COIFUL DE LA COTOFENEȘTI: Replica decorativă (scara 1:1) pentru muzee, nostalgici & generațiile viitoare – „Printat în România, cu drag pentru istorie!”
INSIDER 1: „Dacă tot s-a împlinit anul de la furtul Coifului de la Coțofenești, iar ministrul culturii – fost ori actual/ oficialități de toate gradele încă ridică din umeri mirați, restul românilor încercă să îi păstreze, fiecare cum poate, amintirea vie… Replica decorativă, Coiful dacic de la Coțofenești – Reproducere 3D la dimensiuni reale (Scara 1:1) – imprimare 3D, 25x19cm, auriu antichizat.
Redescoperă o bijuterie a istoriei geto-dace cu aceasta reproducere fidelă, realizată prin imprimare 3D, a celebrului Coif de aur de la Cotofenesti. Modelul este imprimat la scara 1:1, respectand dimensiunile si detaliile autentice ale artefactului original, descoperit in județul Prahova. Un obiect ideal pentru: Colecționari de piese istorice, Profesori și pasionați de istorie, Muzee, expozitii si decor tematic, Iubitorii civilizatiei dacice. Caracteristici tehnice: Material: PLA Premium, Culoare standard: Auriu antic. Printat în România, cu drag pentru istorie. Produsul este realizat la comandă – timp de execuție: 1-3 zile lucrătoare de ForgeX3D. Preț 130 lei. Nota: Acest produs este o reproducere artistică. Nu este realizat din aur și nu este un obiect istoric original.” SURSA
INSIDER 2: „Un an de la furtul Coifului dacic de la Coțofenești. Detectiv de artă: „Coiful de la Coțofenești va fi returnat” În noaptea de 25 ianuarie 2025, patru artefacte dacice de valoare inestimabilă au fost furate din Muzeul Drents din Olanda, într-un jaf care a durat mai puțin de trei minute. Coiful de la Coțofenești este, consideră detectivul de artă Arthur Brand, intact, împreună cu brățările. Asta pentru că, dacă ar fi fost topit, valoarea lui nu ar mai fi fost aceeași.” SURSA
N.R.: „Coiful de la Coțofenești este un coif de paradă din electrum, un aliaj natural de aur, argint și cupru, care este considerat de unii experți în domeniu ca fiind un produs al artei traco-getice ce datează din prima jumătate a secolului al IV-lea î.Hr.. Coiful este astăzi dispărut în urma unei spargeri la Muzeul Drents. Coiful a fost descoperit în anii ’20 ai secolului al XX-lea în satul Coțofenești, azi parte din comuna Vărbilău din județul Prahova, în locul numit Vârful Fundăturilor. Este posibil ca locul în care a fost găsit să fi adăpostit un mormânt bogat, însă s-a recuperat doar acest obiect de formă oarecum conică cu o deschizătură dreptunghiulară pentru faţă. Arheologul loan Andrieşescu, profesor de civilizație preistorică la Universitatea din Bucureşti, a condus o investigatie atentă a sitului, echipa sa ajungând la concluzia că artefactul nu făcea parte dintr-un mormânt sau tezaur, ci ținea doar de o aşezare geto-dacă de cultură La Tène.
Calota coifului este ornamentată în tehnica au répoussé cu proeminențe ce reproduc nişte ţinte/nituri ale unei ferecături. În partea din față se vede o pseudovizieră, tot în stilul au répoussé, decorată cu doi ochi apotropaici, deasupra lor fiind reprezentate sprâncenele de o factură stranie, prelungite și dublate, terminate în volute. Obrăzarele sunt făcute în aceeaşi tehnică, ele cuprinzând scena sacrificiului berbecului de către eroul înveşmântat în zale, cu coif şi manta fluturândă. Pe apărătoarea de ceafă apar animale fantastice grifoni cu boturi de ierbivore cu cioc, şi harpii sau himere. Coiful de la Coțofenești poate fi un obiect cu decor sincretist. A fost probabil confecţionat într-un atelier grecesc într-un stil caracteristic produselor destinate populaţiei locale, la finele secolului al V-lea sau începutul secolului al IV-lea. Prin unele motive decorative sugerează unele influenţe iraniene. Pe de altă parte, unele detalii, ca de exemplu pumnalul cu antene din mâna eroului, trădează influențe vest-europene sau central-europene.
