PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

ȚIGĂRI CARPAȚI & SNAGOV: Se fabrică în Germania, iar Tutunul Românesc S.A. le distribuie. Mărășești-ul, non grata?!


INSIDER: „Renumitele ţigări Carpați și Snagov s-au reinventat şi sunt din nou pe piaţă. Cu o nouă înfăţişare şi cu filtru, acestea, conform timbrului de pe pachete, sunt produse în Germania şi distribuite in România de Tutunul Românesc SA.

Imagini cu pachetele de ţigări au fost postate pe facebook de Cristian Vasilcoiu – Secretar de Stat la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale. Voi le-ați văzut in magazine?” SURSA

N.R.: „Carpaţi a fost o marcă românească de ţigări, care era deţinută și produsă de „Fabrica de Tigarete din Sfântu- Gheorghe” (care și-a început activitatea în anul 1897 în clădirea actualei primării) fiind o filială a „Galaxy Tobacco”. Brandul este numit după Munții Carpaţi, un lanţ muntos care se întinde în Europa Centrală si Europa de Est.

Carpați a fost lansat în 1931 în Regatul României, dar producția s-a extins semnificativ după anii 1950 sub regimul comunist, când acest brand a fost produs în 6 fabrici (Timişoara, Sfântu Gheorghe, Târgu Jiu, Râmnicu Sărat, lași şi București). Fiecare fabrică a produs ţigara cu variații semnificative ale rețetei originale, dând naștere unor preferințe diferite ale fumătorilor Carpați faţă de fabrica producătoare. De-a lungul istoriei sale de producţie, atât cu filtru, cât și fără filtru, ţigări king-size (85 mm) și scurte (70 mm) au fost disponibile sub această marcă, fie într-un pachet moale, fie într-un pachet dur, de obicei 20 de ţigări per pachet. În plus, între 1950 și 1990, ţigările Carpați erau disponibile și în vrac, vândute de obicei cu duzina, în magazinele de tutun specializate. Au fost produse vreodată doar ţigări tari, iar cel mai popular model (și singurul produs până în 2010) a fost varianta fără filtru, de 70 mm, într-un pachet moale de hârtie. Până la întreruperea mărcii în 2010, doar câteva mii de pachete sunt produse în fiecare an și vândute în principal ca un articol de nostalgie. A fost una dintre cele mai ieftine ţigări disponibile pe piață, devenind favorita printre studenți, muncitori din fabrici şi militari, la un moment dat în anii 1970 reprezentând peste 60% din totalul vânzărilor din România. Fabrica avea 650 de angajați și producea zilnic între 22 și 26 de milioane de ţigarete. În 2004, Fabrica de Tigarete din Sfântu Gheorghe – locul din care plecau ţigările Carpați, Snagov și Mărășești a fost privatizată.

Cu toate acestea, încă de la introducerea mărcilor străine după Revoluția română și privatizarea ulterioară a fabricii, cota de piață a țigărilor Carpați a scăzut la doar 10%, ele fiind vândute doar pe piața internă din România.

Producția acestui brand a fost întreruptă în martie 2010, iar Fabrica de Tutun Sfântu Gheorghe și-a închis porțile pe 21 decembrie 2010, după 113 ani de producţie de ţigări. Mai avea 84 de angajaţi.” DETALII

De remarcat faptul că țigărilor Mărășești nu li s-a dat „cetățenie” germană. Bătălia de la Mărășești a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârşitul conflagrației. Confruntarea a opus Armata României și forţe aparţinând Imperiului Rus aflate în defensivă, trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial. Au și ei mândria lor!

ARHIVĂ: BANC SEC: Vin Brâncuşi de Bordeaux. Produs în Franţa, importat în România!

