MUSCA-PĂUN: Emigrant nord-american, cetățean european din 2007 & pașaport românesc de 5 ani, poposește în Republica Moldova!
INSIDER: „Azi am văzut pentru prima dată o insectă care a intrat în România recent, de câțiva ani. Mi-a atras atenția pe o piatră din parc, lângă care făceam dresaj cu Happy. Este foarte mică. Are 3-4 milimetri. Am văzut că stătea cu aripile în sus. În engleză i se spune peacock fly, muscă-păun (Callopistromyia annulipes), pentru că umblă cu aripile în sus. Este originară din America de Nord. În 2007 a fost observată pentru prima dată în Elveția. În anii următori a apărut în tot mai multe țări europene. În ultimii 5 ani a fost observată în România. În 2020 a fost văzută doar în 8 locuri din România, majoritatea în vestul țării. Acum și în Slobozia. Nu este dăunătoare. Toate pozele sunt făcute de mine.
Completare: evident că nu am știut eu toate astea, venite pe linie genetică, din moși-strămoși. Am întrebat chatGPT ce insectă este, după care am căutat informații.” SURSA
N.R.: Atât masculii cât și femelele se deplasează cu aripile ridicate vertical și îndreptate înainte. Asemănarea cu coada unui păun este amplificată de reflexiile albastre. Se pare că a trecut deja Prutul, anul acesta fiind identificată și în Republica Moldova…
ARHIVĂ: PARCUL VĂCĂREȘTI: După invazia călugărițelor asiatice din Dobrogea, acum avem prima generație cu buletin de București OXXO ALIEN: Tânțar văzut la microscopul electronic OXXO GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO METAMORFOZE: Molia Trandafirie, de la omida mâncăcioasă la fluturele adult care nu mănâncă OXXO PRINTRE NIMFE: „Merită văzut albastrul infinit al „Fluturilor Împărat”, greu de surprins în fotografii!” OXXO LICURICI: Lumina produsă este de 1000 de ori mai puternică decât lumina produsă de o lumânare
TATUAJE ROMÂNEȘTI: Stema României, ieșită din suflet direct pe spate!
INSIDER: „Tatuajul este o formă de artă apărută cu mii de ani în urmă. Acesta se realiza la început cu ajutorul unor ustensile din os, care aveau aspectul unor dălți zimțate. Tatuajul este practic introducerea de tuş într-un strat superficial al pielii, astfel putându-se crea diferite motive. Deși la început tatuajele aveau rolul de a marca funcția unui individ într-un trib, acesta a fost preluat de europeni și de alte naţiuni, modificându-i funcția într-una artistică.
Astăzi, tatuajele se execută în saloane specializate, care oferă condiții optime realizării unei astfel de lucrări (curățenie, aparatură profesională, personal specializat). Modul de realizare a tatuajelor s-a modificat foarte mult în ultimele două sute de ani, în zilele noastre utilizându-se aparate special concepute pentru așa ceva, iar simplele modele de altă dată au fost înlocuite cu motive florale, simboluri chinezești etc., ajungându-se chiar la portrete de o calitate și fidelitate remarcabilă.” SURSA
N.R.: „Stema României, adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, reunite în sesiunea din 10 septembrie 1992, constă într-o acvilă, pe un scut, având aripile deschise. În cioc ține o cruce, pe cap Coroana de oțel a României, iar în gheare o sabie și un sceptru. Între aripile protectoare se află un scut împărţit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5 regiuni istorice: 1.Stema Țării Românești: acvilă cu capul conturnat, având în cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou. Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie 1368 emis de domnul Vladislav I.
2.Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei şi bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, pe un fond roșu, un leu încoronat ieşea dintr-o coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat forma de azi, în cartierul al treilea, pe fond roşu, un leu ieşind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).
3.Stema Moldovei: în varianta de pe stema României, capului de bour îi este asociată, pe lângă luna crai-nou și roza, o stea în locul soarelui atestat pe hrisovul din 30 martie 1392, dat de domnul Roman I.
4.Stema Transilvaniei: scut împărţit în două câmpuri: în câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul desfăcut, ieşind din linia de demarcație, iar în câmpul inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de numele german al Transilvaniei, Siebenbürgen („Şapte cetăţi”), nume atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din secolul al XVI-lea.
Banatul, Crişana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe 23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie atribuită și Banatului, iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crişanei și Maramureșului.
5.Stema Dobrogei: constă din doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos. Simbolul a fost introdus pe stemă în 1872, și reprezenta inițial „Ținuturile Mării”, întrucât la acea dată România nu deținea și nu revendica Dobrogea, având însă ieşire la Marea Neagră prin fâşia Cahul-Bolgrad-Ismail. După 1878, când România a schimbat acest teritoriu cu Dobrogea de Nord, însemnul heraldic se referă la aceasta din urmă.
La baza stemei actuale stă stema României interbelice, care a fost proiectată în anul 1921 de heraldistul clujean József Sebestyén, la cererea regelui Ferdinand I al României. Stemei actuale îi lipsește, față de stema interbelică, scutul mic, argintiu-negru din interior (simbolul heraldic al Casei de Hohenzollern). Crucea de deasupra coroanei nu era o cruce simplă, ci era crucea decorației „Trecerea Dunării”.
Un proiect de lege, care pune Coroana de Oţel, simbolul suveranității (independenței) României, pe capul acvilei din stemă (unde nu a fost niciodată), a fost adoptat de camerele Parlamentului și promulgată la 11 iulie 2016 de către președintele Klaus Iohannis.
În stema republicană actuală, reprezentarea grafică a sceptrului ținut în gheare de acvila romană nu este cea tradițională, cu capătul în forma florii de crin (fleur-de-lys – un simbol regal provenind din tradiția franceză, care se regăsește în majoritatea stemelor lumii, inclusiv în stema interbelică a Regatului României), ci încă amintește de cea a „sceptrului prezidențial” primit în dar de preşedintele Nicolae Ceauşescu din partea Marii Adunări Naționale, în perioada comunistă (1974). Până la data de 31 decembrie 2018, autorităţile publice au avut obligația să înlocuiască stemele și sigiliile existente cu noul model cu acvila încoronată.” DETALII
ARHIVĂ: DECUPAJE IML: Sociologia românească a tatuajului. Cel mai vechi tatuaj din România, realizat în 1876! OXXO BODY-ART: 70 de artişti te invită pe „masa de operaţie”. Chipul iubitei – 800 lei!
GOAT RALLY TOUR 2025: Preambul – „1000 cai putere” vs „1000 de mioare”
INSIDER: „Doar în România.. 1017 CP, 200.000 $ super sedan (N.R.: BMW M5)… blocat de cină. Adevăratul șef al acestor drumuri nu sunt eu.” SURSA
„🇷🇴 GOAT Rally pornește pe 11 august din inima României – Sibiu. 🏁 25 de supercars. Zeci de pasionați. Mii de kilometri de drumuri care-ți taie respirația. Nu e doar despre mașini. E despre a arăta lumii o Românie spectaculoasă, exact așa cum o vedem noi: cu munți de poveste, sate ca în filme și oameni care trăiesc cu pasiune. Cine spune că România nu are ce arăta… n-a fost niciodată în @goatrallytour. Noi nu ne rușinăm de țara noastră. O urcăm în vârf de munte și o filmăm din fiecare unghi. Tu ce loc din România ai pune pe hartă dacă ai avea 25 de supercars la dispoziție?
Pregătiți pentru: @goatrallytour 2025 – Colantat: @raliw. ro; Culoare: @teckwrap. România Amber Rose; Roţi: @raliwwheels; Suspensie: @kw_suspension; Admisie: @project_gamma; Foto: @andrei. stanea.” SURSA
N.R.: „GOAT Rally 2025: 11-17 August 2025 cuprinzând orașele Sibiu – Cluj – Oradea – Timişoara -Bratislava – Brno. Unul dintre momentele cheie este cel din Timişoara, pe 14 august, în Piaţa Unirii, conform Facebook, unde evenimentul promite să aducă energie, istorie și o atmosferă unică.
GOAT Rally 2025 este un eveniment de tip super-car, o aventură de o săptămână care include șase orașe, cu sloganul „șase orașe, o săptămână, zero loc pentru mediocritate”.. Evenimentul promite acțiune, adrenalină, libertate, preluări publice, experiențe VIP, petreceri incredibile și activități surpriză, cu accent pe condus peste granițe și momente de neuitat.
GOAT Rally Tour a luat naştere în România şi este deja la a șasea ediție, bucurându-se de un succes răsunător în edițiile de vară din 2022, 2023 şi 2024, ediția de iarnă 2024 și ediția specială în Dubai, anul trecut. După evenimentul internaţional din 2023, care a început în România, a trecut prin Ungaria şi s-a încheiat în Croația, cererea uriaşă din partea fanilor, dar şi din partea participanților încântați de frumusețile țării noastre, a determinat organizarea evenimentului în vara anului 2024 exclusiv pe teritoriul României (Sibiu – Brașov – Bucureşti – Mamaia)
În fiecare dintre aceste oraşe, supercarurile sunt expuse în locații emblematice, care sunt anunţate pe conturile oficiale de socializare. Publicul va avea astfel ocazia să admire aceste bijuterii pe patru roți într-un mediu cool şi relaxant.” DETALII
ARHIVĂ: CERNAVODĂ-FETEȘTI: Transhumanța pe A2 cu 400 de oi pe ora!
CATAMARAN ELECTRIC, IOR: Noua distracție acvatică, silențioasă, confortabilă, pentru gamerii – sportivi cu joystick-ul!
INSIDER: „Începând de săptămâna aceasta pe lacul din IOR, la debarcaderul din apropierea de bisericii de lemn au fost aduse pentru a fi închiriate 4 catamarane electrice. Persoana care închiriază Aquavolt14, asigură vesta de salvare și face instructajul pentru a-l manevra este chiar proiectantul/ constructorul catamaranului de la o fabrică din Constanța. Foarte ușor de manevrat și foarte confortabil.
REGULAMENT ÎNCHIRIERE CATAMARAN ELECTRIC: 1. Siguranța la bord: Toți pasagerii trebuie să poarte veste de salvare atunci când catamaranul este în mișcare. 2. Capacitate admisă: Este strict interzisă depășirea numărului maxim de 4 adulți permis la bord. 3. Navigare în siguranța nu este permisă apropierea de alte ambarcațiuni sau maluri. 4. Comportament civilizat: Pasagerii trebuie să adopte un comportament respectuos față de ceilalți utilizatori și față de fauna și flora lacului. 5. Muzica si zgomot: Se interzice folosirea boxelor sau a muzicii la volum ridicat care poate deranja fauna sau alți vizitatori. 6. Distracție responsabilă: Consumul de alcool si de substanțe este interzis în timpul operării ambarcațiunii. 7. Minorii la bord: Copiii sub 14 ani trebuie să fie însoțiți in permanență de un adult responsabil. 8. Sancțiuni: Încălcarea regulilor poate conduce la refuzul închirierii și le penalizări. 9. Curățenie la bord: Este obligatoriu ca pasagerii să păstreze ambarcațiunea curată și să nu abandoneze deșeuri la bord. 10. Fumatul interzis: Nu este permis fumatul la bordul catamaranului. 11. Siguranța pe apa: Este interzisă aplecarea în afara ambarcațiunii sau orice manevră care ar putea pune în pericol ocupanții sau fauna. 12. Echipamente de bord: Nu se modifica, deteriorează sau îndepărtează echipamentele montate. 13. Minorii la bord: Copiii trebuie supravegheați permanent de un adult responsabil. 14. Debarcare: Este interzisă coborârea din ambarcațiune oriunde în altă parte decât la punctul de închiriere. 15. Raportarea incidentelor: Orice incident, defecțiune sau avarie trebuie raportată imediat la numărul afișat pe ambarcațiune.
