INSIDER: „Pictorul și sculptorul columbian Fernando Botero, celebru pentru figurile sale voluptuoase, a murit la vârsta de 91 de ani, a anunțat președintele columbian Gustavo Petro. „Fernando Botero, pictorul tradițiilor și defectelor noastre, pictorul virtuților noastre, a murit”, a anunțat șeful statului pe rețeaua X (fostul Twitter). I-am văzut lucrările în muzee, în casele unor prieteni și aici, într-o galerie de artă din Monaco, prin 2019. Asemenea lui Astor Piazzolla în muzică sau lui Gabriel García Márquez în literatură, Botero reprezintă în cel mai înalt grad cultura latinoamericană modernă. Luis Fernando Botero Angulo s-a născut la 19 aprilie 1932 la Medellin, în Anzii Centrali din Columbia. Și-a văzut primele desene publicate într-un ziar columbian la vârsta de 16 ani și a devenit un pictor al volumului.

„Eu nu comentez fizicul femeilor. La fel cum Giacometti nu comentează aceleași cinci persoane pe care le sculptează toată viața. Este o chestiune de credință, de virtuți pe care ar trebui să le aibă arta. Eu pictez oameni, animale, peisaje, cu unicul scop de a da o senzualitate formei, în timp ce realitatea este destul de uscată. Un artist trebuie să fie o persoană senzuală, capabilă să transmită această calitate care face realitatea mai seducătoare. Dacă vezi un tablou de Picasso, Derain sau Cézanne, este același portocaliu, dar poți vedea cine l-a pictat. La fel cum puteți recunoaște o portocală de Velázquez sau de Giotto. O portocală este o formă rotundă simplă. Dacă reușești să-i faci pe oameni să spună că această portocală a fost pictată de tine sau de Botero atunci ai ceva personal de spus. Este dificil să-ți imprimi personalitatea pe o formă simplă”. Rotunjimea nu exclude acuitatea subiectului. În 1974, cel de-al treilea fiu al său, Pedro, în vârstă de 4 ani, a murit într-un accident rutier în Spania. A pictat un tablou cu el, „Pedro călare”, în care toată tristețea din lume se vede în ochii calului. „Este poate cel mai important tablou din viața mea. Este primul tablou pe care l-am făcut după acest accident teribil. Am pus în el tot ce exprimau inima și sufletul meu”, a răspuns el sobru.

Cu o cifră de afaceri de 25 de milioane de dolari, se situa anul trecut pe locul 79 în lumea artiștilor. SURSA

N.R.: Fernando Botero: n. 19 aprilie 1932, Medellín, Columbia – d. 15 septembrie 2023

INSIDER: ‘Școala și grădinița în Bruxelles. Am ajuns la timp sau în locul și la momentul potrivite. După ce am făcut toate formalitățile de ședere pe plaiurile belgiene (declarație la primărie, contractele de utilități pe numele nostru, adresa declarată cu numele înscris pe cutia poștală, solicitări ID-uri de rezidență pentru toți 4) prioritatea numărul 1 a fost înscrierea și integrarea copiilor în sistemul de învățământ.
Poate că am avut noroc sau poate că așa a fost firesc să se întâmple lucrurile și am nimerit la o școală excelentă, de care suntem plăcut surprinși în fiecare zi (deocamdată nici n-am auzit de fapt de scoli bune sau proaste).
Bineînțeles, criteriul principal de alegere si de confirmare a locurilor fiind proximitatea față de locuință, cu mențiunea ferma că nu exista varianta de „n-avem locuri”. Eram cumva deja familiarizați cu regula aceasta de proximitate și ni se pare cea mai logică, deși știam și de fenomenul absurd al vizelor de flotant în zonele „de fițe” ale Bucureștiului. Așa ceva nu există aici și bine fac!
Bun, școlile aici sunt împărțite în categoria de „maternelle” (grupele de grădiniță) și „primaire” (ciclul 1-6), toate pentru categoria aceasta aflându-se în perimetrul aceleiași curți/clădiri. După clasa a 6-a practic, copiii sunt îndrumați, în funcție de abilități, îndeletniciri, pasiuni și priceperi către alegerea liceului potrivit (pentru asta se fac evaluări constante, cel puțin de 3 ori pe an, astfel încât fiecare să-și urmeze cu încredere și plăcere scopul și meseria în viață). Am înțeles că întreg colectivul profesoral (în fiecare an se schimbă dascalul, ei fiind specializați și instruiți individual în funcție de vârsta și necesitățile de învățare ale copilului) lucrează intens la asta, cra nu forțează nota să-i îndoape cu informații în exces acolo unde nu simt înclinație din partea elevului, ci se ocupa să-i îmbogățească pe toți cu strictul necesar de cultura generală, dar mai ales să descopere talente, înclinații și abilități și să-i ajute să devină cetățenii de onoare ai acestei țări.

