INSIDER: „Cabana, buda și telefonu’. Una din cabanele montane ale Romaniei devine tot mai cunoscută din pricina (datorită??) parcimoniei cu care stăpânul său permite utilizarea instalației pe care umanitatea, în milenii de evoluție, a imaginat-o pentru capătul de jos al sistemului digestiv al oamenilor, în general și al turiștilor, în cazul nostru particular. Nu ești cazat la cabana nu te folosești de scula omului și gata! Te bagi pe lângă zidul cabanei (deocamdata zidul din spate, da’ nu-i departe momentul când se va întâmpla și la ușa din față!) și vezi tu cum faci. Uneori mai văd și ceilalti (nu puțini!) călători. De mirosit miros întotdeauna. Bineințeles că pe turistul cu mațele umflate și cu vezica clipocind la fiecare pas nu-l poți ține departe de ținta cea mai dorită atunci când sfincterele dau să pleznească decât punând lacăt pe ușa. Eventual și două stinghii prinse cu holtșuruburi atunci când te pregatești să închizi cabana pentru zilele lucratoare ale săptămânii.
Ei, duminica trecută, tocmai când se terminase operațiunea de sigilare a budei, îl apucă nevoile pe unul dintre privilegiații soartei, un tânăr cazat în cabană, cu acte în regulă (mai puțin bon fiscal, aș zice…) Primește cheia lacătului și acordul de a scoate stinghiile și se grăbește să-și facă drum catre încaperea cea mai protejată a cabanei. Se grăbește și o trupă de turiste, tinere, frumușele și cu genunchii încleștați. Se grăbește să se milogească de tânărul nostru, să le lase un pic, doar un pic la budă, ele nu-s cazate dar nevoile firești sunt la fel de presante ca și-ale lui.
E de la sine înțeles că nu poți să refuzi o fată care tropăie mărunt dinaintea ta, cu pași mici, săltați și vorbe întretăiate. Dacă i se zărește și o lacrimă în colțul ochiului n-ai nici o șansă și te lasi corupt, îi permiți accesul. Așa a pățit și tânărul din poveste. Fata după fată, după fată și alta după fată, în șir fără sfârșit intră și ies pe ușa al cărei lacăt stă în mâna bărbatului milos. Care încearcă și nu reușește să stăvilească fluxul de femei spre și dinspre încaperea interzisă. Și care, pierdut, privește ba la ușa budei, ba la cheia și lacătul din mâna sa și șoptește: – Nu pot să cred…nu pot să cred…mi-au luat telefonul gaj ca să-mi dea cheia de la budă…” SURSA
INSIDER: „În ambele poze stă câte un copil la trecerea de pietoni!! Atenție cum îmbrăcați copiii în zile mohorate și ploioase să poată fi văzuți de șoferi!!!!” 
INSIDER: „Accident pe DN 13. Era ceață. Ce face viteza…” 
INSIDER: „POVESTE TRISTĂ CU UN CERB FĂRĂ STEA ÎN FRUNTE: A trăit în pădurea de la marginea nordică a Câmpulungului un cerb.
Primăvara mai gusta lalelele, spre vaga iritare a gospodinelor, mai rodea crengile pomilor fructiferi legumele de pe straturi. Începuse chiar să „socializeze” cu gazdele de ocazie, care nici nu-l mai alungau. Nici de câini nu-i mai era teamă.
Avusese însă naivitatea să se încreadă în oameni! Nici vânători! Doar braconieri mizeri!
Rănit grav în spate, slăbit mai apoi de septicemie, a ieșit iar între case căutând ajutor și siguranța pe care i-o oferiseră mai înainte oamenii. Era însă prea târziu pentru el.
INSIDER: „Alooo, domn primar, nici WC-ul de la primărie nu ești in stare să-l speli incapabilule? Pune pe unul din ăia 247 de angajați să spele WC-ul. Bine că ai timp de facebook și de băutură!”
„Toaleta unei case, fie ea clădirea primăriei, este cartea de vizită a celor ce locuiesc acolo, primul focar de infecție cu paraziți! Nu este de mirare ca tot ce este mai rău pentru acest oraș pleacă de la Primarul,, Zero”
Interesantă nu este mizeria lăsată de cel ce a folosit-o ultimul, ci toaleta în ansamblul ei, ușa, pereții, caloriferul, dispunerea conductelor, etc
Program: Luni – Vineri 12-22; Sâmbăta & Duminica 10-22.”
INSIDER: „Pentru cei care mai cred că e absolut firesc să se arunce pe trecerea de pietoni. Adăugați aici cele 2 secunde timp de reacție și distanța de frânare și s-ar putea să vă dea cu picioare rupte.” 