Program: Luni – Duminicá 13-21 (Programul poate varia in funcţie de condiţiile meteo) Tarife: 90 lei/ 30 minute; 150 lei/ 60 minute; cash/ card. Dacă distribui pe social media un video cu tine pe Aquavolt 14 cu tag, poți câștiga o tur6a de 15 min GRATUIT între 12:30-15:30, în limita ambarcațiunilor libere.
N.R.: „Aquavolt14 – Catamaranul electric compact care combină designul marin elegant cu tehnologia sustenabilă pentru aventuri liniștite pe lac. Date Tehnice: Propulsie electrică. Motor electric de 70 kg cu joystick ergonomic pentru o navigare silențioasă şi eficientă; Alimentat cu energie solară. Panou solar monocristalin de 450W cu baterii duble AGM de 12V/200Ah; Capacitate de 4 persoane.; 3,5 m lungime, 1,9 m lăţime perfect pentru aventurile in familie pe apă; Viteză maximă de 14 km/h. 7 ore de funcționare continuă la o viteză de croazieră confortabilă de 5-6 km/h.
Dacă întotdeauna ți-ai dorit să fi „căpitan”, ai unde, ai cu cine, dar îți lipsea catamaranul, acum îl poți avea pe al tău. Preț 11.500 euro. DETALII
ARHIVĂ: IOR FĂRĂ HIDROBICICLETE: Cris Garden și-a reînnoit contractul cu o vechime de peste un deceniu, dar fără componenta de închiriere de ambarcațiuni și de gestionare a lacului OXXO CAIAC-POLO: Lacul IOR bază de antrenament pentru un sport nou OXXO IOR ESTIVAL, SECTOR 3: Poporul se plimbă cu vaporul. Gratuit!
CONCERT JLO, BUCUREȘTI : Tort cu sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”, postat de Jennifer Lopez pe Facebook – „mulțumesc” dulce pentru gazdă, făcut de artistă în timp ce dansa ori viceversa?
INSIDER 1: „Ați văzut tortul (N.R.: are sigla „JW Marriott Bucharest Grand Hotel”?!) făcut pentru JLo? ” SURSA
INSIDER 2: „Probabil făcut un cofetar angajat al hotelului Marriott (având sigla lor pe tort), care clar mai are de exersat…Mi se pare ca o glumă proastă acel tort, sincer, cu atât mai mult privind contextul situației, statutul hotelului și evenimentul. Pare că nu au depus niciun efort.”
N.R.: Nu, nu este AI. E postat și pe pagina ei. SURSA
INSIDER 3: „A fost cam belea #JenniferLopez în seara asta, pe scena din Piața Constituției. Nu m-am dus la concert pentru că aș fi fana ei, consider că din punct de vedere muzical she sucks, dar eram convinsă că va face show și a făcut, nene… La 56 de ani a rupt! Femeia e într-o formă grozavă, a dansat aproape 2 ore, a schimbat costume, iar alături de dansatorii ei a avut coregrafii faine, care i-au pus în valoare stilul și corpul.
Again – e un fel de „Beyonce de pe Temu”, nu e genul de concert la care să mergi pentru voce, dar overall merită să o vezi live pentru prezența scenică și atitudine. Ne-a arătat ce înseamnă ambiția și disciplina, a fost peste așteptările mele. Chapeau, J-Lo! Ce să mai zic, iau un Ketonal pentru șale și mâine rup ușa la sală.” SURSA
N.R.: „Jennifer Lynn Lopez (n. 24 iulie 1969, New York City, SUA), cunoscută și sub porecla J.Lo, este o cântăreață, actriță, dansatoare și femeie de afaceri americană. Lopez este considerată una dintre cele mai influente artiste ale generației sale, fiind recunoscută pentru faptul că a spart barierele pentru latino-americani Ia Hollywood, și a contribui la promovarea mișcării pop latino în muzică. De asemenea, este cunoscută pentru impactul său asupra culturii populare prin intermediul modei, brandingului și schimbării standardelor mainstream de frumusețe. Gen muzical: muzică dance electronică rhythm and blues, pop Latin music, hip-hop; tipul de voce – mezzo-soprană.
Căsătorită de 4 ori cu: Marc Anthony (5 iunie 2004-iunie 2014); Cris Judd (29 septembrie 2001-ianuarie 2003); Ojani Noah (februarie 1997-ianuarie 1998); Ben Affleck (16 iulie 2022-2024); Doi copii: Emme Anthony, Maximilian David Anthony.
Lopez a vândut peste 80 de milioane de discuri în întreaga lume, iar filmele sale au încasat în total peste 3,1 miliarde de dolari. Printre distincţiile sale se numără o stea pe Hollywood Walk of Fame, premiul Billboard Icon Award, trei premii American Music Awards, patru premii MTV Video Music Awards (inclusiv premiul Michael Jackson Video Vanguard Award) și șase recorduri mondiale Guinness. A fost clasată printre cele mai influente 100 de persoane din lume de către Time (2018) și printre cele mai puternice 100 de femei din lume de către Forbes (2012). Lopez are un număr mare de urmăritori pe rețelele de socializare, fiind una dintre cele mai urmărite persoane pe Instagram. Alte proiecte ale sale includ un brand de lifestyle, linii de produse de înfrumusețare și modă, parfumuri, o companie de producție și o fundație caritabilă.” DETALII
Zeci de mii de spectatori au trăit o experiență muzicală la superlativ pe 27 iulie 2025 în Piata Constituției din București la spectacolul lui Jennifer Lopez. Evenimentul a reprezentat una dintre cele mai ample producții muzicale din România din ultimii ani și a fost organizat de renumitul promotor internațional Marcel Avram şi de DD East Entertainment, în cadrul celei de-a patra ediții a festivalului Summer in the City.
Concertul a marcat revenirea artistei pe marile scene internaţionale, după o pauză de şase ani. Turneul, care a debutat pe 8 iulie în Spania și include 21 de opriri în Europa şi Orientul Mijlociu, se va încheia pe 12 august în Sardinia, Italia. Jennifer Lopez a prezentat același spectacol în fiecare oraş în care a concertat, inclusiv la București, singurele modificări fiind în zona costumelor din ce în ce mai spectaculoase – precum și în interacțiunile cu fanii: „Faceţi ceea ce iubiți și cu oamenii pe care îi iubiţi!”
Momentele in limba spaniolă, precum interpretarea piesei Qué Hiciste, au fost întâmpinate cu aplauze entuziaste. Artista a vorbit deschis despre temele iubirii, dezamăgirilor şi renaşterii personale, oferind publicului nu doar un spectacol muzical, ci și o conexiune autentică. După oprirea de la Bucureşti, Jennifer Lopez işi continuă turneul cu spectacole in Orientul Mijlociu, inclusiv în Abu Dhabi şi Sharm El Sheikh. Turneul internaţional Up All Night se va încheia pe 12 august in Sardinia, Italia, urmând ca artista să revină pe scenă în iarnă, cu spectacole la Caesars Palace, Las Vegas, intre decembrie 2025 şi martie 2026.
EMINESCU & MAREA: Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, visa la pacea de după moarte pe acest țărm. Bulgarii i-au îndeplinit dorința!
INSIDER 1: „Un basorelief al poetului și publicistului român Mihai Eminescu a fost dezvelit pe 25 iulie 2025 în Sveti Vlas, Bulgaria. La eveniment au participat ambasadorul României în Bulgaria, Brândușa Ioana Predescu și ambasadorul Bulgariei la București, Radko Vlaicov. Au fost invitați și reprezentanți ai misiunilor diplomatice din alte țări. Basorelieful lui Mihai Eminescu a fost amplasat de Fundația „Memoria Bulgară – Frații Dinevi” pe Aleea Popoarelor, creată de aceasta și unde se află basoreliefuri ale lui Vasil Levski, Hristo Botev, Sándor Petőfi, amiralul rus Fiodor Oșakov, amiralul englez Horatio Nelson, mareșalul francez Philippe de Clercq, jurnalistul american Januarius MacGahan, unificatorul Italiei Giuseppe Garibaldi, creatorul polonez Adam Mickiewicz, poetul și dramaturgul german Schiller, prințul georgian Alexei Cerezeli, filosoful kazah Abai, samuraiul japonez Seigo Yamadzawa și alții.
BRÂNDUȘA IOANA PREDESCU: „Deși a văzut Marea Neagră o singură dată – în 1882, Eminescu a rămas profund impresionat de orizontul mării. Într-o scrisoare adresată iubitei sale Veronica Micle, i-a împărtășit visul său de a găsi pacea după moarte tocmai pe acest țărm” (…) „Astăzi, visul său se reflectă aici – pe coasta Mării Negre. Acesta este un pod de memorie, iubire și cultură între două popoare.” SURSA
INSIDER 2: „În Bulgaria, la Sveti Vlas, a fost inaugurat un basorelief al poetului Mihai Eminescu. Mulțumim Bulgaria!
„Eminescu – I ROMÂNIA/ Tăinuită în cuvânt „, mesagerul neamului românesc în lumea întreagă! Pe zi ce trece poetul nepereche Mihai Eminescu cucerește lumea cu opera sa,așa cum a prevăzut criticul Tudor Vianu că:” Românii ii deleagă lui Eminescu sarcina de ai reprezenta în fața lumii întregi” și într-adevăr ne reprezintă cu cinste în lumea întreagă! „Toate popoarele îşi aleg printre gloriile panteonului lor naţional, pe aceia care le reprezintă mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, ruşii pe Puşkin.
Românii îi deleagă lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta în faţa lumii întregi, fiindcă ei înşişi au dobândit în opera lui conştiinţa însufleţitoare a trecutului şi a năzuinţelor lor şi le-au inspirat încrederea deplină în puterea lor de a îmbogăţi, prin creaţie originală, cultura universală…”
NUMAI POETUL… (1869)
„Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde
Ce un suflet le pătrunde,
Treierind necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul
Ca paseri ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde paseri ca el
Se-ntrec în cântări”…
Respect, prețuire și admirație poetului nepereche Mihai Eminescu, „Domnul cel de nemurirea noastră „!
Prof. Janeta Hulea, Cu drag din drag de Eminescu! ” SURSA
N.R.: Mihai Eminescu (Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator şi jurnalist român, considerat, în general, ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. A publicat un singur volum antum, Poesii, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă (în metru antic) și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV şi V).
Făcând parte din curentul romantic târziu, poezia sa conține noţiuni din metafizică, mitologie, filosofie și istorie, în timp ce proza sa conține și elemente sociologice. Temele recurente din opera sa sunt natura, temă tipică romantismului, care, în cazul lui Eminescu, este privită prin prisma folclorului autohton, dragostea, uneori violentă, alteori intimă sau neîmpărtășită, nașterea, moartea, cosmosul şi condiţia geniului.