Învățământ de stat bineînțeles! Există și varianta de școli internaționale private, ca peste tot, dar n-au făcut subiectul alegerilor noastre niciodată, nicăieri.
Programul începe de la 8:30 în fiecare zi (în funcție de necesități pot asigura supraveghetor sau „garderie” începând cu ora 7:30) și se termină la 16:15 luni, marți și joi (cu posibilitate de garderie sau „afterschool” în traducere până la 18:30 contra „fabuloasei” sume de 3 euro (pentru 2 copii frate/sora) pe zi. Eu în România n-am auzit până acum de afterschool la cost de 15 lei pe zi.
Miercurea se merge pe model francofon, în cazul nostru,cu program standard până la 12:15, iar vinerea până la 15, în ambele zile, bineînțeles la fel,cu posibilitate de afterschool până la 18:30.
Diferit, dar decent și nimic complicat zic eu.
În prima parte a zilei,în jurul orei 10 au prima pauza mica (15 min) pentru o gustare de fructe pe care o savurează cu toții împreună, iar pauza de prânz (aproximativ 1 ora) în jurul orei 12 la cantina școlii, unde primesc gratuit cu toții o supa cremă (cost suportat de primărie), iar cine dorește și vrea să se înscrie la programul complet de masă (totul bio si calculat de nutriționiști) contra unei norme de hrană zilnice de 3.75 euro/copil primește felul principal (garnitură, salată și pește/preparat din carne) + încă o gustare(fruct/iaurt). Nimic nu este obligatoriu. Dacă părinții și copilul decid să opteze pentru sandviș sau orice alta mâncare de acasă, este primită de asemenea cu brațele deschise inițiativa, pe principiul „Avem cu toții loc sub soare” .
Atât de mult le plac supele de la cantină, încât sincer vă spun că au început să-mi refuze ciorbele cu care erau obișnuite acasă. Nu mă supăr, o privesc tot ca pe o reușită în adaptarea lor până la urmă.
În fiecare zi de marți au un sortiment de pește gătit la aburi (până acum au avut în meniu somon, cod și dorada), farfuria dă pe dinafară de mult verde sau legume sănătos gătite (broccoli, păstăi verzi/galbene, spanac, fenicul, cartofi natur, ratatouille etc), iar vinerea e cu specific internațional să împace toate gusturile pentru că sunt copii de toate naționalitățile (ex in săptămâna spaniolă – paella). Unitate în diversitate!Frumos,elegant, ca la carte zic eu.
Toate aceste costuri se facturează online o data la 2 luni de către secretariat.
În rest, tot ce înseamnă materiale didactice și de lucru pentru copii, materiale sanitare, excursii, activități, inclusiv abonament gratuit la bazin pentru înot o dată pe săptămână sunt în sarcina municipalității.