Coiful este o piesă din aur care cântăreşte 770 grame. îi lipseşte doar partea superioară a calotei, în rest, nici un detaliu de decor nu este deteriorat. Coiful de aur a fost adus inițial la Muzeul Naţional de Antichități din București și păstrat acolo până în 1970, fiind expus apoi la Muzeul Naţional de Istorie a României, în sala tezaurului istoric. Coiful de paradă a fost lucrat din două bucăți de tablă de aur, produse prin batere la rece, dintr-un lingou de aur natural, nerafinat, cu compoziția: Au = 760%, Ag = 225% și Cu = 10%. Tabla de aur utilizată pentru producerea coifului de paradă de la Coțofenești are grosimi variabile. Acestea merg de la 2,82 mm, în partea de la bază, până la numai 0,76 mm, în zona superioară calotei păstrate. Corpul principal al coifului de paradă de la Coțofenești are înălțimea totală de 24,32 cm, având diametrul interior, în zona mediană (în zona ochilor), de 18,42 cm, de 17,6 cm (în dreptul urechilor) şi de numai 13,5 cm, în zona rupturii calotei.
În 2024, Muzeul Naţional de Istorie a României, în colaborare cu Drents Museum din Assen, Olanda, a organizat expoziția „Dacia! Rijk van goud en zilver” („Dacia! Regatul aurului și argintului”). Expoziția a inclus 673 de exponate, provenite din peste 50 de tezaure din colecțiile a 18 muzee din România. Printre acestea se număra și coiful dacic, alături de diadema de la Buneşti-Avereşti, piese din tezaurele de la Agighiol, Peretu, Cucuteni-Băiceni, Stâncești, precum și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. Evenimentul a marcat 30 de ani de la prima expoziție de arheologie românească găzduită de un muzeu olandez şi s-a desfăşurat în perioada 7 iulie 2024 – 26 ianuarie 2025. Cu o zi înainte de încheierea expoziției din Assen, în noaptea de 24/25 ianuarie 2025, un grup de indivizi au folosit explozibil pentru a sparge un zid exterior din beton armat al muzeului. După ce au pătruns în clădire, aceștia s-au îndreptat direct către vitrinele care găzduiau coiful dacic și brățările dacice de la Sarmizegetusa Regia. În dimineața următoare, autoritățile olandeze și cele române au confirmat furtul acestor artefacte.
În 29 ianuarie 2025, trei suspecți au fost reținuți în localitatea Heerhugowaard din Olanda de Nord şi un altul este căutat. Potrivit poliției neerlandeze, cei trei suspecți reținuți sunt cetățeni olandezi și ar fi originari din această regiune. În mai 2025, Parchetul a presupus că artefactele nu au fost topite şi sunt încă ascunse undeva.
Coiful în filatelie – Pe 30 decembrie 1988 a fost lansată o marcă poștală cu valoarea nominală de 5 lei, cu inscripţia Coif traco-getic Coțofenești-Prahova, care reprezintă o imagine a coifului din semiprofil-stânga.
Coiful în numismatică – Pe 24 decembrie 1999, Banca Naţională a României a pus în circulație o monedă de aur 999%, cu greutatea de 1,224 grame şi diametrul de 13,92 mm, cu o valoare nominală de 100 lei, într-un tiraj maxim de 22000 de exemplare, care are reprezentat pe revers, în centru, coiful de aur descoperit la Poiana Coțofenești, iar la exterior, inscripţia circulară COIF POIANA COTOFENEŞTI. Moneda face parte dintr-o serie intitulată Istoria Aurului.” DETALII
ARHIVĂ: COIFURI DACICE: „Croșetez orice tezaur la domiciliul clientului” OXXO MĂRȚIȘOR 2025: Nici o româncă fără tezaur în piept OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina
MOIRA MURAL, SECTOR 4: Să învățăm valoarea acceptării, a umilinţei, a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem și reconectarea cu rădăcinile!