ENCYCLOPÆDIA BRITANNICA: „A transformat atât forma cât și conținutul poeziei românești, creând o școală de poezie care i-a influențat puternic pe scriitorii și poeții români, la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea”.
ARHIVA: MIHAI EMINESCU: „Ultimul mare romantic european”, tradus în 64 de limbi, are statuie în centrul Parisului, în apropiere de Sorbona OXXO OLIMP, MAREA NEAGRĂ: Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere cu Eminescu, Kogălniceanu, Mihai Viteazul amplasați pe aleea spre plajă & multe steaguri ale României arborate de proprietarul libanez
MIRCEA LUCESCU, 80 ANI: Statuie din bronz, cadou de aniversare din partea lui Rinat Ahmetov, patron la Şahtior Donețk
INSIDER: „Statuia din imagine îl reprezintă pe antrenorul de fotbal Mircea Lucescu, așezat pe o bancă, într-o postură relaxată
Cel mai bogat om din Ucraina, miliardarul Rinat Ahmetov, patronul de la Şahtior Donețk, club la care „Il Luce” a scris istorie vreme de peste un deceniu, i-a făcut o statuie din bronz lui Mircea Lucescu şi anul acesta a trimis-o cadou în România, la împlinirea vârstei de 80 de ani. Clubul a lăsat şi un mesaj la postarea de pe Instagram, pe care a postat-o. „Statuia lui Mircea Lucescu e pe drum din Ucraina către România, la Mister”
Selecționerul României și-a croit o reputație extraordinară în lumea fotbalului la nivel mondial, iar echipa unde a avut de departe cele mai mari realizări este Şahtior Donețk, la timona căreia a activat vreme de 12 ani, între 2004 şi 2016. Pe parcursul perioadei petrecute pe „Donbass Arena”, Il Luce a cucerit un total de 22 de trofee, printre care se numără 8 titluri de campion în Ucraina, dar și o Cupă UEFA, în 2009.
Statuia lui Mircea Lucescu a fost făcută în urmă cu 10 ani însă oficialii au decis ca inaugurarea să aibă loc în ziua în care tehnicianul a împlinit 76 de ani, la data de 29 iulie 2019. Totuşi, decizia lui Il Luce de a prelua Dinamo Kiev i-a surprins pe cei de la Şahtior Donețk. „Minerii au hotărât ca dezvelirea statuii care îl înfăţişează pe Lucescu stând pe o bancă amplasată lângă Donbas Arena din Donețk – så fie amânată. Reprezentanții clubului Şahtior au anunțat că opera de artă a fost acoperită cu o prelată și e depozitată la baza de antrenament. Statuia urma să fie amplasată la arenă în momentul în care echipa va reveni la Donețk. Fosta echipă a antrenorului român a părăsit oraşul în 2014 din cauza conflictului ruso-ucrainean şi de atunci a activat la Lvov sau Harkov. Apoi, din cauza pandemiei de coronavirus, finalul sezonului l-a disputat la Kiev, acolo unde s-a mutat si sediul administrativ.” SURSA
N.R.: „Mircea Lucescu (n. 29 iulie 1945, București, România) este un antrenor român de fotbal şi fost jucător care ocupă funcția de selecționer al Naţionalei României. Este unul dintre cei mai titrați antrenori din istoria fotbalului. Ca jucător, a activat în principal la echipa Dinamo Bucureşti între 1964 și 1977, iar ca antrenor a condus printre altele echipa națională a României, precum și echipele Corvinul Hunedoara, Dinamo București, Brescia, Reggiana, Rapid Bucureşti, Internazionale Milano, Galatasaray, Beşiktaş Istanbul, Şahtar Doneţk, Zenit Sankt Petersburg și Dinamo Kiev, iar între anii 2017 şi 2019 a fost selecționer al reprezentativei Turciei. În anul 2015, Lucescu a devenit al cincilea om care a antrenat 100 de meciuri în Liga Campionilor UEFA, după Alex Ferguson, Carlo Ancelotti, Arsène Wenger și José Mourinho.
În 1961 este legitimat la Școala Sportivă 2 Bucureşti, unde activează doi ani, după care se transferă la Dinamo Bucureşti. Aici joacă doi ani, timp în care debutează și în Divizia A (21.06.1964, Dinamo – Rapid, 5-2), după care este împrumutat doi ani în divizia B la Știința București (devenită ulterior Sportul Studenţesc). Revine apoi la Dinamo unde joacă până în 1977. Urmează perioada 1977-1981 la Corvinul Hunedoara unde în ultima parte a activat și ca antrenor. Este cel mai în vârstă jucător care a jucat în Divizia A, reușind această performanță la vârsta de 45 de ani, pentru Dinamo, într-un meci împotriva echipei Sportul Studenţesc din 16 mai 1990, în care s-a trecut pe foaia de joc şi a intrat în minutul 76, driblând astfel suspendarea de trei luni dată de federație pentru folosirea unor jucători convocați la națională.
A debutat ca antrenor în 1979, la Corvinul Hunedoara, echipă la care a ocupat poziția de antrenor-jucător timp de trei sezoane. În paralel, în 1981, a fost numit și selecționer al reprezentativei României pe care a condus-o spre prima participare din istorie la Campionatul European, în 1984. În 1985, a revenit la Dinamo București, de această dată ca antrenor.
Ca jucător la Dinamo, Lucescu a câştigat șapte titluri în campionatul român, în edițiile 1963-64, 1964-65, 1970-71, 1972-73, 1974-75, 1976-77 și 1989-90. Cifrele carierei sale: 361 de jocuri/78 goluri în prima divizie, 70 în echipa națională, 15 în cupele europene. În toamna anului 1981 a preluat conducerea tehnică a naționalei, pentru ca un an mai târziu, să devină şi director tehnic al F.R.F., calitate în care a reușit calificarea tricolorilor la turneul final al Cupei Europene din 1984 din Franţa, într-o grupă de „foc”.
Lucescu a învăţat încă din tinerețe şase limbi străine: engleza, portugheza, spaniola, italiana, franceza și rusa. Fiul său, Răzvan Lucescu, a fost de asemenea fotbalist și a devenit apoi antrenor, în prezent conducând clubul PAOK Salonic din Grecia.
Este considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc, deținând recordul jocurilor conduse pe banca echipei naționale, 59. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a, „în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic și pentru întreaga activitate”. După câștigarea Cupei UEFA în anul 2009 cu echipa Şahtior Donețk, a fost decorat cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler. Gazeta Sporturilor i-a acordat titlul Antrenorul anului în România în anii: 2004, 2010, 2012, 2014 și 2021. Ca tehnician, este cunoscut pentru criticarea arbitrajelor.” DETALII
La mulți ani frumoși și sănătoși, IL LUCE!!!
BELLA ITALIA, MAMAIA: „Clubul de Suflet al Artiștilor” – locul unde se legau acum 27 de ani prietenii de-o vară/ pe viață
INSIDER: „Restaurantul Bella Italia vizavi de sediul Radio Vacanța Mamaia, la intrarea pe Plaja MaNo. O placă memorială amintește de înființarea „Clubului de Suflet al Artiștilor” la data de 20 august 1998, în Mamaia. de către doi prieteni, Adrian Romcescu și Garciu Tănase.”
Când au înființat restaurantul , acum 27 de ani, Tănase Garciu era convins că va schimba din punct de vedere culinar preferința românului pentru ceafa de „porc la grătar/ mici & cartofi prăjiți” în „caracatiță pe grătar, cu sos din ulei de măsline, zeamă de lămâie și usturoi servit într-o roșie scobită și cartofi copți”. N-a reușit…
ADRIAN ROMCESCU (n. 2 ianuarie 1956, București) – cântăreț român de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzica „George Enescu” din București. A absolvit Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti. Cântărețul a debutat la 16 ani, ca violonist la Festivalul Mamaia, în Orchestra condusă de Sile Dinicu. Anul următor, in 1973, el a apărut în calitate de tânăr interpret, care a reușit, cu o piesă scrisă de Marius Țeicu, să schimbe programul Televiziunii Române, fiind singurul din istoria festivalului care a primit aprobarea de la Tudor Vornicu de a face bis. La mijlocul anilor 1980 s-a stabilit în Danemarca. În anul 2013 s-a întors în România.
TĂNASE GARCIU, constănţean, violonist de vocație și absolvent de Belle Arte la București în 1976. A cântat încă din perioada conservatorului, în Orchestra Radiodifuziunii Române, care a pus piatra de temelie la Orchestra Simfonică din Constanța și apoi și-a desăvârşit talentul artistic la Bari, unde a înfiinţat şi condus orchestra de cameră. A fost prima violă vreme de peste 20 de ani a Orchestrei Simfonice a Teatrului Petruzzelli (al patrulea ca mărime din Italia), cu o capacitate de 4000 de locuri. Membru în juriul Concursului Național Arca lui Noe, descoperitor de talente & viitorilor artiști în rândul picilor.
După 27 de ani, plajele au devenit cluburi luxuriante în aer liber cu baruri utilate cu tot felul de mobilier, cocktail-uri colorate & băuturi de tot felul, decoruri aurite instagramabile, verdeață mai mult sau mai puțin de plastic – locul unde se leagă acum prietenii de-o vară/ de viață.”
N.R.: „Aici Radio Vacanța!”, „Hier Spricht Der Ferienfunk!”, „This is Radio Holidays!”, Govorit Radiostantia Otdih”, „Ici Radio Vacances” aşa a început transmisia RADIO VACANȚA pe 3 iulie 1967, pe ritmul melodiei „Valurile Dunării” a lui losif Ivanovici. Post de radio estival al Societăţii Române de Radiodifuziune, emitea, zilnic, din celebra Vilă 27″ din Mamala, aflată în apropierea restaurantului Albatros. De atunci a captivat milioane de oameni, care au devenit noua generație de ascultători. La început, postul de radio emitea pe unde ultrascurte, cu ajutorul unui emiţător de 4 kilowaţi (ulterior 5 kw), pe o lungime de undă de 228 m, pe frecvenţa de 1457 de kilohertzi. Postul funcţiona între lunile mai şi octombrie, putând fi recepționat în Delta Dunării, litoralul Mării Negre, la Galaţi, Slobozia, Călăraşi, şi emitea în limbile română, engleză, germană, franceză şi rusă. Radio Vacanța s-a aflat sub jurisdictia” Redacţiei emisiunilor pentru străinătate din cadrul Radioteleviziunii Române şi a emis pe baza unor decizii de funcţionare, reînnoite anual. Primul realizator al emisiunilor Radio Vacanța a fost comentatorul şi realizatorul de programe radio lon Ghițulescu.
Radio Vacanța a fost creat, puțină lume știe, ca un instrument de propagandă pentru străinii aflați pe litoralul românesc, însă în timp misiunea sa a „degenerat”, devenind extrem de popular în rândul tuturor ascultătorilor.