Cam atât, pe scurt, până acum despre acest subiect pentru curioși. Oare de ce nu ne e dor de România?
Practic, nu văd ce nu poate să fie bine în cele de mai sus.
Bon journée!” SURSA

ARHIVĂ: EDUCAȚIA PREŞCOLARĂ, CHINA: Respect pentru profesori, pentru mama, tata şi performanţă! OXXO PROMISIUNE PENTRU PĂRINȚI: „Vom face tot ce ne stă în putere, zi de zi, pentru a fi un bun ghid copilului tău în explorarea acestei lumi frumoase” OXXO EVOLUȚIA URBANĂ: „Când grădinița devine ghetou exclusivist”

INSIDER: ‘Timpuri noi – scurtă istorie a tranziției spre nicăieri și ștergerea memoriei unui oraș

Timpuri noi e un nume emblematic pentru istoria orașului București. Numele este legat de platforma industrială. Timpuri Noi a fost o platformă industrială din București, producător de compresoare, pompe și materiale de instalații, amplasată pe un teren de 5,4 hectare, situat la circa un kilometru de Piața Unirii.

Fabrica a intrat într-un proces de privatizare – cum se numește jaful organizat. În 2010, divizia de investiții imobiliare a grupului suedez IKEA, Vastint Holding B.V., a achiziționat platforma Timpuri Noi pentru suma de 34,6 mil. euro, urmând a dezvolta un proiect „pe termen lung” care va cuprinde blocuri de locuințe și clădiri de birouri – zice Wiki.

Rămășitele fabricii au fost mutate într-o clădire construită în Jilava: ce metaforă.

Practic ca orice mare platformă industrială de la noi procesul e similar: de la fabrică și uzină la Mall – de la producție la consum.

Acum are loc ultimul proces: schimbarea de nume. Ca uitarea să fie totală. Memoria trebuie ștearsă definitiv – orașul nu mai trebuie să aibă propria memorie pentru ca noi să nu mai avem o tradiție istorică a orașului.

Ce e aia Timpuri Noi? Un nume chiar subversiv și periculos la aceste timpuri vechi.

Propun să se facă la facultatea de istorie o secție de arheologie urbană – arheologia de Mall. Când toate aceste mari construcții vor falimenta și se vor ruina – și asta se va întâmpla – vom săpa sub ele pentru a vedea ce făceau strămoșii noștri pe vremea ”Timpurilor Noi” – ah nu erau și ei culegători de sparanghel și prestatori la Studio videochat? Waw – construiau și mașini? Și unelte? Credeam că doar comercializau ce se produce în China….

Acesta e procesul autodistrugerii – după ce ți se ia tot, ți se ia și numele: pentru a uita. Ironizez amar: dar cam asta e cu memoria.

E o mare demență această schimbare continuă de nume de străzi și locuri pe care orice bucureștean le cunoaște. În toată țara e la fel – ștergere totală.

Schimbările dese fac ca fiecare generație să aibă altă memorie fără a exista o memoria continuă, comună. Asta face să nu mai existe o minimă coeziune istorică a orașului și a oamenilor: e ca și cum fiecare generație se naște într-un alt oraș, cu alte nume de referință – preferabil nume care să nu mai spună nimănui nimic: de ce nu cifre?

Orașul e ca și un om – dacă-și pierde memoria pierde tot, nu mai are identitate, nu mai are minime repere care construiește viața urbană a oamenilor.

Timpuri Noi e istoria orașului, a celor care au locuit aici: cu tragediile și bucuriile lor. Nu mai ai nume: eu cine naiba mai sunt? Un cod, o cifră, un element, un pion – un teren pentru ”inventorul strategic”…

Vom rămâne probabil doar cu trupa Timpuri Noi care cântă cam așa:

Știi sa speli un geam
Sau să mături pe-alei
Mâine ești milionar
Totul e doar să vrei
Emigrant.. emigrant U. S. A.

Avem o capacitate de autodistrugere și sabotare de groază – chiar și când nimeni nu ne cere: că de altfel suntem executați buni.

PS: Tot respectul pentru domnul inginer Octavian Udriște – dar se vor deschide stații noi care ar putea să-i poarte numele. Nu așa.” SURSA

N.R.: Staţia „Timpuri Noi” urmează să fie redenumită, iar metroul va opri la staţia „Octavian Udrişte”. Consiliul de Administraţie al Metrorex votat în unanimitate a schimbarea denumirii stației din centrul Capitalei. Decizia este motivată prin motivată prin faptul că denumirea actuală a stației a fost asociată cu platforma industrială Timpuri Noi din Bucureşti, care nu mai există de ceva vreme.