CADRANE SOLARE: Bistrița, Poarta Transilvaniei -„Fără soare eu rămân tăcut”


INSIDER: „Cadranul solar de pe strada Ecaterina Teodoroiu – Bistrița. Am trecut zilele acestea, din nou, pe la unul din cadranele solare din orașul Bistrița. L-am găsit într-o avansată stare de degradare și cu greu ne mai putem da seama că acolo a fost un cadran solar.
Cadranul solar cu pricina a fost realizat în toamna anului 2015. Construcția lui a presupus mai întâi marcarea direcției nord-sud pe suprafața înclinata, ridicarea gnomonului spre nordul geografic la unghiul potrivit și apoi marcarea empirică a liniilor orare la 1 septembrie, una din cele 4 zile din an în care ecuația timpului se anulează și timpul solar adevărat coincide cu timpul solar mijlociu. Cadranul a fost pictat pe un panel OSB cu vopsea pe bază de apă în speranța că aceasta nu va ataca lianții folosiți la fabricarea plăcii. Motto-ul latin ales pentru acest cadran, “Sine sole sileo” (“Fără soare eu rămân tăcut)” vine în completarea individualității piesei. – așa cum ne precizează domnul Dan-George Uza specialist in cadrane solare, de la Cluj. Foto

Foto 3 – Explicațiile la măsurarea timpului, pe un panou lângă cadranul solar. Este prezentată ecuația timpului și un tabel cu abaterile de la timpul mediu.” SURSA

INSIDER: „Cadranul solar din capătul estic al străzii Zorilor – Bistrița. Undeva în mica piațetă de la capătul estic al străzii Zorilor din Bistrița, se află un alt cadran solar din acest oraș. Este un ceas solar orizontal construit pe un soclu din piatră. Principul este același, o tijă înclinată și orientată corespunzător indică timpul cu ajutorul umbrei. Tija trebuie orientată către nordul geografic iar inclinarea ei trebuie să coincidă cu latitudinea locului în care a fost amplasată. Pe cadranul solar amplasat în acest loc este inscripționat: ”Bistrița – Poarta Transilvaniei” SURSA

N.R.: În Bistriţa, întâlnim singurul cadran solar în plan înclinat din țara noastră. Ceasul solar este ușor vizibil din Str. Ecaterina Teodoroiu pe acoperişul unei anexe gospodărești, unde s-a amplasat un panou explicativ pe care sunt trecute corecțiile necesare în funcție de anotimp pentru a transforma timpul solar în timp legal, atât sub formă grafică (o sinusoidă), cât și tabelară. Orele sunt înscrise pe plăcuțe care se pot schimba în funcție de sezon, pentru a permite adaptarea la ora de vară. Concepția artistică și realizarea piesei aparțin dl. Damaschin Berende. Cadranul solar a fost finalizat în toamna anului 2015. Construcția lui a presupus mai întâi marcarea direcţiei nord-sud pe suprafața înclinata, ridicarea gnomonului spre nordul geografic la unghiul potrivit și apoi marcarea empirică a liniilor orare la 1 septembrie, una din cele 4 zile din an în care ecuația timpului se anulează și timpul solar adevărat coincide cu timpul solar mijlociu. Cadranul a fost pictat pe un panel OSB cu vopsea pe bază de apă în speranța că aceasta nu va ataca lianții folosiți la fabricarea plăcii. Motto-ul latin ales pentru acest cadran, „Sine sole sileo” („Fără soare eu rămân tăcut)” vine în completarea individualității piesei. Merită remarcate câteva elemente deosebite de decor.

• Cocoșul din vârf, în esență o pasăre solară, cu privirea ațintită spre răsărit, fixând astfel în spațiul bistrițean direcţiile cardinale

• Stâlpul, cel mai des întâlnit monument mitic la români fie ca element arhitectonic (casă, biserică, târnaţ, poartă, gard), fie ca stâlp funerar. Simbolistica lui este uimitoare și în esenţă reprezintă columna cerului, arborele vieții sau axa luminii, legatura între cer și pământ de unde pot pleca spre lumi cunoscute sau necunoscute cei evoluați spiritual. Rozeta mare din capătul stâlpului constituie un simbol solar românesc, prezent începând cu poarta sanctuarului de la Sarmizegetusa și pe diverse creații artistice populare românești, iar rozeta mică din motivul alb negru de la bază reprezintă simbolul geometric plan al cerului, cifra 8 culcata – infinitul, analema.

• Dintele de lup poartă în el spiritul lupului dacic și îl regasim umplând câmpuri ornamentale pe aproape orice lucrare cu motive populare românesti, dar și în portul tradițional românesc de prin toate regiunile.