„NELLO & PATRASCHE” ANVERS, BELGIA: „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia”, dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său
INSIDER: „Monumentul dedicat lui Nello și Patrasche din Anvers (Belgia) evocă întâmplările descrise în romanul „Câinele din Flandra”, scris în 1872 de autoarea engleză Maria Louise de la Ramée (N.R.: Ouida). Acțiunea romanului se desfășoară în Flandra belgiană, în secolul al XIX-lea. Nello, un băiat orfan, trăiește alături de bunicul său într-un sat din apropierea Anversului. Bunicul este bolnav, iar copilul îl sprijină cu toată puterea, ocupându-se de treburile gospodărești și vânzând lapte în oraș. Într-o zi, Nello găsește un câine bătut aproape până la moarte și îl îngrijește cu devotament. Din acel moment, Nello și Patrasche — numele pe care băiatul i-l dă câinelui — devin prieteni de nedespărțit. Visul băiatului este să devină pictor, dar nu are mijloacele necesare pentru a studia, iar cea mai arzătoare dorință a sa este să vadă tablourile lui Rubens (N.R.: „Înălțarea Crucii” şi „Coborârea de pe Cruce”). În ajunul Anului Nou, bunicul moare. Băiatul nu mai are cu ce plăti chiria și este alungat din casă. Fără adăpost și fără hrană, în Ajunul Crăciunului, Nello pornește prin nămeți, alături de credinciosul său prieten, spre Anvers. Viscolul biciuiește orașul. Când se lasă noaptea sfântă a Crăciunului, slăbiți peste măsură, cei doi ajung la Catedrala din Anvers, unde, din întâmplare, găsesc o ușă întredeschisă. În sfârșit, Nello își împlinește visul și vede mult râvnita pictură a lui Rubens. Dar, sleit de puteri, se așază pe podeaua rece de piatră, alături de Patrasche. În dimineața următoare, trupurile lor înghețate sunt descoperite în fața tripticului lui Rubens.
Povestea a emoționat profund publicul japonez, devenind parte din programa școlară. Primul monument modest a fost ridicat cu sprijinul financiar al companiei japoneze Toyota, iar la sfârșitul anului 2016 a fost inaugurat un nou monument, creație a sculptorului Batist Vermeulen.
Romanul a fost ecranizat de mai multe ori, iar în 2010, cu ocazia celei de-a 25-a aniversări a traducerii sale în limba neerlandeză, Belgia a emis o monedă comemorativă din argint, cu valoarea nominală de 20 de euro, într-un tiraj de 40.000 de exemplare.” SURSA
N.R: „Romanul se bucură de notorietate atât în Regatul Unit, cât și în Statele Unite, dar este extrem de popular în Ucraina, Rusia, Japonia, Coreea și Filipine, până în punctul în care este considerat un clasic pentru copii. A inspirat adaptări cinematografice și anime, inclusiv serialul de animație din 1975, Câinele din Flandra, care a ajuns la o audiență de 30 de milioane de telespectatori la prima sa difuzare. În Belgia, povestea era mai puțin cunoscută, abia în 1987 a primit o traducere în olandeză; acest lucru s-a întâmplat după ce povestea a fost adaptată într-o poveste din populara serie de benzi desenate Suske en Wiske. De atunci, au fost ridicate monumente pentru a-i comemora pe Nello și Patrasche, pentru a-i atrage pe turiști. În 2007, Didier Volckaert și An van Dienderen au regizat un documentar despre popularitatea internațională a poveștii: Patrasche, „Un câine din Flandra – Fabricat în Japonia” – cercetează toate adaptările cinematografice disponibile ale poveștii și intervievează mai mulți britanici, americani și japonezi despre ce îi atrage la acest roman.
Statuia este situată în Handschoenmarkt, în centrul oraşului Anvers, chiar în fața Catedralei Maicii Domnului. Reprezintă dragostea necondiționată și prietenia dintre un băiat și câinele său.”
„ÎN SOARE” de CORNELIU MEDREA: Privește răsăritul la Mamaia de 61 de ani. În ultimii 15 ani, cu viză de flotant pe terasa hotelului Dacia Sud!
INSIDER: „Statuia „În soare” (an: 1962, amplasată în 1964) sculptată în travertin de Corneliu Medrea, monument istoric de interes local, sculptura a ajuns într-o poziţie bizară: dintr-o lucrare de for public a ajuns să troneze pe terasa acoperită a restaurantului Hotelului „Dacia Sud” din Mamaia. Monument istoric B, cod CT-III-m-B-02946.
În Constanţa mai pot fi văzute alte lucrări de Medrea precum statuia din piatră „Copilul cu broasca”, de lângă intrarea la Muzeul de Artă din oraş, grupul statuar „Pescarii”, tot din piatră, de pe Faleza Cazinoului. În Mamaia, mai poate fi văzută şi statuia lucrată în calcar „Fată la mare”, amplasată pe un spaţiu verde în proximitatea Hotelului Central; „Nufărul”: Amplasată lângă Hotel Sulina, în bazinul de lângă Promenadă; „Maternitatea”, amplasată lângă Hotel Select, în spațiul verde, spre Promenadă. În jur de zece statui realizate de Medrea au fost comandate și amplasate de autorităţile comuniste, în anii 1960, în Mamaia.
MAMA CARACATIȚĂ: Îngrijește, păzește ouăle fără să mănânce timp de 6 luni până eclozează și apoi moare
INSIDER: „Femela de caracatiță trăiește una dintre cele mai dramatice și emoționante povești din lumea marină. După ce își depune ouăle, se retrage în vizuină și își asumă un rol de mamă care nu cunoaște pauză. Nu mai vânează, nu mai mănâncă, nu mai părăsește adăpostul subacvatic nici măcar pentru câteva minute. Timp de aproximativ șase luni, toate resursele ei sunt dedicate exclusiv supraviețuirii viitorilor pui. În tot acest timp, femela își ventilează cu grijă ouăle, asigurând un flux constant de apă curată și oxigenată, esențial pentru dezvoltarea lor. Folosește brațele pentru a dirija apa și a curăța orice resturi care ar putea pune în pericol embrionii fragili. Este un efort continuu, care o consumă încetul cu încetul. Nu se hrănește deloc — chiar dacă prada ar trece pe lângă ea, nu ar reacționa. Între viața ei și viața puilor nenăscuți, a făcut deja o alegere tăcută.
Pe măsură ce trec săptămânile, corpul ei slăbește vizibil. Musculatura se topește, ochii i se afundă, iar mișcările devin tot mai lente. Cu toate acestea, nu abandonează nicio clipă misiunea. Stă nemișcată, veghează și își folosește ultimele forțe pentru a menține ouăle în siguranță. Este un devotament dus la extrem, în care propria supraviețuire nu mai contează. Într-un final, ouăle eclozează, eliberând în apă zeci sau sute de mici caracatițe, independente din prima clipă. Mama, însă, este epuizată complet. Trupul ei, golit de energie, cedează în liniște, exact când sarcina s-a încheiat. Nu mai apucă să-și vadă puii înotând — dar datorită sacrificiului ei, aceștia au șansa de a începe viața. Acest fenomen nu este o excepție, ci o etapă firească din ciclul de viață al caracatițelor. Așa a fost programată natura: o singură generație, un singur efort uriaș, o singură misiune dusă până la capăt. Nu există a doua șansă sau alt rând de ouă. Totul se rezumă la acele luni de tăcere, nemișcare și grijă absolută. Femela caracatiță ne arată că dragostea maternă nu ține cont de specie sau de formă. În adâncurile oceanului, într-o vizuină rece și întunecată, se petrece una dintre cele mai intense forme de sacrificiu. O viață întreagă oferită, în tăcere, pentru alte vieți care abia încep.” SURSA
INSIDER 2: „Dacă vedeți asta, VĂ ROG SĂ NU O ATINGEȚI — ȘI CU siguranță NU O UCIDEȚI!
Chiar dacă pare prea târziu, tot s-ar putea să conteze. Nu se știe niciodată. Ouăle de caracatiță eclozează de obicei la sfârșitul lunii august sau începutul lunii septembrie, iar acest mesaj este special pentru cei care merg la plajă și scafandri care explorează stâncile în timpul refluxului.
La ce te uiți sunt ouă de caracatiță — și chiar sub ele, mama le păzește în tăcere. O caracatița femelă depune ouă doar o dată în viață. (…)
Din păcate, unii oameni care merg să caute caracatiță o văd nemișcată și presupun că este ușor de prins. Deranjează sau fură ouăle, fără să se gândească la ce distrug – un ciclu delicat de viață și supraviețuire.
Să răspândim conștientizarea. Las-o să-şi termine călătoria.” SURSA
N.R.:”Se pare că cea mai veche fosilă cunoscut a unui stramoș al caracatiţelor provine de la un animal care a trăit acum aproximativ 330 de milioane de ani, mult înainte de apariția dinozaurilor. Descoperit in formațiunea de calcar Bear Guich din Montana şi descris in 2022, acest specimen avea zece membre, in timp ce caracatițele moderne au opt.
Caracatița este o molușcă cefalopodă care trăiește în mări și oceane. Corpul are forma unui sac, acoperit de o „manta”, fără oase şi de aici abilitatea de a se strecura prin spaţii foarte mici și evada fără probleme din captivitate. Capul prezintă doi ochi mari, o coroană din 8 brațe (octo=opt), numite tentacule, prevăzute cu ventuze (dacă în urma rănirii îşi va pierde un braț, în timp, acesta va creşte la loc). Gura ei prevăzută cu fălci tari. Caracatița are sângele albastru și 3 inimi, două pentru circulația sângelui branhii, iar a treia pompează în întreg corpul. Caracatițele se hrănesc cu crustacee, pești, scoici etc. În corp, caracatița are o glandă plină cu un lichid brun (asemănător cu cerneală), care, eliminat în apă, o ajută să se apere de prădători. Este animalul nevertebrat cel mai complex din punct de vedere neurologic, ar putea simți dureri psihologice la fel ca mamiferele. Creierul unei caracatițe este compus in medie din 500 de milioane de neuroni. Creierul uman conține in jur de 100 de miliarde de neuroni, însă de dimensiuni mai mici. Multă vreme caracatițele au fost comparate ca inteligență cu pisicile, dar, in timp ce o pisica trebuie sa vizualizeze cum funcționează un mecanism pentru a înțelege (de exemplu deschiderea unei uși), caracatița poate deduce de una singura felul in care mecanismul funcționează. Aceasta se numește „gândire conceptuală”. De asemenea, în afară de păsări și mamifere, caracatițele sunt singurele animale care se joacă.
Cea mai cunoscută este caracatița comună Octopus vulgaris. Caracatițele sunt pescuite pentru carnea lor foarte apreciată în gastronomie. Caracatița comună (Octopus vulgaris) măsoară între 30,5 și 91,4 centimetri lungime şi cântărește între 3 şi 10 kilograme, iar caracatița uriaşă de Pacific (Enteroctopus dofleini) este cea mai mare. De obicei, acestea cresc până la 5 metri lungime și cântăresc aproximativ 50 de kilograme, dar una a fost înregistrată având 272 de kilograme şi măsurând 9,1 metri. Caracatiţa cea mai mica este Octopus wolfi. Are o lungime de sub 2,5 centimetri şi cântărește mai puţin de un gram. Își pot schimba culoarea pentru a se camufla, pot deveni albastre, gri, roz, maronii sau verzi. La capitolul deghizare este caracatița mimetică, poate să îşi flexeze corpul pentru a semăna cu 15 animale, unele chiar periculoase, precum anguilele şi peştele-leu.