Octavian Udrişte, Inginerul român se numără printre cei care au semnat în 1979 punerea în funcțiune a primului tronson de metrou, care pornea chiar de la Timpuri Noi și se termina atunci la stația Semnătoarea, redenumită între timp Petrache Poenaru.

În 2009, Metrorx a decis să schimbe numele a opt stații: Semănătoarea, Armata Poporului, Industriilor, Depoul IMGB, IMGB, Laromet, Policolor și Linia de Centură, acestea devenind Petrache Poenaru, Lujerului, Preciziei, Berceni, Dimitrie Leonida, Laminorului, Nicolae Teclu și Anghel Saligny.

ARHIVĂ: METROUL DIN MOSCOVA: 412 km de linii, 241 stații, unele opere de artă staliniste, la o adâncime de până la 74 metri! OXXO PORTAL: În staţia de metrou Politehnică: „Urmează Cretacicul Superior, cu peronul pe partea stângă!”

INSIDER: „Când grădinița devine ghetou exclusivist. Eram la ceva dezbateri pe urbanism și ascultam niște ”dezvoltatori” – am ridicat problema spațiilor de pe lângă blocuri. Eram la Chișinău – acolo tradiția urbană modernă presupune spații largi, foarte largi: în anii 60-70 chiar s-a făcut ”risipă” se spațialitate.

Când au explodat ”investițiile imobiliare” în ultimii 10 ani ce s-a petrecut? Nu s-au mișcat spre zonele libere ci au căpușat la greu spațiile dintre – ca plombele la dinți: blocuri printre blocuri sau peste case – spațialitatea cu larghețea ei specifică Chișinăului a început să se aglomereze pe model american. Nevoia de accelerare a profitului nu permite ”risipă” de spațiu – profitul înaintea oamenilor.

Una dintre cele mai mari afaceri imobiliare: grădinițele din anii 60-80. De ce grădinițele? Ușor de privatizat, bine plasate (cele mai bune locuri) în cartier și au enorm de mult spațiu. Și sunt multe că ”așa erau vremurile”.

Eu atunci am glumit amar: măi, voi pe spațiul unei grădinițe din anii 70 din centrul orașului sau din inima unui cartier sunteți în stare să faceți un ”ghetou de lux exclusivist” – un nou cartier.

– Hai Ernu că exagerezi mereu. Am exagerat dar nu mult. Istoria avea să fie mai dură decât previziunile mele pesimiste.

Grădinițele anilor aceea aveau acest specific excelent: clădiri cu un singur nivel, sau două, cu câte un hectar de grădină, curte, loc de joacă – erau ca un soi de casă în parc. Aveam mereu sentimentul că ne pierdeam – oricum la joc nu ne mai puteam găsi. Iar pentru noi copiii era sentimentul de pădure, de ceva imens.

Am vizitat anii aceștia mai multe – acum am și ochiul de părinte – și am rămas surprins câtă spațialitate era. Mai ales după experiența cu ”grădinițe private” cu 4 mp de curte, ca la pușcărie.

Și iată că istoria mi-a dat dreptate: cu vârf și îndesat. Aflu că grădinița nr 5 de la Râșcani din Chișinău, în inima cartierului, a fost privatizată, trecută prin mulți interpuși și acum ajunsă la ”dezvoltatorii imobiliari”: are peste un hectar spațiu liber și o grădiniță, clădire de 2649 mp. Vor fi distruse: se va face un mini cartier așa – cu blocuri locative, cu tot ce trebuie – mai puțin grădiniță și loc de joacă pentru copii.

Recent am mers la o ”rezidență exclusivistă” – întreb: dar loc de joacă pentru copii? Da, cum să nu – avem. Merg să văd – un coteț de 5 mp la câteva sute de apartamente. Păi nici cățeii sau porumbeii nu-i țineam în așa cuști – cum să ții copiii?