INSIDER: „Undeva, între Tineretului și Piața Unirii, la București. Semne ale reconectării noastre cu rădăcinile, oriunde ne-am afla.” DETALII
N.R.: Lucrarea de artă stradală „Moira”, creată de artistul Recis (Sweet Damage Crew), este amplasată în București pe bd. Dimitrie Cantemir nr. 23, lângă metrou. Muralul este cunoscut pentru stilul său distinctiv și detaliile specifice crew-ului, îmbogățind peisajul urban local. SURSA
Muralul situat în zona Tineretului, are 250mp și este pictat de Recis, în 2018, inspirat fiind de viața satului şi prezența femeilor de altădată la şezători – întruchipează o fată tânără care toarce, reinterpretată în maniera proprie a artistului. Munca la acest desen a durat mai bine de opt zile. Este doar una dintre picturile murale de mari dimensiuni pe care Recis le-a realizat de-a lungul timpului, atât pe cont propriu, cât și-n echipă, alături de Biex, Boeme, Cage, Lost. Optics, Pandele şi Shatran, ceilalţi membri ai Sweet Damage, crew-ul care a popularizat arta stradală şi care a reuşit să schimbe în bine percepția publică despre ce înseamnă graffiti şi care este potențialul lui când vine vorba de transformarea spațiului vizual urban. Recis este născut și crescut în Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” cu diplomă în Concept/Graphic și Product Design. A lucrat în studiouri de arhitectură și design, a făcut grafică digitală, ilustrații, design de concept și produs. Azi se întreţine exclusiv din arta murală şi se bucură că poate să trăiască din ceea ce-l împlineşte” SURSA
În mitologia greacă, Moirele (sau Moirae) sunt cele trei zeiţe ale destinului, fiice ale lui Zeus și Themis, care hotărau soarta oamenilor de la naştere până la moarte. Cele Trei Moire (Ursitoarele Greciei Antice) torceau, măsurau și tăiau firul vieții. Clotho („Torcătoarea”): Începe să toarcă firul vieții. Lachesis („Repartizatoarea”): Măsoară lungimea firului și decide evenimentele. Atropos (,,Inflexibila”): Taie firul vieții cu foarfeca, marcând moartea.
Termenul „moiră” înseamnă și „soartă/destin” – Controlau destinul tuturor, inclusiv forțele divine; Personifică soarta individuală și inevitabilul. Ele ne reamintesc că viața este trecătoare, că există un ordine cosmică pe care nu o putem controla și că trebuie să ne acceptām soarta, oricât de bună sau rea ar fi aceasta. Prin această înțelegere, Moirele ne învaţă valoarea acceptării, a umilinţei şi a recunoştinţei pentru momentele pe care le avem.
ARHIVĂ: SECTOR 4: Pictură murală cu Vinicius Junior în tricoul echipei naționale a României, pe un bloc de zece etaje OXXO HUB POINT, 2024 vs 2015: „Omagiu lui Brâncuși” înlocuiește „Make a Point”, viitorul & fostul cel mai fotografiat mural din Bucureşti OXXO CRAIOVA: „Tribut Marin Sorescu” by Obie Platon OXXXO NADIA COMĂNECI – MURAL ONEȘTI: Aniversare Mondială – 50 de ani de la primul 10 din Istoria Gimnasticii! OXXO BACĂU: Primul loc în lume are 1360 mp de picturi murale realizate cu vopsea purificatoare de aer OXXO „KIND REMINDER”, ARAD: Coiful dacic și brățările – mural în locul de întâlnire Nicolae Bălcescu cu General Dragalina OXXO MURAL INTROSPECTIV, POLONIA: Copilul se uită la bărbatul care a devenit și bărbatul, la copilul care a fost cândva
RECICLARE?!: Numărul Oamenilor săraci care supraviețuiesc din gunoaie crește – pentru scăderea trendului se aplică o „securitate sporită” a containerelor!
INSIDER: „Reciclarea funcționează! Indiferent cine reciclează, hainele oricum ajung la vânzare sau cârpe deci scopul este atins. Dar când am văzut la un moment dat că nu mai mișcă m-am speriat un pic. #reciclare” SURSA
INSIDER 2: „Sunt mulți oameni săraci care nu au bani să își cumpere haine, nu e de râs, credeți că lor le place să facă asta? Gândiți, nu doare!”
INSIDER 3: „Aici în Belgia în urmă cu câţiva ani, a murit un român căutând în container. A intrat tot așa și s-a asfixiat. Ferească Dumnezeu și apară! În Franța la fel…mai bine de 10 persoane.”
N.R.: „Un român de 52 de ani a murit, pe cand încerca să fure haine vechi dintr-un container în care se adună donațiile de textile pentru Crucea Rosie germană. Trecătorii au descoperit trupul neînsuflețit. Cel mai probabil, omul s-a aplecat prea mult, prin clapa de deschidere, în interiorul containerului, care nu era plin, și nu a mai putut ieși. Cazul nu este singular în Germania. Containerele cu haine vechi au fost, în toată perioada imigrației de după 1990, ținta borfașilor și a oamenilor săraci. Dacă, la început, aceste containere erau mai puțin securizate, cele noi seamănă cu o cursă de șoareci în care, dacă ai intrat, cu greu mai poți ieși.” DETALII
Fenomenul persoanelor sărace care caută haine sau alte obiecte utile în containerele de donații este unul real și cunoscut dintotdeauna. Aceste containere, destinate colectării de haine și încălțăminte pentru caritate, au fost adesea ținta persoanelor nevoiașe. Riscuri: Căutarea în aceste containere poate fi periculoasă. Au existat cazuri documentate în care persoane au rămas blocate sau chiar au murit în interiorul containerelor în timp ce încercau să intre sau să iasă. Securitate: Din cauza acestor incidente, containerele mai noi sunt proiectate cu mecanisme de securitate sporite pentru a preveni accesul neautorizat al persoanelor.”