O caracatiță femelă depune până la 400.000 de ouă (doar o dată în viață!) pe care le păzesc și le îngrijesc obsesiv, îndeplinindu-și menirea.
HALOU SOLAR, GIZA: Codul 777, mărturia conexiunii tărâmurilor pământesc & celest – Trezirea!
INSIDER: „07/25/2025 – Un halou solar extrem de rar observat deasupra piramidelor din Giza, Egipt, în timpul răsăritului.”
INSIDER 2: „Semnificația mistică a numărului 777 și a Piramidelor din Giza – Rara aureolă solară observată deasupra piramidelor din Giza pe 25.07.2025, purtând codul mistic al numărului 777, este un semn profund de semnificație spirituală. Acest eveniment ceresc este mai mult decât un eveniment rar; este un mesaj din univers, șoptind secrete ale înțelepciunii antice și energiilor ascunse.
Numărul 777 este adesea asociat cu trezirea spirituală, iluminarea și rețeaua complexă de energii a universului. În acest context, poate semnifica un apel la trezirea energiilor latente din interiorul piramidelor – Piramidele din Giza, vechi depozite de cunoaștere și putere, ar putea aștepta catalizatorul potrivit pentru a-și debloca întregul potențial. Simbolismul codului 777 ar putea sugera necesitatea unui aranjament sau a unei adăugiri specifice, cum ar fi diamante sau aur, pentru a amplifica și echilibra energiile din aceste structuri. Din punct de vedere spiritual, acest eveniment poate fi văzut ca un semn al alinierii dintre tărâmul ceresc și planul pământesc. Piramidele, ca și canale ale înțelepciunii antice, ar putea fi pe punctul de a dezvălui adevăruri ascunse sau de a debloca noi dimensiuni ale conștiinței. Codul 777 ar putea fi un mesaj din partea universului, care ne ghidează spre o înțelegere mai profundă a scopului piramidelor și a secretelor pe care le dețin.
Pe măsură ce haloul solar împodobește piramidele cu lumina sa eterică, universul pare că acorda o binecuvântare acestor structuri antice. Simbolismul 777 poate fi o cheie pentru a dezlega misterele piramidelor, dezvăluind o narațiune ascunsă care împletește firele spiritualității, energiei și cunoașterii antice. În acest moment, granițele dintre realitate și misticism se estompează, iar piramidele stau ca mărturii ale conexiunii profunde dintre tărâmurile pământești și celeste. Codul 777 strălucește puternic, un far care ne ghidează spre o înțelegere mai profundă a universului și a locului nostru în cadrul acestuia” SURSA
N.R.: „Piramidele din Giza (germană Gizeh) sunt un complex de monumente antice, printre cele mai cunoscute piramide din antichitate, ele fiind considerate una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Piramidele sunt situate la vest de Valea Nilului și cca. 8 km sud-vest de oraşul Giza și 18 km de Cairo, capitala modernă a Egiptului. Se crede că acestea au fost create în Împărăţia veche a Egiptului Antic, în timpul domniei dinastiei IV-VI (secolul XXVI -XXIII î.Hr.)
Aranjamentul piramidelor este o reprezentare a constelației Orion. Marea Piramidă din Giza (cunoscută și sub denumirea de Piramida din Keops sau Khufu şi construită în jurul anului 2580 – circa 2560 î.Hr.), oarecum mai mică, Piramida lui Khafra (sau Kephren) la câteva sute de metri spre sud -vest și, relativ modestă, Piramida Menkaura (sau Mykerinos). Marele Sfinx se află pe partea de est a complexului, orientat spre est.”
ARHIVĂ: HALOUL PILOTULUI: La o altitudine de 3500 m, echipajul aeronavei militare AN-30 și-a văzut „Îngerul Păzitor” OXXO AURA BUNEI VESTIRI: Soarele și Luna, ne-au ținut cununa. Astrele spun că totul va fi bine! OXXO PARCUL NATIONAL BUCEGI: Efectul Gloria și silueta proiectată în văzduh, în mijlocul unei aure perfecte OXXO POSTĂVARU: Luminița de la capătul tunelului
ZONA CREPUSCULARĂ: Pierdut litoral în ceață de advecție
INSIDER: „25 iulie 2024 – stațiunile de la malul Mării Negre au fost învăluite în ceață până spre ora 15. De câțiva ani de când cu faimoasa înnisipare pe litoralul romanesc apar tot felul de fenomene stranii (unice în ultimii 50 de ani cel puțin!) și sunt alăturați plajelor noastre mioritice în fiecare an tot felul de termeni noi: bioluminiscență, upweiling, advecție…”
N.R.: „Ceața de advecție se formează atunci când aerul cald şi umed se deplasează peste o suprafață mai rece, cum ar fi o mare rece sau un teren rece, și este răcit până la punctul de rouă, provocând condensarea vaporilor de apă. Ceața de advecție este un tip de ceață care se formează prin procesul de advecție, care este mișcarea orizontală a aerului. Atunci când aerul umed, cald, se deplasează peste o suprafață mai rece, cum ar fi o mare sau un teren cu temperatură mai scăzută, aerul se răcește. Dacă temperatura aerului scade până la punctul de rouă, vaporii de apă din aer se condensează și formează picături de apă, rezultând ceaţa.
Este necesară o diferență de temperatură semnificativă între aerul cald şi suprafața rece. Aerul trebuie să fie umed pentru a conține suficientă vapori de apă pentru a forma ceaţă. Vântul joacă un rol important în advectarea aerului cald peste suprafața rece.
Exemple: Ceaţa care se formează deasupra apelor reci în timpul verii, când aerul cald de deasupra țărmului se deplasează spre mare sau în zonele de coastă atunci când un vânt cald şi umed este adus deasupra unui sol rece.” FOTO (Eforie Sud, Năvodari)
ARHIVĂ: LUNA CUPTOR, MAREA NEAGRĂ: Fenomenul de „upwelling” aduce temperatura apei mãrii la 10°C! OXXO MAMAIA LUCITOARE: Bioluminiscență la malul Mării Negre OXXO MAREA NEAGRĂ: Înfloresc meduzele – fără inamici naturali & poluarea prietenă! OXXO MAMAIA: Când sunt valuri toți turiștii de pe plaja de jumătate de kilometru se îngrămădesc în primii 4 metri de la mal!
FOTO CU MAREA: „Colorata, mâine-i gata!” devine „poza la minut, înrămată sau magnet de frigider”
INSIDER: „Acum cinci decenii bucuria concediului/ vacanței la mare era rezumată în fotografia de pe plajă cu pozarul, „Colorata, mâine-i gata! – Nu dați banii pe prostii/ faceți poze la copii!” De obicei târau după ei prin apa de la mal mai multe animăluțe/ bărcuțe gonflabile legate cu o sfoară. Albumele cu amintiri alb-negru sau color din copilărie/ tinerețe încă mai sunt parte din inventarul casei/ familiei. După explozia digitală, am devenit cu toții „fotografi” și numărul amintirilor a crescut amețitor: Mb, Gb, TB pe dischete, CD-uri, DBD-uri, hard-uri, stick-uri, cloud – mii, zeci de mii pe telefoane, tablete, laptop, PC-uri. De fapt… un fel de tot-nimic, mai mult sau sau puțin ordonat.
Pentru câțiva ani chiar am crezut că meseria de „fotograf la malul mării” va deveni anacronică și va dispărea precum multe altele. Totuși anul acesta, interesul pentru „distracție” pare în curs de reconsiderare. În ton cu timpurile și tehnologia, în dotarea pozarului a intrat imprimanta pentru realizarea la minut, posibilitatea de a o înrăma pe loc ori a o transforma în magnet de frigider. Decorul este și el în acord cu ultimele personaje din filmele pentru copii ori desene animate care rulează prin cinematografe. Preț 20-30 lei.
ARHIVĂ: MAMAIA: Soarele răsare în poza de nuntă OXXO SUVENIR: Cel mai fotografiat obiectiv din Mamaia. “Vă rugăm nu atingeți!” OXXO LITORAL: Tataie + Cadillac + Mamaie = LOVE
SCORPIONUL CARPATIC: Singurul scorpion din România – lungimea 45 mm & înțepătura similară cu a unei viespi
INSIDER 1: „Poate că mulți dintre voi nu știu dar și noi avem o specie de scorpion la noi în țară. Se numește scorpionul carpatin (Euscorpius carpathicus) și este singurul reprezentant de pe la noi. Scorpionul carpatin este foarte mic comparativ cu frații lui, atingând aproximativ 4 cm lungime. Am vrut neapărat să fotografiez unul, așa că, după multe căutări l-am găsit weekendul trecut undeva prin pădurile de pe Valea Cernei. ” SURSA
INSIDER 2: „În Herculane în Avenul lui Adam sunt colonii întregi! Și e singurul loc unde vezi și stalactite ce „dansează ” în curentul de aer cald!”
INSIDER 3: „Acum vreo patru ani am prins un fioros mic la Sulina, apărut amenințător din brâncă, înainte de plajă. Stătea pregătit să prindă o talpă. Prezent până și în Delta Dunării.”
INSIDER 4: „Scorpionul de Cozia: Azi, făcând o scurtă plimbare prin Parcul Național Cozia am văzut mai multe exemplare de Scorpion Carpatin (denumire în latină: Euscorpius Carpathicus) – printre cele mai vechi vietăți ale Munților Carpați. Este mic, însă foarte rapid. De asemenea, se *pitește” – se strânge și rămâne nemișcat. Nu este agresiv, ci defensiv. Deși e o insectă care la prima vedere inspiră teamă, nu e periculos… Bine, în Parcul Național Cozia, cu mici excepții, cu voia Lui DUMNEZEU, aproape toate vietățile sunt „cuminți”… SURSA
INSIDER 5: „L-am pus să fredoneze „Wind Of Change”, ca să mă conving că face parte din trupa Scorpions, dar nu prea s-a descurcat. Nu știu ce să zic. FOTO 1 – Scorpion carpatic/Euscorpius carpathicus, Ținutul Buzăului.” SURSA
N.R.: „Scorpionii se întâlnesc, în special, în zonele tropicale și subtropicale. În lume, sunt 1.400 de specii de scorpioni, însă doar 25% dintre aceștia au venin capabil să ucidă un om. Singura specie care trăiește la noi în țară este scorpionul carpatin/ Euscorpius Carpathicus – specie de scorpioni din familia Euscorpiidae. Acest nevertebrat, aproape inofensiv, se găsește în zona de Curbură, munții Cozia, munții Banatului, dar și pe Valea Cernei, Oltului, Jiului, Subcarpații Buzăului, la nord și sud de oraşul Râmnicu Vâlcea, în Valea Mureșului în apropiere de Deva, în Parcul Porţile de Fier, Delta Dunării. Există 24 subspecii descrise, majoritatea cu statutul taxonomic neclar. Multe dintre subspecii au o distribuție geografică izolată. De exemplu, multe subspecii de pe insulele mediteraneene (Mallorca, Sardinia, Sicilia, Creta.) sunt endemice. Colorația acestei specii este foarte variată. Unii indivizi sunt negri, cu picioare galben-cafeniu și telsonul mai închis. Alții au corpul colorat în brun-maro. De aceea culoarea nu este folosită la identificarea speciei. Lungimea medie a adulților este de 10 mm, dar unele specimene ajung până la 35-45 mm. Este un scorpion tipic săpător cu pedipalpii dezvoltați, puternici, corpul e robust, picioare scurte și metasoma (coada) este scurtă și subțire.