Cam aceasta e evoluția noastră urbană…. Foto mai jos…” SURSA

INSIDER: „Nu există ceva mai BUN – premieră mondială: Prima Parcare dintr-o intersecție (N.R.: cu strada care duce la Primărie!)
Șmecheria ridicată la rang de artă!!!” SURSA

N.R.: În localitatea suceveana Scheia a fost amenajata o parcare in mijlocul unei intersectii.

ARHIVĂ: SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă!

INSIDER: „Festivalul Enescu aseară: Orchestra Tonhalle din Zürich cu Paavo Järvi la pupitru, deci așteptări mari, mai ales că programul se încheia cu o favorită: Simfonia a 9-a de Dvořák. Dar înainte: Enescu – simfonia concertantă pentru violoncel și orchestră cu Andrei Ioniță, un prodigiu al acestui instrument, deja o mare promisiune pentru scena internațională. Simfonia a început superb, cu notele tăioase de alămuri și cu intrarea abruptă a violoncelului de la 1600 fabricat la Brescia. O splendoare! Nu durează minunea 5 minute, că liniștea este întreruptă de sunetul sinistru de RoAlert începând cu un telefon, apoi cu mai multe, până au acaparat întreaga sală. Motivul? Plecaseră unii de acasă . Orchestra și dirijorul nu înțelegeau ce se întâmplă, se uitau consternați unii la alții cu priviri suficient de expresive cât să îți vină să intri în pământ. Circul a durat toată seara, întrerupând și superbele 3 bisuri, dar și simfonia lui Dvořák, care nu a fost salvată decât de forțele orchestrei. La final, o voce din balcoanele superioare se aude: „Am venit să ascultăm muzică iar voi ați distrus aceasta seară cu nesimțirea. Să vă fie rușine!” urmat de ropot de aplauze. Ce circ! SURSA

N.R.:Radio România Muzical a scris următorul mesaj:

”Din respect pentru muzicieni, din respect pentru dvs., vă rugăm ca la toate concertele la care participați, fie că sunt în cadrul Festivalului George Enescu sau în oricare altă sală de concert, să țineți telefoanele setate în modul avion sau, și mai bine, să le închideți pe toată durata concertului.

Noi tocmai am pregătit pentru a transmite Uniunii Europene de Radio, care cuprinde posturile publice importante europene, precum BBC, Radio France, RAI, etc., concertul de aseară de la Sala Palatului. Și suntem extrem de întristați de faptul că din punct de vedere sonor concertul este parazitat, aproape compromis, de intervenția repetată a alarmelor RO-Alert venite din telefoanele lăsate deschise de public.

Concertul de la Ateneu din această după-amiază va fi de asemenea transmis către Uniunea Europeană de Radio.

Noi vrem să arătăm fața frumoasă a României, ajutați-ne să o facem!”

Foto: George Enescu Festival!” SURSA

INSIDER: „Chat GPT face glume despre Iisus, dar nu și despre Mahomed.

Ca model de limbaj Al, trebuie să urmez liniile directoare care mă împiedică să creez conţinut de personalitățile religioase, inclusiv pentru profetul care ar putea fi ofensator sau lipsit de respect faţă Mahomed. Sunt bucuros să vă ajut cu orice alte glume non-religioase sau orice alt subiect pe care ați dori să discutaţi”

N.R.: Populația planetei este astăzi 8.058.485.069. Aproximativ 85% din populația lumii se identifică cu o religie. Cea mai populară religie este creştinismul, cu peste două miliarde de adepți. Pe locul al doilea se află islamul, care este practicat de peste 1,91 miliarde de persoane. Hinduismul, cu un număr estimat de 1,1 miliarde de adepti, este a treia religie ca mărime din lume și, de asemenea, una dintre cele mai vechi, cu credințe și practici care datează cel puțin din anii 1500 î.Hr. Hinduismul este practicat în principal in India (unde aproximativ 80% din populaţie se identifică ca fiind hindusă), Nepal şi Indonezia. A patra cea mai răspândită religie este budismul, cu aproximativ 500 de milioane de adepți în întreaga lume şi peste 250 de milioane numai în China.