• Tehnicile pentru realizarea stâlpului: cioplire (stilizarea coloanei infinitului), crestare (rozeta mare superioară), incizie (dintele de lup, rozetele mici)

Încă două cadrane solare botezate afectuos „Gemenii” au fost amplasate în toamna târzie a anului 2015 de către același Damaschin Berende la jumătatea străzii Zorilor din Bistrița, pe doua clădiri aflate față în față. Autorul lor a ales programul Orologi Solari pentru proiectare, încorporând corecția de longitudine a oraşului şi ajustându-le astfel pentru timpul legal român (ora de iarnă). Alăturat există un tabel explicativ care ajuta observatorul să utilizeze cele două funcții ale cadranului: cea de ceas solar şi cea de calendar, având marcate curbele solstiţiale și echinocțiala. Cadranele au dimensiunea de 125 x 100 cm și sunt realizate prin printare pe o placă de PVC cu grosimea de 5 mm, iar gnomonul este realizat din tabla de inox cu grosimea de 5 cm. Punctul central al proiectului îl reprezintă cocoşul ca simbol solar care alungă spiritele nopții, cheamă soarele și anunță zorile, salvând lumea de primejdia duhurilor rele, dar și cercul pe care-l face observatorul urmărind umbra de la primele ore ale dimineţii pe primul cadran („Ziua”) până la asfinţit pe al doilea cadran („Noaptea”). Cercul reprezintă un simbol al universului şi al echilibrului, al eternei reîntoarceri (ziua, noaptea, fazele lunii, anotimpurile). Cocoşul nu l-a stilizat nimeni mai bine decât Brâncuși, care zicea el „m-a vrajit și nu mă mai lasă”, aşa ca dl. Berende a ales liniile sale pentru a realiza gnomonul pe ambele cadrane, acesta stând în picioare pe „Ziua” şi rasturnat pe „Noaptea”, fascinant fiind de cum prinde viață prin umbra care se mișcă și îşi schimba atitudinea pe cele doua cadrane. Desigur, pentru observatorul neinițiat este mai greu să asocieze gnomonul cu un cocoş, așa că autorul a mers mai departe şi cu fața spre răsărit a așezat un cocoș pe „Ziua”, asta cerând un corespondent pentru „Noaptea” – bufnița care în simbolistica populară românească este protectoarea somnului și a nopții (numai atunci când țipă și asta în mod repetat vesteşte moartea). Ca simboluri mai regăsim spirala, un simbol de continuă mișcare care inspiră trecerea timpului şi atâtea altele (o regăsim în arta populară romanească tulburator pe furcile de tors sau pe ploștile de nuntă). Autorul a ales mai apoi sa învelească totul într-un „ţol” curat românesc – chenarul dinte de lup.” DETALII

ARHIVĂ: METEO: „Device” universal pentru starea vremii!

MURAL INTROSPECTIV, POLONIA: Copilul se uită la bărbatul care a devenit și bărbatul, la copilul care a fost cândva


INSIDER: „Îmi plac operele de artă cu mesaj profund care mă introduc în meditație. Pe tine la ce te duce gândul privind această pictură?

O pictură murală (N.R.: Copilul interior) făcută în orașul Nowy Tomy din Polonia, de artistul Kuba Skrzypek.” SURSA

INSIDER 2: „Nefericire…copilul serios și trist se visează adult, iar adultul își revede copilăria cu amărăciune… Niciunul în prezent!”

INSIDER 3: „Desenul (pictura) este pentru privitor. Fiecare interpretează trăirile celor două personaje, influențat de propriile emoții raportate la trecutul și prezentul personal.
Prezența sau absența surâsului pe chipul uman, nu este mereu un criteriu de apreciere a trăirilor din spatele… măștii.”

N.R.: Kuba Skrzypek este un artist tatuator din Nowy Tomy śl (Polonia) care se ocupă în primul rând de pictură artistică, aerografie și design grafic. În trecut, a executat comenzi, în Thailanda, Singapore și în toată Scandinavia, unde încă creează. Are un master în turism și nu a terminat studii legate de artă.” DETALII

ARHIVĂ: BERLIN: Cea mai mare Gioconda din lume are 11 m x 16 m. Originalul lui Da Vinci de 15 ori mai mic a stat în dormitorul Împăratului Napoleon Bonaparte OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO BUCUREȘTI: „Pasul e unitatea de iubire a orașului” OXXO SECTOR 4: Pictură murală cu Vinicius Junior în tricoul echipei naționale a României, pe un bloc de zece etaje

MÂNA GREBLĂ SE FĂCU: După 36 de tranzacții cu cardul, din 50 euro, 45 euro sunt ai băncii ?!