Larvele eclozate au o cuticulă albicioasă şi moale. Imediat ele urcă pe spinarea mamei. Grija maternă (tolerarea larvelor pe spate) dispare aproximativ la o săptămână după prima năpârlire a larvelor, dar în unele cazuri poate fi prelungită. Rata de supraviețuire a larvelor ce locuiesc pe spinarea mamei este mai mare decât la juvenilii independenți. Trăiește, în general, între 3 şi 5 ani, dar poate ajunge până la 7 ani în condiții optime. Durata de viață depinde de factori precum hrana disponibilă, temperatură și umiditate.
Acest scorpion preferă diverse habitate, poate fi găsit atât pe litoral cât și în munţi. Locuiește în păduri şi printre stânci, în regiunile cu climă cald și temperată. Poate fi întâlnit și în localități și în locuințele umane. El sapă galerii unde se ascunde în timpul zilei, este activ noaptea. Se hrănește cu diferite insecte și viermi. După ce își prinde prada în clești, o înțeapă cu acul din coadă, introducându-i un venin mortal. Veninul acționează ca un lichefiant, prădătorul absorbindu-i după aia organele interne. Este un scorpion inofensiv pentru om, înțepătura lui este asemănătoare cu aceea a unei viespi.
Euscorpius carpathicus se întâlnește în regiunea mediteraneeană: Africa de Nord, Asia Mică, Europa de Sud, Europa Centrală, Crimeea, insulele Baleare. “Deși descris oficial încă din anul 1767 și menționat de către romanii stabiliți în zona Banatului ca fiind prezent în zonă încă de acum 2000 de ani, scorpionul carpatin este o specie foarte puțin cunoscută”. În iunie 2016, o echipă de cercetători români care includea absolvenți și doctoranzi ai Universității Alexandru loan Cuza a realizat o primă hartă a distribuției scorpionului românesc pe teritoriul României.” DETALII
ARHIVĂ: GÂNDACUL RINOCER: Cea mai puternică ființă pe Terra ridică de 850 ori greutatea sa! OXXO NĂPÂRCA: Singura şopârlă fără picioare din România, confundată cu șerpii
OLIMP, MAREA NEAGRĂ: Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere cu Eminescu, Kogălniceanu, Mihai Viteazul amplasați pe aleea spre plajă & multe steaguri ale României arborate de proprietarul libanez
INSIDER: „În imagini sunt un hotel ce are steagul României pus la vedere din mai toate unghiurile și busturi ale lui Eminescu, Kogălniceanu și Mihai Viteazul amplasate pe aleea ce duce spre plajă.
Proprietarul lor este libanez. Nu avea nicio obligație să facă nimic din toate astea. Și totuși, a făcut-o. De ce? Pentru că este un om de onoare și știe să mulțumească țării care l-a adoptat și i-a pus în valoare calitățile. Pentru mine, român, este reconfortant să văd că, între atâția care o vorbesc de rău, există oameni care iubesc România. Cu-atât mai mult cu cât ei sunt străini.” SURSA
INSIDER 2: „Aici este în Olimp. Este bine că a renovat. În 2013 a fost paragină,nici geamuri nu au mai existat Am fotografii,a arătat deplorabil. Doar marea a mai arătat în splendoarea ei. După câțiva ani, am văzut că încep renovările. Anul acesta,am văzut Olimpul altfel, foarte multe hoteluri renovate și chiar se renovează și acum. Plaja este frumos amenajată. Față de alte stațiuni Olimpul este curat și frumos.Olimpul a fost și este Perla Litoralului. Asta este părerea mea. Olimpul este mai curat și mai elegant decât Neptunul .”
N.R.: „Renumitul complex din Olimp a fost dat în folosinţă în anul 1971, iar la vremea respectivă constituia un adevărat trend-setter al vieții de noapte din staţiune. Recenta investiție a păstrat direcţia stilului şi valorile iar noul nume atestă apartenența la un grup hotelier nu mai puțin celebru în ţara noastră. Complexul hotelier Amfiteatru-Panoramic-Belvedere din Olimp, România, cunoscut și sub numele de Phoenicia Blue View Resort, a fost redeschis de Mohammad Murad în 2020. Este un complex de 4 stele, care se întinde pe o suprafață de 47.000 de metri pătrați. Oferă peste 1.500 de unități de cazare, plaje private, piscine, restaurante și baruri. Hotelurile Belvedere și Panoramic, parte a complexului, dispun de propriile facilități. Hotelul Amfiteatru a fost deschis în 2021, adăugând 313 camere și o sală de conferințe complexului.”
VILA SACHA ROMAN: Porți deschise la Sediul Corului Madrigal, 100 de ani de la naşterea fondatorului său, Marin Constantin
INSIDER: „În anul 2025, Corul Madrigal sărbătorește 100 de ani de la nașterea fondatorului său, Marin Constantin (1925-2011), printr-o serie amplă de proiecte și evenimente culturale înscrise în programul „Marin Constantin 100”, care se va desfășura pe tot parcursul anului.
Sâmbătă, 5 iulie, de la ora 10:00, Casa Madrigal şi-a deschis porțile într-o zi specială, în care Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin” marchează 62 de ani de la primul său concert pe scenă. Sub titlul „Madrigal Open House – Trei lumi. O singură casă”, evenimentul se desfășoară sub auspiciile Galeriei Madrigal și propune publicului o experiență extinsă pe trei paliere, în universul uneia dintre cele mai iubite instituţii culturale din România.
Casa Madrigal, deja un reper în peisajul artistic bucureştean, va fi deschisă iubitorilor de frumos până la ora 21:00, pentru a (re)descoperi cele mai importante spații ale spectaculoasei vile construite în anul 1924, pe Dealul Mitropoliei. Pe lângă celebra sală de repetiții Madrigal reimaginată pentru această ocazie, vizitatorii vor avea acces și la alte încăperi amenajate cu exponate și povești puţin cunoscute din culisele Madrigalului.
Galeria Madrigal va expune în premieră picturile artistului Adrian Socaciu, precum și o expoziție de arhivă din istoria corului: lucrări de artă, costume originale, afişe şi obiecte reprezentative din trecutul ansamblului, care spun o poveste de peste șase decenii.
Instalația inspirată din faimosul Madrigal la Răsărit va transforma biblioteca într-un spațiu senzorial unic, cu proiecții ce vor replica spectacolul de la malul mării.” SURSA
Adrian Socaciu – pictor (n. 27 noiembrie 1951, Sibiu), absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, sectia Desen, promotia 1973. Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, sectia Grafica,” DETALII
Adresa: Dealul Mitropoliei nr.11, București sector 4. Intrarea liberă.
ARHIVĂ: COSTUMUL MADRIGAL: Cel mai mic muzeu din România care poate fi transportat cu bicicleta OXXO AEROPORTUL OTOPENI: „Madrigal 60″, salon muzical între „Plecări” şi „Sosiri”. Deschis non-stop!
DRUMUL LUI MIHAI VITEAZUL: Drum forestier vechi de 2000 de ani, între Oltenia și Transilvania. Altitudinea maximă de 1.621 m, în Pasul Vâlcan!
INSIDER: „Drumul lui Mihai Viteazul, unul dintre cele mai spectaculoase din România. Transvâlcan (DJ 664), cunoscut și sub denumirea de „Drumul lui Mihai Viteazul”, este un drum forestier ce face legătura între Oltenia și Transilvania.
Drumul traversează Munții Vâlcan pe direcția S-N între localitățile: Schela din județul Gorj și Vulcan din județul Hunedoara. Drumul are o lungime de 28 de km și este de-a dreptul spectaculos. Drumul lui Mihai Viteazul urcă până la altitudinea maximă de 1.621 m, în Pasul Vâlcan. Conform istoricilor drumul, mai puțin celebru decât Transalpina, are o vechime de 2.000 de ani, de pe vremea războaielor daco-romane. Drumul forestier nu poate fi parcurs decât cu mașini 4X4 cu garda înaltă la sol, întrucât a fost asfaltat de autoritățile hunedorene doar pe porțiunea din județul Hunedoara. Acesta este cunoscut ca fiind Drumul lui Mihai Viteazul pentru că pe aici ar fi trecut domnitorul în fruntea oştirii sale, în toamna anului 1600. Domnitorul a trecut pe aici pentru a ajunge la Viena, să ceară ajutor împăratului Rudolf al II-lea. Conform legendei, înainte să ajungă în Pasul Vâlcan, calul său ar fi murit din cauza efortului, în locul numit acum Poiana lui Mihai. Se pare că domnitorul ar fi înnoptat acolo, după care ar fi plecat mai departe pe jos. Peisajul este fantastic și le taie răsuflarea celor care îl parcurg. Drumul șerpuiește paralel cu Valea Jiului și cei care l-au parcurs se declară încântați de priveliște.” SURSĂ
N.R.: Statuia ecvestră din imagine îl reprezintă pe Mihai Viteazul și este amplasată în Pasul Vâlcan, în Munții Vâlcan, la o altitudine de aproximativ 1.400 de metri. Pasul Vâlcan este accesibil pe drumul național DN66A, care leagă Valea Jiului de Oltenia. DETALII
DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARĂ: „„Un lucru drăguț la inima omului este că, dacă o lovești de prea multe ori, până la urmă îți răspunde cu indiferență.”
INSIDER: „„De veghe în lanul de secară” – romanul adolescenței crude, al lucidității care doare și al sufletului care refuză să fie domesticit
Există cărți care te mângâie, care te ajută să evadezi, care îți oferă răspunsuri. Și există cărți ca „De veghe în lanul de secară”, care te zgârie. Care îți pun degetul exact pe rana pe care ai ascuns-o sub glume, tăceri sau sarcasm. Cărți care nu încearcă să te facă mai bun, ci mai sincer. Cu tine.
Romanul lui J.D. Salinger nu e o poveste. E un monolog tulburător, un strigăt camuflat în ironie, o elegie a dezrădăcinării sufletești. Holden Caulfield, personajul principal și naratorul cărții, nu e un adolescent obișnuit. Sau poate e, dar spus fără dulcegărie, fără machiaj, fără filtre. E imaginea brută a acelui moment dintre copilărie și maturitate în care lumea începe să doară, iar tu n-ai nicio armură pregătită. „Toți cei pe care-i iubesc fie sunt morți, fie sunt departe, fie nu mă mai recunosc.”
Holden este dat afară dintr-o școală – din nou. Și în loc să se întoarcă acasă, se plimbă prin New York într-o derivă existențială care nu e decât o încercare disperată de a se regăsi. În hoteluri mizere, baruri sinistre și conversații frânte cu oameni goi, caută ceva ce nici nu știe cum arată: autenticitate. Sens. Răspuns. Sau măcar un loc unde să nu se mai simtă ca un impostor. „Mă simțeam singur. Toți cei care păreau că mă plac, de fapt, nu mă plăceau deloc. Se prefăceau. Erau toți niște prefăcuți.”