Creştinismul se bazează pe viața și învăţăturile lui lisus Hristos. Creştinismul are originea în iudaism. Ca moştenitor alături de islam şi iudaismul contemporan al tradiţiei religioase orientale, creştinismul perpetuează până în ziua de astăzi credinţe şi mituri născute pe malurile Eufratului acum mai bine de 5.000 de ani.

Cele mai mari grupuri ale sale sunt Biserica Romano-Catolică, bisericile ortodoxe orientale şi bisericile protestante, iar textul său sacru este Biblia. În anul 1054 avut loc Marea Schisma, eveniment ce a împărțit creştinismul in două și a dus la separarea definitivă a Bisericii de la Constantinopol faţă de cea de la Roma.

Sensul general al cuvântului Islam este pace şi supunere faţă de Allah, Creatorul tuturor lucrurilor. Religia a fost fondată în secolul al VII-lea in peninsula Arabă, pe teritoriul actual al Arabiei Saudite, de către profetul Muhammad şi bazată pe textul religios cunoscut sub numele de Coran. Pe parcursul timpului s-a răspândit pe un larg teritoriu care se intinde in Europa, Asia şi Africa de Nord. Centrul religios se află în oraşele sfinte Mecca şi Medina.

INSIDER: „Cel mai mare candelabru din EUROPA se afla in ROMANIA!
14m înălțime, peste 2 tone si este din MURANO!” SURSA

N.R.: Hotel Palatul Suter – Boutique Hotel de 5 Stele, (deschis în 2018), în apropiere de Parcul Carol, Bucureşti, sector 4.

Palatul Suter este un imobil din Bucureşti, România, construit în perioada 1902-1906, în stil neoclasic cu influențe brâncoveneşti, de către arhitectul german Adolf Suter, un apropiat al regelui Carol I al României. Hotelul este situat în apropiere de Parcul Carol I, pe Aleea Suter nr. 23-25, de pe dealul Filaret.

Prin 1940, imobilul a fost cumpărat de un bancher care l-a făcut cadou amantei. După scurt timp, imobilul a fost naționalizat de către comuniştii veniţi la putere și transformat în sediu al Partidului şi chiar în centru de coordonare a operaţiunilor locale ale serviciilor secrete sovietice (KGB). Retrocedat proprietarilor de drept în 2001, a fost renovat şi transformat în hotel de lux.

Din anul 2018 funcționează un hotel de cinci stele, deținut de omul de afaceri Adrian Petre. Mai multe personalități importante au fost cazate acolo până acum, printre care Beyoncé, Deep Purple şi Enrique Iglesias.

Poziția de pe dealul Filaret este una dintre cele mai înalte din punct de vedere geografic din metropolă. Strada a fost proiectată de arhitectul Suter, apropiat al regelui Carol 1, în jurul anilor 1920; multe din clădirile acestei străzi au caractere arhitecturale comune.

În timpul regimului comunist, clădirea a funcţionat ca sediu al Partidului Comunist, apoi ca sediu al ICRAL.

Este singurul hotel de tip small luxury din România şi este singura structură de cazare românească inclusă în topul hotelurilor de lux elaborat de revista americană Condé Nast Traveler. Unitatea este clasificată la cinci stele și are 19 camere, printre care un Junior Suite și trei apartamente, un restaurant cu bucătărie internațională şi un Piano Bar. DETALII

INSIDER: „Am ajuns la destinația finală. După 48 de zile de eforturi fizice, psihice, logistice, financiare și diplomatice am reușit. Am ajuns la destinația finală a acestui înot dedicat în exclusivitate integrării României în spațiul Schengen.

Deși efortul meu a fost unul titanic și de neimaginat, el reprezintă doar o mică și umilă contribuție la dorința noastră de a ne face auzit mesajul în lume: România este în Europa/România este Europa. De mii de ani și așa va fi cât va mai ține istoria.