INSIDER: „De ce să plătești cu numerar peste tot în loc de card bancar?
Gândiți-vă la acest exemplu cu o bancnotă de 50 de euro care va circula în economie: – Am o bancnotă de 50 de euro în buzunar și o voi duce la un restaurant și îmi voi plăti cina cu ea; – Proprietarul restaurantului folosește acești 50 de euro pentru a-și plăti factura la spălătoria auto; – Proprietarul spălătoriei auto plătește pentru tunsoare la frizerul său; – Frizerul folosește acești 50 de euro pentru a face cumpărăturile la piață.
După un număr nelimitat de plăți, bancnota de 50 de euro rămâne tot o bancnota de 50, și-a îndeplinit scopul pentru toți cei care l-au folosit ca mijloc plată. Iar banca nu interferează si nu castigă nimic din asta.
DAR CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ?
– DACĂ merg la un restaurant chiar acum și plătesc digital cu cardul bancar
– costul plății mele digitale, care este facturat de proprietarului restaurantului, inclusiv costurile de tranzacție în procente, este în medie de 2,5%, ceea ce înseamnă 1,25 EUR pentru fiecare tranzacție de plată ulterioară.
(Aceasta înseamnă că fiecare tranzacție de plată costă 1,25 EUR)
– același cost se aplică atunci când proprietarul restaurantului își plătește factura digital la spălătoria auto,
– plățile proprietarului spălătoriei auto la coafor,
– si următoarele plăți, etc.
Așadar, după primele 36 de tranzacții, din acei 50 € au mai rămas doar 5 €, iar restul de 45 € au devenit proprietatea băncii…
Mulțumim tuturor tranzacțiilor și taxelor digitale!
În plus, costul unui card de debit este în medie de 2,25 EUR pe lună, așa că 50 EUR după o lună de economisire valorează doar 47,75 EUR.
Acum ganditi-vă la miliarde de oameni și miliarde de tranzacții. Băncile sunt cele mai bune exemple ca se pot face bani din nimic! Și totodată provoacă un rău imens, pentru că scot banii din circuit și apare inflația. Dacă nu sunt bani în circulație, eu voi rămâne cu bunurile și serviciile mele neprestate, și tu de asemenea. Pentru că nu există mijlocul (banul) care să facă aceste schimburi.
Așadar, să folosim cât mai mult cash! Să cumpărăm cât mai mult cu putință de la cunoscuți, prieteni, vecini, țărani.
Să facem schimb de servicii.” SURSA

E 85, IALOMIȚA: Marcajele de delimitare din Movilița, trasate de un Dorel beat?


INSIDER: „Marcajul rutier de delimitare a părții carosabile drept, ca funia în sac. Localitatea Movilița, județul Ialomița!” SURSA

N.R.: Drumul european E85, care traversează localitatea Movilița, este supranumit „drumul morţii” din cauza numărului semnificativ de accidente care au avut loc în trecut.

Marcajele de delimitare a părţii carosabile sunt amplasate în lungul drumului, se execută la limita din dreapta a părţii carosabile în sensul de mers, cu excepţia autostrăzilor și a drumurilor expres, unde marcajul se aplică și pe partea stângă, lângă mijlocul fizic de separare a sensurilor de circulaţie. VIDEO

ARHIVĂ: BASTET ÎN DOLJ: În Egiptul Antic, pisicile erau mumificate. În România Modernă, le tragem o vopsea peste ochi! OXXO OTOPENI, ILFOV: Dorel vopsește balustrada. Și asfaltul și copacii și mașinile de sub pod! OXXO ASFALT TANGO: “Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! OXXO ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” OXXO POARTĂ BETON: “Noi muncim, nu gândim!” OXXO SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! OXXO ROMÂNIA: Treceri de pietoni pentru Omul Păianjen, practicanți parkour și călugări Shaolin care pot trece prin zid! OXXO UNGARIA: Road 67, omologul maghiar pentru Route 66, cântă 33 km împreună cu șoferii care aleg secțiunea acustică

DIRTIPAINTING: Nikita Golubev transformă murdăria de pe mașini în opere de artă „Spală-mă”?!