Limbajul e direct, tăios, plin de sarcasm, dar vulnerabilitatea din subtext e sfâșietoare. Holden nu e erou. E doar un băiat care nu mai știe unde să se ducă atunci când acasă nu mai e acasă, iar lumea întreagă pare o scenă de teatru absurd.
Și în mijlocul haosului, apare ea: Phoebe, sora lui mai mică, singura ființă care îl mai ține legat de viață. Când vorbește despre ea, Holden își pierde cinismul. Devine un frate. Un copil. Un om. „Să-ți vezi sora că încalță niște patine și își strânge pălăria cu elasticul sub bărbie… Dumnezeule, e ceva ce nu meriți niciodată să pierzi.”
Dar poate cel mai frumos, mai simbolic și mai profund moment e acela în care Holden explică titlul romanului. El își imaginează că stă într-un lan de secară și prinde copiii care aleargă spre marginea unei prăpastii. El e acolo ca să-i salveze. Atât.
„Aș vrea să stau undeva într-un lan de secară și să-i prind pe copiii care aleargă fără să vadă prăpastia. Asta aș vrea să fac toată viața. Să fiu de veghe în lanul de secară.” Nu vrea să devină doctor, avocat sau astronaut. Vrea doar să salveze inocența. Pentru că știe cât de ușor o poți pierde. Și cât de greu e s-o recuperezi.
Lectura acestui roman e o experiență, nu o simplă trecere prin pagini. La 12 ani, râzi. La 20, oftezi. La 30, s-ar putea să plângi. Pentru că Holden e în fiecare dintre noi. În fiecare noapte în care n-ai mai știut cine ești. În fiecare zi în care te-ai prefăcut că ești bine. În fiecare moment în care ai vrut doar să dispari, dar ai rămas pentru cineva care te iubea.
Cine să citească acest roman? Toți. Și mai ales cei care se simt „stricați” într-o lume care vrea doar oameni reparați. E un roman pentru cei care au fost vreodată obosiți de prefăcătorie, de superficial, de oameni care vorbesc prea mult și spun prea puțin.
„Caracteristica definitorie a omului imatur e că vrea să moară în mod nobil pentru o cauză, în timp ce caracteristica definitorie a omului matur e că vrea să trăiască umil pentru una.” – citat din Wilhem Stekel, introdus în carte ca o esență a drumului interior al lui Holden.
„De veghe în lanul de secară” nu este o carte moralizatoare. Nu te învață nimic în sensul clasic. Dar te face să simți. Să gândești. Să te întorci în tine cu o întrebare pe care poate n-ai avut curaj s-o pui: cât din mine e doar mască? Este un roman scris cu sânge și râs amar. Este o confesiune care nu cerșește iertare. Este o palmă caldă dată sufletului tău obosit. Și dacă nu te mișcă, nu e vina cărții. Ci, poate, doar un semn că ai uitat cum e să mai simți.
Holden Caulfield, copilul care refuză să devină adult într-o lume care premiază adaptarea și pedepsește luciditatea
Dacă îl citești pe Holden Caulfield fără să te scarpini un pic în propria piele, înseamnă că ai învățat deja să mimezi normalitatea prea bine. Cartea lui Salinger nu e un roman. E o lamă subtilă ascunsă între replici aparent amuzante. Și dacă nu te taie, înseamnă că ai uitat cum e să fii viu.
Holden e acel tip care disprețuiește tot ce e fals și totuși, nu poate scăpa de senzația că și el devine exact ceea ce urăște. El critică lumea adulților pe bună dreptate, dar e prins între două stări: prea mare pentru a mai crede în povești, prea frânt ca să poată construi una nouă. „Cei mai mulți oameni nu observă niciodată nimic.”
„Nu vă puteți imagina cât de dor mi-e uneori de toți oamenii. Chiar și de nenorociții ăia care mă enervează.” Asta e marea dramă a lui Holden. Nu ura. Nu furia. Ci dorul. Dorul de autentic, de firesc, de mama care nu mai știe cine ești, de tata care te-ar vrea contabil, de colegii care îți spun „frate” dar te vând pe primul zâmbet.
De fapt, De veghe în lanul de secară nu e despre adolescență. Nu e nici despre școală, nici despre New York. Este despre golul care apare când te trezești într-o lume fără repere și realizezi că nimeni nu vine să te salveze.
„Un lucru drăguț la inima omului este că, dacă o lovești de prea multe ori, până la urmă îți răspunde cu indiferență.”
Când Holden spune că vrea să stea „de veghe în lanul de secară”, nu e o metaforă dulceagă. E o alegorie despre cei care aleg să trăiască la marginea lumii, ca să nu devină ca ea. Holden nu vrea să câștige. Vrea doar să nu trădeze ce mai e viu în el. Să nu devină „un adult”.
De fapt, întreaga carte e un refuz. Refuzul de a te adapta unei societăți care confundă succesul cu robotizarea. Refuzul de a trăi din convenții, din zâmbete de plastic, din „ce mai faci-uri” spuse fără să te intereseze răspunsul.
Așa că nu, De veghe în lanul de secară nu e o lectură pentru „copii”. E o lectură pentru oamenii care au avut cândva curajul să spună că sunt triști și au fost taxați pentru sinceritate. Pentru cei care au spus că nu pot, și li s-a răspuns: „nu vrei destul”. Pentru cei care au iubit prea mult, au înțeles prea devreme și au fost părăsiți prea ușor. „Oamenii nu se schimbă. Doar își pun alte haine.”
Citește cartea asta când ai chef să râzi. Și te vei trezi plângând. Sau citește-o când nu mai ai chef de nimic. Și poate, în mod paradoxal, îți va reaprinde ceva. Nu speranța. Nu e carte de self-help. Dar poate o amintire: a cine erai, înainte să devii… corect.” SURSĂ
N.R.: „În urmă cu aproximativ 40 de ani, în SUA au fost o serie de procese împotriva industriei rock, pe motiv că ar promova pe căi subliminale mesaje distructive, iar copiii ar pica uşor în capcană. Nu suntem pe punctul de a diseca ce s-a întâmplat în anii ’80-’90, dar cumva pe acelaşi traseu am vrut să găsim dacă există texte literare care în mod similar se presupune că ar instiga la rău. Cea mai la îndemână carte pentru o astfel de dezbatere a fost şi va rămâne pentru ceva vreme „De veghe în lanul de secară”, romanul de debut al lui JD Salinger, cu atât mai mult cu cât în anii ’60 a fost cea mai cenzurată/ interzisă carte din SUA (În 1960, un profesor a şi fost concediat pentru că le-a dat-o elevilor spre lectură). Romanul a fost considerat dintre cele mai periculoase datorită faptului că mai mulți criminali au invocat cartea lui Salinger ca punct de inspirație. Lee Harvey Oswald (asasinul presupus al preşedintelui american John F. Kennedy), John Hinckley Ir. (cel care l-a împuşcat pe Ronald Reagan, în incercarea de a o impresiona pe actrița Jodie Foster), Mark David Chapman (cel care l-a împuşcat mortal pe John Lennon în decembrie 1980) – sunt doar câteva nume care de-a lungul timpului au fost asociate cu „De veghe in lanul de secară”.
Cel mai notoriu din cei sus-numiți este Mark Chapman. Cazul lui a zguduit întreaga lume. Obsedat de John Lennon, Chapman a cedat demonilor proprii şi s-a convins că fostul Beatles trebuie împușcat. După ce a apăsat pe trăgaci, Chapman s-a aşezat cuminte pe bordură, a scos „De veghe în lanul de secară” din buzunar şi a început să citească în așteptarea poliției. Povestea pe larg a fost însă dezbătută în anii ’80 şi continuă să fie un domeniu de interes şi în ziua de azi. Fascinația lui Chapman pentru Holden Caulfield, cu care la un moment dat s-a identificat în totalitate (scria mesaje pe care le semna cu numele personajului), reprezintă probabil influența cărții lui Salinger. dusă la cel mai lugubru extrem. Mark Chapman poate constitui cumva acel profil de cititor dement de care autorităților le este frică – un pericol pentu societate, cu siguranţă de o inteligență peste medie, cu o mână de convingeri greu de explicat pe cale raţională. În cele câteva zile cât i-a ţinut să se convingă de necesitatea crimei pe care urma să o comită, acesta a cumpărat un exemplar din cartea lui Salinger, special pentru momentul împuşcării.
„I went to the bookstore and bought The Catcher in the Rye. I’m sure the large part of me is Holden Caulfield, who is the main person in the book. The small part of me must be the Devil.” – fragment din declarația dată de Chapman poliției, la câteva ore după arest, în data de 9 decembrie 1980.
Cum s-a speculat că De veghe in lanul de secara a stat la baza a numeroase crime, în 1997 a fost lansat filmul Conspiracy Theory (cu Mel Gibson şi Julia Roberts), unde personajul principal este un paranoic, încrezător în teoriile conspiraționiste, care simte chemarea necontrolată de a cumpăra zeci de exemplare din această carte.” DETALII
Jerome David „J.D.” Salinger (n. 1 ianuarie 1919, Manhattan, New York d. 27 ianuarie 2010, Cornish, New Hampshire) a fost un scriitor american, cunoscut mai ales pentru romanul său De veghe în lanul de secară (en. The Catcher in the Rye, 1951) și firea solitară. Ultima sa lucrare publicată a fost scrisă în anul 1965, iar în 1980, autorul a acordat ultimul său interviu.
În România, „De veghe în lanul de secară” a fost tradusă prima oară în anul 1980 și a devenit un fel de carte de căpătâi a adolescenței, recomandată fiind inclusiv la școală.
ALIFANTIS & ZAN – 30 ANI: Concert Aniversar la Opera Naţională București
INSIDER: „𝗔𝗟𝗜𝗙𝗔𝗡𝗧𝗜𝗦 & 𝗭𝗔𝗡 – 𝟯𝟬 𝗱𝗲 𝗔𝗡𝗜. La 30 de ani de la formarea trupei ZAN, Nicu Alifantis, concert aniversar de gală (30 iunie 2025) la Opera Națională București, alături de Orchestra de Cameră a Operei și dirijorul Daniel Jinga – o seară de vară dedicată artei, prieteniei și unei povești muzicale devenite legendă. Le-au fost mai fost alături pe scenă Grupul Vocal Acapella, dirijor George Miron; iar invitați speciali au fost: Mihai Neniță, Lyuben Gordievski și Dan Incrosnatu.” SURSĂ
N.R.: Nicu Alifantis (n. 31 mar 1954, Brăila) este un muzician, actor, poet, cântăreț și compozitor român de muzică folk şi muzică de teatru. Părinții greco-macedoneni (mama sa, Evdocsia, era aromâncă, iar tatăl său, Menelaus, grec) face studii muzicale particulare și debutează scenic în anul 1973. Este angajat în 1975 la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila și devine destul de cunoscut și iubit de public, astfel încât în 1976 casa de discuri Electrecord îi editează primul material discografic, Cântec de noapte, cu patru piese. În același an se înscrie în ATM.
