, galerii în care Vlad Țepeș(?) intra călare.” DETALII