INSIDER: „Bucureşti (N.R.: Parcul Văcărești, sector 4) imigranți din subcontinentul indian jucând cricket” SURSA

INSIDER 2: „Chiar trecusem azi pe acolo şi mă întrebam ce e cu atâtea scutere parcate la intrarea în Văcărești. I-am mai vazut in număr mare pe aici de câteva ori, se mai plimbau pe acolo. Am reuşit sa număr vreo 23 de scutere până să se facă verde. Super tare, oamenii au ales un loc unde nu deranjează pe nimeni, să se distreze în probabil puțin timp liber pe care-l au.”

N.R.: „Crichet-ul (sau cricket) este un sport de echipă foarte popular în Regatul Unit și în ţările Commonwealth-ului. Primele mențiuni ale sale datează din secolul al XVI-lea, dar a devenit răspândit din secolul al XVIII-lea, primul meci oficial jucându-se în secolul al XIX-lea. Astăzi Consiliul Internațional al Cricketului are 105 state membre. Crichetul se joacă între 2 echipe a câte 11 jucători. În timp ce o echipă bate mingea, încercând să realizeze cât mai multe alergături (în engleză runs), un jucător de la cealaltă echipă aruncă mingea (bowler), făcând asta astfel încât să i-o dea jucătorului care o prinde (din spatele celui care o bate) și împiedicând echipa oponentă să marcheze alergături. După un anumit număr de aruncături, care marchează un inning, echipele îşi schimbă rolurile. Un joc constă dintr-un anumit număr de inning-uri și poate dura până la 5 zile. Forma terenului este ovală (cricket field), iar în mijlocul ei se află o fâşie de pământ lungă de 20 metri (cricket pitch). Alergăturile se efectuează între construcțiile celor 2 capete ale fâşiei de pământ (numite wicket). Cricketul este oarecum asemănător cu baseball-ul nord-american. Nu trebuie însă confundat cu croquetul, un alt joc sportiv de origine britanică, însă diferit.” DETALII

„Cricketul a fost jucat în România între 1893 și 1930, după care a urmat o scădere a practicării ce a dus la stingerea acestui fenomen. În ultimii ani jocul a început să crească din nou, în special în Bucureşti, Timişoara şi Cluj-Napoca. A fost introdus oficial în anul 2006, cand un grup de pasionați, inițial compus din doi englezi și un australian, a fondat în Bucuresti, Clubul de Cricket Transilvania (Transylvania Cricket Club – TCC), iar în iunie 2009 s-a înființat Consiliul Român de Cricket având ca marcă înregistrată Cricket Romania sub supervizarea lui Gabriel Marin. În 2014 se naşte Federaţia Română de Cricket.”

CREATOR: gd-jpeg v1.0 (using IJG JPEG v62), quality = 82?

INSIDER: „De ce era nevoie de o lege care să stipuleze că OINA este SPORT NAȚIONAL?

Art. 11^1. – (1) Oina este sportul naţional al României.
LEGE nr. 96 din 1 iulie 2014 pentru completarea Legii educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000.

Începând cu data de 01.07.2023 vă fac cunoscută, pe această cale, INVITAȚIA de a lua parte la cursul de INIȚIERE în OINĂ ce se va desfășura pe cele două terenuri, după cum urmează:

– SECTORUL 1, terenul situat în incinta Complexului Sportiv Național Arcul de Triumf
– SECTORUL 2, terenul situat în Șoseaua Vergului nr.14 K,

Fac mențiunea că initiațiva prezentată nu are nicio legătură cu proiectul „Sectorul 3 descoperă oina” proiect care a fost declarat câstigator în cadrul Bugetării Participative ediția 2021.

De ce cetățenii Sectorului 3 nu au posibilitatea să practice sportul național la Stadionul OLIMPIA? Sau pe oricare bază sportivă din Sector 3?

S-a decis ca OINA să se desfășoare pe terenurile situate în cele două sectoare (Sectorul 1 și Sectorul 2) datorită faptului că acolo își desfășoară activitatea cele două cluburi care au și secția de OINĂ, Clubul Sportiv STRAJA BUCUREȘTI ( pe terenul situat in S1) si Clubul Sportiv ASPOL BUCUREȘTI (pe terenul situat în S2). Din cate cunosc, C.S. OLIMPIA BUCUREȘTI nu are secție de oină.

OINA participă anul acesta pentru prima oara la proiectul HERCULES care se afla la a IV-a ediție.” SURSA

N.R.: „Oina (sau hoina) este un joc sportiv tradițional românesc. Jocul de oină era răspândit pe întreg cuprinsul țării, având un număr mare de denumiri şi variante: în Banat i se spunea „lopta mică” sau „pila”, în Transilvania „de-a lunga” sau „lopta lungă”, în zona Sibiului „,fuga”,în Muntenia şi în Moldova „hoina” și apoi oina, în Maramureș „ojerul” sau „oirul”, în Dobrogea de-a lunga”, în Bucovina „bătute-păscute” sau „coroana” etc. În unele părți oina se juca şi de către fete, sub numele de ,,oiniţă”. Jocul solicită calități sportive complexe (viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările de autoapărare faţă de loviturile mingii, precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un baston sau bâtă).

Jocul de oină este practicat continuu cel puțin din secolul al XIV-lea conform cronicilor şi hrisoavelor timpului, fiind menționat prima dată documentar la 1364, în timpul domniei lui Vlaicu Vodă.

Cel care aduce transformări radicale în jocul de oină, dându-i caracter de joc sportiv, este Spiru Haret, considerat a fi părintele oinei. Prin „Reforma învăţământului” din 1898 cât și prin alte decizii ministeriale, el a introdus practicarea obligatorie a oinei în şcolile de toate gradele. «Oina poate aduce o viață nouă în şcoala română, fiind un admirabil mijloc de educație fizică, adevăratul tip de joc sportiv românesc».

La 9 mai 1899, la București s-a ținut primul campionat naţional de oină, învingătoare fiind echipa liceului Nicolae Bălcescu din Brăila.

În Monitorul Oficial nr. 49 din 3 iunie 1912 se publică integral regulamentul jocului, astfel fiind recunoscut oficial jocul de oină. La începutul lunii decembrie 1912, la Bucureşti, este înfiinţată „Federația Societăților Sportive din Romania” (FSSR) care cuprindea şi „Comisia de Oină”.

Federaţia Română de Oină este fondată în iunie 1932.” DETALII