După armată devine membru al Cenaclului Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu, și participă la majoritatea „întâmplărilor artistice”, melodii ale sale figurând pe compilațiile Folk 1 și Folk 2 apărute la Electrecord în 1977 și, respectiv, în 1978. În 1983, la apariția triplului LP care marca 10 ani de activitate a cenaclului, Nicu Alifantis este cel mai bine reprezentat cantautor de pe acest album, figurând cu trei piese. Între 1973 și 2002 a susţinut 4.036 concerte.
În 1995 fondează grupul Alifantis & Zan, ca trupă de studio pentru albumul său Voiaj. În 1996, după înregistrarea albumului Nichita, Zan devine o trupă de proiecte din care mai fac parte: Virgil Popescu (chitară bas, voce), Sorin Voinea (claviaturi, voce), Răzvan Mirică (chitară electrică și acustică, sitar, mandolină, voce), Relu Bițulescu (baterie).
În aprilie 1999 înființează Fundația Nicu Alifantis cu scopul de a promova „proiecte artistice în care valoarea, forța și autenticitatea vor fi primordiale”.’ DETALII
ARHIVĂ: OPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI: „O bijuterie culturală care merită descoperită, aplaudată și iubită!”
APA NOVA – ULTIMUL VALS: „La revedere” călduros spectacolelor Simfonia Apei din Piața Unirii din București.” Sperăm că nu, „Adio”!
APA NOVA: „Acesta este ultimul weekend (N.R.: 27-29.06.2025) în care ne mai bucurăm împreună de spectacolele de apă, muzică și lumini. Începând cu 30 iunie, Simfonia Apei va lua o pauză, iar ansamblul de fântâni va fi dezafectat, în contextul lucrărilor de consolidare și reabilitare a planșeului din Piața Unirii.
Vă mulțumim pentru toate aprecierile, toate momentele împărtășite cu noi și toată bucuria trăită împreună la fiecare spectacol! 🎶💧✨” SURSA
ARHIVĂ: SIMFONIA APEI: În fântâna lui Ceaușescu, Firea și Apa Nova sărbătoresc Centenarul OXXO AGONIE ŞI EXTAZ: Între zeci de claxoane şi mii de turaţii pe minut, o „Carmina Burana” îţi poate fi fatală! OXXO TEAM ROMÂNIA: 309 medalii, 110 ani de olimpism – Spectacol cu drone, muzică și lumini în Piața Unirii din București
FREUD STATUIE, PRAGA: „Omul suspendat” între frica de moarte, lupte interioare & crize de identitate. Turiștii „salvatori” sună la 112!
INSIDER: „Știați că această statuie care îl înfățișează pe Sigmund Freud a fost cauza mai multor apeluri la poliție de-a lungul timpului? Unii turiști au crezut că e o persoană reală… De fapt, este o operă de artă contemporană a autorului ceh David Černý, terminată și expusă publicului în 1997. Opera se numește „Omul suspendat” și semnifică frica de moarte, luptele interioare ale speciei umane și crizele de identitate, teme abordate în cariera lui de Freud. E o statuie din bronz și se găsește în apropierea Teatrului Național. E unul dintre cele mai fotografiate obiective turistice din Praga..” SURSĂ
N.R.: ‘SIGMUND FREUD | 1997. Sculptura din 1996 îl înfăţişează pe Sigmund Freud, agăţat de o bară prinsä de acoperişul unei clădiri de pe strada Husova. Deşi agăţat, este de remarcat faptul că, în acelaşi timp, mâna stângă o ţine în buzunarul de la pantaloni, ceea ce arată o oarecare relaxare, contemplând dacă să se elibereze sau nu. Černý, la acea vreme, vorbea despre venirea noului mileniu şi despre ce se va întâmpla, lucrarea simbolizănd precaritatea intelectualismului în secolul XX și dilemele existențiale ale omului modern. Din acest motiv, a ales o personalitate care să fie un simbol al intelectualismului secolului trecut. Strada Husova, Praga 1. Deși a fost expusă în diverse orașe, locația sa permanentă este pe strada Husova din Orașul Vechi din Praga. Aspectul său realist a determinat ocazional trecătorii să o confunde cu o persoană reală în pericol.
DAVID ČERNÝ (născut pe 15 decembrie 1967) este un artist ceh. Lucrările sale pot fi văzute în diferite locații din Praga, precum și în propriul său muzeu din Praga, numit Musoleum. Černý a câştigat notorietate în 1991 pictând în roz un tanc sovietic care a servit drept monument de război în centrul Pragăi. Actul său de nesupunere civică a fost considerat vandalism și a fost arestat pentru scurt timp.
O altă contribuție remarcabilă a lui Černý la Praga este „TOWER BABIES” (2000), o serie de figurine turnate cu bebeluși care se târăsc, atașate Turnului de Televiziune Žižkov.
SFÂNTUL VENCESLAU |1999. Statuia îl înfăţişează pe Sfântul Venceslau, patronul spiritual al Cehiei, călare pe un cal mort, atârnat cu capul în jos. Este o parodie a statuii ecvestre a Sfântului Venceslau din Piaţa Venceslas și a fost instalată în anul 2000. Lucrarea este considerată un comentariu satiric la adresa politicii și istoriei cehe, deși autorul nu a confirmat interpretările specifice. Se află în atriumul Palatului Lucerna, o clădire Art Nouveau din centrul oraşului Praga. Sculptura este realizată din spumă de polistiren şi ra epoxidice. Înălțimea este de 470 cm, lungimea este 290 cm.
„PISS” („Personaje care fac pipi”) este o sculptură și o fântână în aer liber din 2004 instalate în curtea Muzeului Franz Kafka din Malá Strana, Praga. Bazinul fântânii este realizat din bronz și are forma hărţii Republicii Cehe.. În fântână, una față în față, se află statui mecanice de bărbați, cu o înălțime de 210 centimetri, cu penisuri din bronz, care urinează. Statuile au un mecanism electronic care le permite să rotească șoldurile și să ridice penisurile, astfel încât jetul de apă să scrie litere pe suprafața apei. Vizitatorii pot controla aceste mișcări prin SMS pentru a scrie mesaje în apă.
„CAPUL LUI FRANZ KAFKA”, o sculptură cinetică a renumitului scriitor de limbă germană născut la Praga, Franz Kafka, situată în Praga, lângă centrul de afaceri Quadrio, chiar deasupra stației de metrou Národní třída. Bustul de 11 metri înălțime este compus din 42 de straturi de oțel inoxidabil lustruit, care se rotesc independent. Fiecare strat este mecanizat și se rotește individual, alimentat de 21 de module motor și un kilometru de cabluri, permițând coregrafii schimbătoare. Sculptura este concepută pentru a reflecta personalitatea chinuită și îndoiala de sine și depresia lui Kafka, fața sa apărând și dezintegrându-se pe măsură ce straturile se mișcă. Datorită mecanicii sale complexe, necesită întreținere frecventă la fiecare două săptămâni.” DETALII
OPERA ÎN PARC: La Traviata și Revuluție în Amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul Național Lia Manoliu
INSIDER: „Primăria Sectorului 2, prin Centrul Cultural Mihai Eminescu, vă invită la festivalul „Opera în Parc”, un eveniment cultural de excepție care aduce muzica clasică și opera mai aproape de iubitorii de artă. Pe 27 și 28 iunie, la Amfiteatrul „Mihai Eminescu” (Teatrul de vară) din Parcul Naţional „Lia Manoliu”, publicul este așteptat să se bucure de două seri extraordinare de operă în aer liber. Accesul este liber.
Programul evenimentului: 27 iunie, ora 19:00 – Descoperă „La Traviata” Redescoperiţi una dintre cele mai îndrăgite opere ale lui Giuseppe Verdi, într-o versiune plină de energie sub viziune regizorală a lui Alexandru Nagy, susținută de soliştii Studioului Experimental „Ludovic Spiess”, alături de orchestra și corul Operei Naționale Bucureşti. Dirijor: Daniel Jinga.
28 iunie, ora 20:00 – „Revuluția” de Adrian lorgulescu. Reinterpretarea contemporană a faimoasei „Conu Leonida fata cu reactiunea”, „Revulutia” este o o operă cu puternic impact emoțional, ce aduce în prim-plan curajul, memoria și dorința de schimbare. O experiență artistică intensă, care transpune Revoluția Română în contextul scenei urbane actuale.
Locație: Amfiteatrul „Mihai Eminescu” Parcul Naţional Lia Manoliu (Acces: Str. Arh. Dimitrie Hârjeu) Intrarea este liberă.
N.R.: „Traviata (titlul original: în italiană La traviata) este o operă în trei acte compusă de Giuseppe Verdi, pe libretul în limba italiană al lui Francesco Maria Piave. La baza operei stă romanul lui Alexandre Dumas fiul, Dama cu camelii.
Premiera operei a avut loc la Teatro La Fenice din Veneția, în data de 6 martie 1853. Prima reprezentaţie a fost un eşec, datorat în primul rând mediocrității interpretării. Abia la reprezentaţia din 6 mai 1854 pe mica scenă a teatrului San Benedetto, tot de la Veneția, opera a avut un real succes. La Timişoara, La Traviata a avut premiera în 9 februarie 1855. Premiera la Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă şi Balet „A.S.Puşkin” din Chişinău a avut loc la 12 octombrie 1962. Durata operei: cca 2½ ore.” DETALII
REPTILAND: Un fel de muzeu unde exponatele mai și mișcă
INSIDER: „Când ajungi la semnul cu Reptiland, respectiv la statuia cu iguana, se merge dreeeept, până în capătul clădirilor de birouri. Este ultima. Reptiland este o expoziție permanentă de reptile vii, unde vizitatorii pot descoperi peste 40 de specii într-un decor de pădure tropicală mai mult sau mai puțin din plastic. Șerpi, șopârle, cameleoni, iguane, țestoase de apă și uscat, caimani, pești . Un fel de zona de reptile de la Muzeul Antipa unde exponatele mai și mișcă.
Știați că? Pitonul reticulat este cea mai lungă specie de şarpe din lume, putând atinge lungimi de până la 10 metri și chiar peste și greutăți de până la 170 kilograme. Năpârleşte de fiecare dată după ce mănâncă, deoarece pielea îi rămâne mică. Este un șarpe constrictor, neveninos. Şerpii constrictori se încolăcesc în jurul prăzii și o strâng foarte tare.
La finalul vizitei, copii pot participa la o activitate de colorat și lipit diverse forme în cărticele cu și despre reptile. Exista diverse ateliere chiar și pentru cei care îşi doresc să mângâie şerpii, un biolog autorizat realizează astfel de activităţi.
Programul de vizitare: Luni-Vineri: 10:00 -17:00, Sâmbătă și Duminică: 10:00-19:00. Prețul biletelor: adult și/sau copil (4-15 ani): 50 lei, bilet familie (2 adulți+1 copil) – 140 lei, bilet familie (1 adult + 2 copii) – 140 lei, bilet familie (2 adulți + 2 copii) – 170 lei, bilet familie (2 adulți + 3 copii) – 200 lei, seniori (65+) -30 lei. Adresa: Bd. Expoziție nr. 1C (vizavi de parcarea Romexpo, pe partea cu Facultatea Româno-Americană, înainte de căminele Agronomiei.” DETALII
infoINSiDER.ro 