INSIDER: „Nikita Golubev – Artist rus care face opere de artă din murdăria de pe camioane. Un suflet deschis spre frumos, creativ și curat. Nu e asta artă până la urmă? la un simplu nimic și transformat în ceva valoros. Conversia şi ridicarea umilului la perfecţiune!! SURSA

Această prezentare necesită JavaScript.

N.R.: Nikita Golubev (ProBoyNick), (n. 1981, Moscova), artist/ ilustrator rus transformă dubele murdare din Moscova în artă stradală, reamintind privitorilor că arta poate apărea oriunde.

NIKITA GOLUBEV.: „Cel mai mult îmi place să experimentez cu diferite medii. Ilustrații de cărți, amprente de perete, obiecte de artă stradală, design de personaje și multe altele. Acum inventez #dirtpainting desen cu pensule și degetele pe camioane murdare.” SURSA

ARHIVĂ: STRANIU & RECONFORTANT: „Niciodată hidoșenia, impuritatea, siluirea nu au – nu pot avea – ultimul cuvânt.” OXXO SAND ART: „Poveștile vântului” de Mariana Pachis

INCHIDEREA FIRMEI: Procedurile nu mai sunt birocratice, ci digitale. Nu mai vorbești cu un birou, ci cu un deget!


INSIDER: „După câteva decenii de activitate, firma unor cunoștințe a ajuns la capătul răbdării. Dar închiderea unei firme e o provocare nu mai mică decât supraviețuirea ei pe piață. Au trecut prin tot felul de formalități, depuneri de bilanțuri, declarații și alte acte.

Pe tot acest circuit, nu cred că vreun reprezentant al statului s-a interesat de ce a intrat un contribuabil în impas și cum ar putea să îl sprijine să își continue activitatea; având în vedere că există programe pentru susținerea investițiilor străine și lansarea de firme noi pentru cei cu zero experiență.

În fine, au ajuns în etapa numită „mai e un pic”. La un ghișeu de la ANAF, li s-a spus cât mai datorează statului, cu vestea că li se taie cutare penalități. Au achitat și au primit o chitanță. Acum, dați-ne o dovadă că nu mai avem datorii, să mergem cu ea la Registrul Comerțului, să putem să o închidem. (Altă instituție monstruos de inutilă și bine plătită.)

Nu se poate. Puneți contabila să completeze declarația cutare, în care să apară numărul chitanței că ne-ați dat banii. Păi nu mai avem nici contabilă, nici angajați, s-a închis…

Formularul decisiv spune exact asta: că s-a încasat la ghișeul aceleiași instituții suma potrivită. Au făcut și tentativa naivă să pună informația asta pe o hârtie printată, semnată și cu ștampila firmei. Ce-i asta, cu peceți, ca-n evul mediu!? Ne-am digitalizat, nu se mai poate depune decât online, cu semnătură electronică.

În perioada de inactivitate, semnătura a expirat și trebuie reluat de la zero alt proces, cu o taxă de 55 de euro. Îți faci semnătură electronică, completezi formularul pe site, noi primim fișierul și luăm la cunoștință că ți-am încasat la ghișeu cât ți-am cerut și îți dăm dovadă că nu trebuie să ne mai dai nimic. Simplu, nu?

Cele 2-3 firme care au primit monopol să elibereze semnături electronice sunt compuse din același tip de capete pătrate, dar private. Țin minte cum am interacționat cu ei în câteva rânduri. Cer tot așa un set de documente și proceduri într-un număr de pași de la care nu se pot abate.

La un moment dat, aveam nevoie de reînnoire că era ultima zi de depunere a unor declarații. După o corespondență politicoasă prin e-mail cu un Gigel de la corporație, m-am dus fizic la clădirea lor de sticlă să rezolv problema. În loc de ghișeu, au recepție, salon de așteptare cu bon de ordine. Am încercat să iau legătura cu Gigel, care părea prietenul meu virtual deja, și dispus să ajute. Nu se poate, a zis fata de la recepție de neînduplecat: Gigel e la etaj și comunică doar prin e-mail, sub nicio formă nu puteți urca să vorbiți cu el și nici el nu poate să coboare că are treabă. Sub nicio formă nu vă putem da stickul aici, vi-l trimitem prin Fan Courier și mâine ajunge.