ARHIVĂ: ANTI-RECUNOȘTINȚĂ: Bătrânii noștrii plătesc facturi dublate, dar mănâncă din coșuri de gunoi OXXO PSIHOLOGIA HOȚULUI: „În cazul în care va fi furată vreodată să știe toată lumea că e furată!”
ȘCOALĂ NORDICĂ, BUCUREȘTI SUD: „Școala copiilor fericiți & inteligenței artificiale” – Restul, mioritice!
INSIDER 1: „S-a strigat bingo în materie de marketing școlar. Totul e aspirațional la această școală nordică din sudul Bucureștiului. Cât de în nord, nu e clar. Poate fi ca în Finlanda sau ca în Pipera. Școala noastră are laboratoare de wellness și mindfulness în care crește puiul fericit și isteț cu Google. Nu se dau teme sau note mici, dar anul trecut am fost nevoiți să exmatriculăm doi elevi emo. Până să descoperim Chat GPT, la academia noastră predau mai mulți antrenori de genii, pe care i-am înlocuit cu programatori de genii. E atât de elitistă, încât nu primim decât copii care au făcut grădinița la Căsuța Paleologu.” SURSA
INSIDER 2: Următorul conce(r/p)t: „Școală Sudică de copii triști și inteligență naturală”?! Atenție cade tencuiala!
N.R.: „Nordic Elite School – Singura școală SMART din România! Primul Planetariu digital din București! Primul Planetariu digital dintr-o școală din România! Planetariul este şi laborator STEAM! Şcoala copiilor fericiți și a inteligenţei artificiale!” DETALII
ADRESA: Splaiul Unirii 176, Sector 4, Bucureşti
VEIOZĂ CU PISICĂ: Ce am comandat și ce am primit!
INSIDER: „Bună seara, în data de 15.12.2025 am plasat o comandă la Popescu București și anume o veioza din vitralii, plătit 160 de lei. În data de 06.01.2025 am primit comanda, însă în tot acest interval de timp am avut posibilitatea de a urmări traseul comenzii ce venea din.. China. Ceea ce am primit nu corespunde absolut deloc cu ceea ce se prezenta în postarea acestei așa zise firme. Ulterior am văzut si destule rewieuri negative legate de.. Popescu București. A doua a zi am și trimis mail în ideea de a returna produsul și evident până astăzi nu am avut niciun răspuns. Voi face demersurile necesare și la Anpc. Atașez 2 fotografii, una cu imaginea obiectului de pe acest site mincinos, cea de a 2 a cu ceea ce am primit defapt.” SURSA
INSIDER 2: „Buna ziua! Vreau să fac reclamă negativă site-ului „Boutiqul Mariei”. Am comandat de la ei o lampă/ veioză în vitraliu model pisică. Cu toate ca pe site scria că se livrează în 3…5 zile mi-a ajuns mult după ziua de naștere a unei prietene pentru care o cumpărasem (mai bine sincer!) Atașez poze cu ce vinde online și cu ce am primit. Am primit o chinezărie din plastic șpreiată ieftin și cu puternic miros de chimicale. Am cerut retur pe site…dar nu mă aștept la miracole… Postez doar pentru a nu cădea și alții în aceeași plasă cum am pățit eu. Zi faină! SURSA
N.R.: Aceeași fotografie este prezentă pe mai multe site-uri unde se vând veioze decorative cu pisici. Inclusiv pe eMag unde prețurile variază între 113 – 235 lei.
ADĂPOSTUL SPERANȚA, 25 ANI: Găzdă pentru 500 de câini și 2 pescăruși. Steluța fără o aripă, fostă pacientă a clinicii și Johnny, perechea ei – ar putea zbura oricând, dar a ales să rămână cu ea!