Suntem cetățeni europeni de prima mână

Facem parte din neamul Nadiei Comăneci, al lui Constantin Brâncuși, al lui Gheorghe Hagi, al lui Eugen Ionescu, al lui Ilie Năstase, al lui Ciprian Porumbescu, al lui Ivan Patzaichin, al lui Henri Coandă, al Simonei Halep, al lui Traian Vuia, al lui David Popovici sau al lui Petrache Poenaru. Ați auzit de ei și veți mai auzi și de alții. România a furnizat Europei și omenirii oameni de valoare. Și 4 milioane de români lucrează în Europa. Este nedrept să-i țineți pe acești oameni la cozi kilometrice, cu orele, când se întorc acasă de Paște și de Crăciun sau în concediile din timpul verii.

Atât am putut eu să fac

Nu m-a pus nimeni să fac acest efort. Nu mi-a cerut-o nimeni. Și nici nu m-a obligat cineva. Am simțit că sunt doar dator să fac și eu ceva pentru țara mea. Iar ce știu eu sa fac mai bine este să înot. Am slăbit 8 kilograme!

M-am bucurat să văd că la final am fost așteptat de un reprezentant al Ambasadei României din Olanda. Domnul consul Bogdan Jâglău, îmbrăcat în vestă tricoloră, m-a întâmpinat, felicitat, și înmânat o diploma și un trofeu. Pe o ploaie „câinească” am fost așteptat și de un micuț grup de români. Vă mulțumesc!

Nimic măreț nu se realizează singur!

Vreau să menționez în mod apăsat că n-aș fi putut să realizez acest înot dacă n-aș fi avut lângă mine o echipă fantastică.

Să începem cu Nelu Căpățână, veteranul echipei care la 74 de ani (împliniți în timpul cursei) a făcut cu brio față și a fost de un ajutor deosebit. Are peste 12 mii de km făcuți cu caiacul pe ape.

Sandrino Mătase, suportul terestru și multirol. Un tânăr care la 23 de ani nu doar ca a făcut față provocării, dar s-a și descurcat de minune. A acumulat experiență în aceste zile ca în basmele lui Ispirescu: în 50 de zile cât alții în 5 ani.

Radu Ileană din Alba Iulia, 37 de ani, de peste 14 ani instructor de înot, a fost observatorul oficial al cursei. A indurat toate vicisitudinile vremii pentru a observa și nota tot ce se întâmplă. A fost martor ocular la întregul meu efort. Vă mulțumesc echipă!

Vreau să mulțumesc sponsorilor mei fără de care nimic n-ar fi fost posibil.

Ajutorul diasporei. Dacă ar fi să-i enumăr pe toți cei care m-au primit în casele lor, sau pe cei care m-au ajutat într-un fel sau altul, ar trebui să scriu romane. Sigur aș omite acum pe cineva și nu doresc asta. O să revin la acest subiect. Acum doresc să le mulțumesc tuturor. Fără ajutorul vostru n-aș fi reușit. Victoria este și a voastră, este o victorie comună pentru România.

Mulțumesc doctorului Victor Dumitru!

Mulțumesc Stela Ignatz!

Mulțumesc căpitanilor de vas Liviu Mihăilescu, Dan Axinte și frații lui, mulțumesc Flavius Frunză pentru achiziția motorului cel nou după ce am fost furați în Olanda. Mulțumesc românilor din Olanda pentru efortul de a sta pe barcă cu stația de emisie -recepție în mână, vorbitori de Olandeză: Constantin Duca, Florin Szabo, Maria Stoica, Lucian Perț, Gabi Bleanga.(martori oculari și ei)

A fost greu. Împreună am învins! Vă iubesc pe toți!

Dumnezeu să binecuvânteze România!

Mulțumiri și părintelui Nemeș de la Konstanz, părintelui Cătălin Preda de la Bonn, părintelui Ioan de la Parohia Sf. Grigorieva Teologul.