Nu e singura firmă care s-a închis în ultimul an, din varii motive. Ironic, au fost destul de multe în perioada când s-a introdus revoluționara „e-factură”. Sigur, se deschid și altele, dar la un moment dat s-ar putea să resimtă și funcționarii respectivi împuținarea.” SURSA

INSIDER 2: „Procedurile nu mai sunt birocratice. Sunt digitale. Adică nu mai vorbești cu un birou ci vorbești cu un deget.”

INSIDER 3: „Semnatura elecronică e noul dosar cu șină…doar mai scump… Îmi aduce aminte de anii 90 cănd doar câteva firme aveau voie să „imprime tipizatele”.

BISTRIŢA-NĂSĂUD: Dublu record mondial în Cartea Recordurilor – 9.506 patricipanţi în costume populare tradiţionale au dansat „Roata de la Runc”!


INSIDER: „Bistriţa-Năsăud a intrat în Cartea Recordurilor, stabilind două noi recorduri mondiale, respectiv „Cel mai mare număr de oameni care poartă simultan portul tradiţional românesc” şi „Cel mai mare dans popular românesc, realizat în sincron, de 9.506 oameni”

Pentru a putea stabili cele două recorduri mondiale noi – „Largest gathering of people in a traditional Romanian clothing” şi „Largest traditional Romanian folk dance”, recorduri care nu au fost înregistrate până acum, bistriţenii au umplut, duminică, stadionul din oraşul Năsăud, accesul făcându-se prin nişte porţi speciale dotate cu camere de supraveghere şi patricipanţii purtând brăţări de identificare

Bistriţa-Năsăud a intrat în Cartea Recordurilor şi a stabilit două recorduri mondiale: 9.506 persoane îmbrăcate în costume populare şi cel mai mare dans popular românesc în sincron

Bistriţa-Năsăud a intrat în Cartea Recordurilor, stabilind două noi recorduri mondiale, respectiv „Cel mai mare număr de oameni care poartă simultan portul tradiţional românesc” şi „Cel mai mare dans popular românesc, realizat în sincron, de 9.506 oameni” Bistriţa-Năsăud a reuşit să intre în Cartea Recordurilor după ce 9.506 persoane, îmbrăcate în costume populare tradiţionale, s-au adunat, duminică, la Năsăud, în patria costumului popular şi s-au prins într-un dans popular care se joacă în comuna Runcu Salvei.

Evaluarea şi verificare costumelor populare, până la anunţarea oficială a rezultatelor a durat mai bine de 12 ore de la încheierea evenimentelor prilejuite de Ziua Constumului Popular, care a avut loc la Năsăud. Pentru a putea stabili cele două recorduri mondiale noi – „Largest gathering of people in a traditional Romanian clothing” şi „Largest traditional Romanian folk dance”, recorduri care nu au fost înregistrate până acum, bistriţenii au umplut, duminică, stadionul din oraşul Năsăud, accesul făcându-se prin nişte porţi speciale dotate cu camere de supraveghere şi patricipanţii purtând brăţări de identificare.

În total peste 10.000 de oameni au participat la eveniment, însă după finalizarea procedurilor de numărare şi evaluare, reprezentanţii Guinness Book spun că numai 9.506 patricipanţi au fost îmbrăcaţi corect în costume populare tradiţionale (fiind verificaţi pe lângă costumul propriu-zis şi papucii, dar şi accesoriile).

Condiţiile extrem de stricte cerute de cei de la Cartea Recordurilor au făcut ca încercarea de stabilire a recordului mondial pentru cei mai mulţi oameni îmbrăcaţi în costume populare româneşti, care presupunea ca cei prezenţi să stea nemişcaţi timp de 5 minute, să se repete de trei ori. Al doilea record modial a fost mai uşor de stabilit, cei prezenţi fiind învăţaţi de coregraful Marin Barbu paşii unui dans specific Ţării Năsăului – Roata de la Runc.” SURSA