Mulțumiri misiunilor diplomatice românești din Germania și Olanda. Domnului Consul Radu Florea de la Stuttgart, doamnei Consul Mihaela Feher de la Bonn, domnului Bogdan Jâglău și domnului Alexandru Steriu de la Haga.

Mulțumesc MAE!

Un pariu câștigat

Mai multe ziare din Germania, mai multe televiziuni din Germania, printre care și televiziunea națională SAT 1 a transmis mesajul nostru. Azi, la pauza zilei…a sosit și primul jurnalist olandez.

Mulțumesc și presei românești care a consemnat acest efort.

Mulțumesc lui DUMNEZEU!

Foto: Sandrino Mătase

Sponsor principal: Avis 3000

Sponsori: Complex Montana – Straja
@Portum Line Budapest Cruises
Dupu Impex srl DZ srl Romania
MCN CAFFE
Țara Hațegului – Retezat Destinație de Ecoturism
Casa Alex Motru
Hotel Cosmos Eforie Sud
Centrul Naturist GreenVita.ro Medias – Magazinul Sanatatii Tale
Cabana, Apres Ski Bar și Centru de închirieri „La Cassian” Pasul Vâlcan
Lumina Abundentei
Brasserie by Njoy
Casa Chilia Resort&Spa
@Furaje Bandrino (listă deschisă)

Trupa ATN ( implicați după începerea Înotului)
DAC Logistik GmbH (implicați după începerea Înotului)
Fabulash (implicați după începerea Înotului)
ANDOS Piatra Neamț

Parteneri: Garmin Romania
Isostar Romania
@Nutrivita” SURSA

N.R.: „Înotătorul hunedorean Avram lancu a ajuns la destinația finală a cursei în Rin. El a parcurs înot cei 1.032 de kilometri ai fluviului, fără costum de neopren, întregul său efort, întins pe parcursul a 48 de zile, fiind dedicat în exclusivitate integrării României în Spațiul Schengen.”

Filmulețul de mai jos: Ziua 46 -AMR 19 KM.

Valuri care mă îngroapă. Condițiile de înot sunt deosebit de dificile. Înot într-un lac cu zero curent, dar cu vânt foarte puternic din față și cu valuri a căror înălțime mă îngroapă la propriu. Sunt ca într-o mașină de spălat. În astfel de condiții, oriunde în lume, fie că ar fi vorba de traversarea înot a unui lac, sau a unei strâmtori, sau a oricărei secțiuni de apă, organizatorii traversării, dar mai ales căpitanul NU ar permite ca un înotător să execute înotul. Eu n-am ce face! Nu-mi permit să mă opresc deoarece vântul poate să bată și mâine la fel. Și poimâine. Și o săptămână la rând.

În aceste condiții am reușit să înot aproximativ 9 km, de la coordonatele 51.7207987/4.4050665, adică de la podul Haringvlietbrug și până la coordonatele 51.7561672/4.2967419.

Dana Vujik, o femeie temerară. Tot în aceste condiții cumplite, a rezistat pe barcă doamna Dana, o româncă stabilită în Olanda și care a avut rolul „omului care știe Olandeză”. Mulțumesc doamna Dana și vă felicit pentru faptul că ați rezistat în vânt, valuri enorme, frig și umezeală. Sărut mâna!

La jumătatea zilei am fost așteptat de către alți doi români faini, Raul Chiriță si Sony Szasz (Sony ține cu Avram Iancu) Au adus drapelul României, o pancartă mare pe care scria Avram Iancu și o oală de … sarmale. Vă mulțumim!
Mulțumesc și echipei mele de suport care a înfruntat o ploaie puternică la finalul zilei: Sandrino Mătase, Nelu Căpățână, Radu Ileană.”

Dumnezeu să binecuvânteze România!’ SURSA

ARHIVĂ: AVRAM IANCU, ROMÂNIA: Performanța anului 2021, înot în Dunăre împotriva curentului 26 km în 18 ore și 30 minute