ARHIVĂ: PERICEI, SĂLAJ: Monumentul Cepei de 6.5 m, intrat în Cartea Recordurilor – Cea mai faimoasă ceapă din România! OXXO CARTEA RECORDURILOR: Diorama Star Wars cu 1500 minifigurine și peste un milion de piese lego pe suprafața de 45.7 metri pătrați la Art Safari din București OXXO CARTEA RECORDURILOR: Alice Ene, 14 ani, cel mai tânăr pilot profesionist de drift și campioană europeană! OXXO CARTEA RECORDURILOR: Cea mai mică bancnotă din lume (27.5 x 38 mm), emisă în România, valorează 30 de euro pe Okazii OXXO GUINNESS WORLD RECORDS: Pianistul Thurzo Zoltan cântă pe Everest „Deșteaptă-te, române!” la 5325 m altitudine susținând înființarea la Oradea a Muzeului de Istorie Muzicală Sándor Thurz! OXXO DRAGOBETE: Cea mai lungă scrisoare de dragoste? OXXO RECORD: Voluntariat cu de-a sila pentru „Cea mai mare salată din lume”! OXXO MIOVENI: Lingura record își așteaptă admiratorii. NON-STOP!

LACUL MORII: Stăvilarul Ciurel, protecţie împotriva inundaţiilor. Cel mai mare lac din Bucureşti – 246 ha !


INSIDER: „Placă memorială montată pe Stavilarul Ciurel, Lacul Morii din București sector 6: „Pentru ca această oglindă de apă să strălucească limpede și curată așa cum o vedeți trei mii de tineri brigadieri muncitori, elevi și studenți purtănd ecusonul șantierului național al tineretului au dat aici în anii 1985-1987 cea mai frumoasă dovadă de romantism revoluționar. Ei au schimbat pentru generațiile de azi și de mâine chipul acestor locuri, împrumutându-le ceva din frumusețea, dragostea și tinerețea lor.”

N.R.: Lacul Morii este un lac de acumulare de pe râul Dâmboviţa, format de acest râu în spatele barajului Ciurel din municipiul Bucureşti, baraj executat în principal pentru protecţia municipiului împotriva inundaţiilor. Lucrările la lac au început în iulie 1985 iar 21 august 1986, a fost închis stăvilarul Ciurel și apele Dâmboviței au început să se adune în spatele zăgazurilor din pământ și beton.

Este cel mai mare lac din Bucureşti, cu o suprafaţă de 246 ha, lungime: 1,2 km, altitudine: 78 m, adâncime medie: 6 m. Lacul se află la circa 6 km de centrul oraşului și este situat între: cartierul Crângaşi la est și sud-est, cartierul Giulești la nord și nord- est și satul Roşu (comuna Chiajna) la sud- vest.

Lacul a fost realizat printr-un baraj de 15 m înălţime, cu un corp central de beton, prelungit cu diguri de pământ longitudinale cu o lungime totală de 7 km. Volumul lacului este de 14,7 milioane m³, având o tranșă de atenuare a viiturilor de 1,6 milioane m³, peste nivelul normal de retenție. Realizarea lacului peste zona mlăștinoasă din Giulești, în apropierea unei zone urbane a necesitat dezafectarea unor folosințe existente, printre care demolarea unei biserici la care se ajungea peste un pod peste mlaștină și dezafectarea unui cimitir.

În partea de nord a lacului se află „Insula Îngerilor”, de fapt o peninsulă cu o suprafață de 32.723 m², legată de malul lacului printr-un istm îngust de pământ. În 2011, câțiva voluntari au plantat aici 475 copaci. Pe Insula îngerilor se organizează concerte, festivaluri, spectacole. Lacul este folosit ca o zonă de recreere și există concursuri de scutere, bărci cu pânze, există cursuri de windsurf pe lac, ski pe apa, skijet și altele.

FOTO/ VIDEO

Există proiecte pentru a face Lacul Morii o destinație turistică. Există, de asemenea, proiecte pentru a face Lacul Morii o modernă zona rezidentială, comercială și de afaceri. Un alt proiect este un tunel de autostradă care va face legătura între Lacul Morii și Centrul Civic (Piaţa Unirii) și autostrada A1.” DETALII

ARHIVĂ: BUCUREȘTI: Unii ascund gunoiul sub preș, alții îl basculează direct în Lacul Morii! OXXO CAI ȘI CĂLĂREȚI: “Indiferent de cât de comod te așezi, tot îți va amorți un picior. Trebuie să te miști mereu!” OXXO CIUREL: “Cel mai mare brad și cel mai mare tricolor din București!”