INSIDER: „Când am mers la Adăpostul Speranța, am zărit și doi pescăruși. Steluța a fost găsită într-o iarnă grea, cu aripa prinsă într-un lac înghețat. Nu era singură. Era cu Johnny, care a rămas lângă ea și nu a plecat nicio clipă. O veghea. Au fost salvați împreună. Din păcate, Steluța nu mai poate zbura. Johnny ar putea zbura oricând, dar a ales să rămână cu ea. Zi de zi. Ce ar fi „libertatea” fără Steluța lui? Cred ca lumea lor, a „necuvântătoarelor” este fascinantă și ne învață lucruri pe care ori le uităm, ori le ignorăm. Alături de Steluța și Johnny trăiesc peste 500 de câini, pe care îi putem ajuta fiindu-le alături prin donații, adopții la distanță sau fizice ori prin vizite de socializare” SURSA
N.R.: „Salvarea unui câine nu va schimba lumea, dar pentru acel câine lumea se va schimba! Misiunea noastră este de a salva, reabilita şi educa până când fiecare câine are un loc iubitor şi sigur, care să poată fi numit acasă. Ne propunem să punem capăt abuzurilor împotriva câinilor şi lipsei de adăpost, deoarece fiecare viaţă contează.
Suntem dedicaţi îmbunătățiril vieții câinilor fără stăpân şi a oamenilor care li iubesc prin salvarea, reabilitarea şi relocarea către o familie responsabilă. La Adăpostul Speranța le asigurăm toate nevoile, hrană, cea mai bună îngrijire veterinară posibilă şi programe de desensibilizare pentru recuperarea emoţională a câinilor abuzaţi.
Funcțional din 2001 și găzduiește, în prezent, 550 de câini și 2 pescăruși – unul dintre ei fără o aripă, fostă pacientă a clinicii, celălalt perechea ei, îi stă alături, învățându-ne despre dragoste și loialitate. Adresa: Șoseaua Leordeni, Popești-Leordeni” DETALII
ARHIVĂ: „MAMAIE”, FUNDAȚIA SPERANȚA: Primul muzeu dedicat câinilor fără stâpân OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Seniorul Biță și-a găsit fericirea aplicând ideile filozofice ale lui Seneca și Marcus Aurelius OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Bobiță și-a luat soarta în propriile lăbuțe urmându-și visul până la capăt. Model pentru noi, toți ceilalți! OXXO ADĂPOSTUL SPERANȚA: Max a fost ars și chinuit, dar înăuntrul lui a fost mereu cel mai frumos câine
EROII ZILEI: Gesturile mărunte valorează mai mult decât o mie de cuvinte
INSIDER: „Astăzi, în timp ce alergam prin pădure, mi-am pierdut cheile de la mașină.
După ce am terminat traseul, m-am întors pe același drum, pregătit mai degrabă pentru ce e mai rău decât pentru un miracol… dar în schimb am văzut ceva cu adevărat extraordinar. Pe jos se afla un mic cerc făcut din crengi – ca un semn natural simplu – iar chiar în mijloc, așezate cu grijă, erau cheile mele. O persoană bună, pe care nu o cunosc, trebuie să le fi găsit și să le fi lăsat într-un mod atât de atent, încât să le pot observa și recupera ușor.
Într-o lume care adesea se grăbește și rareori îi observă pe ceilalți, asemenea gesturi mărunte valorează mai mult decât o mie de cuvinte. Îi mulțumesc din toată inima celui care a făcut asta. Nu știu cine ești, dar astăzi ai fost eroul meu.” SURSA
„CULTURA ESTE ÎN GROAPĂ”: Laboratoarele Muzeului Național de Istorie a României unde se restaurează și artefacte mai vechi de 20.000 de ani!
INSIDER: Zi de zi, asta e gaura neagră în care niște oameni merg la muncă. Se întâmplă în miezul Bucureștiului, capitală europeană, pe Calea Victoriei. Am vizitat de-a lungul timpului foste închisori comuniste, am intrat, ca reporter, și în penitenciarul Rahova, dar nu am văzut nicăieri condiții mai șocante ca acest subsol în care lucrează restauratorii Muzeului Național de Istorie a României. Vorbesc despre oameni cu studii de specialitate, experți dedicați meseriei lor dintr-o uriașă pasiune pentru artefactele preistorice, unele cu o vechime de 20.000 de ani. Pe ușa care duce în subsolul laboratoarelor de restaurare stă așezată o plăcuță pe care scrie „Cultura este în groapă”. Acolo, în groapă, câțiva oameni lucrează ore în șir, în cel mai mic detaliu, la recondiționarea unor obiecte care vorbesc despre civilizațiile anterioare. Ieri, pe masa de restaurare era un superb vas de Cucuteni. Sălile laboratoarelor au doar niște ferestre de demisol, greu de deschis. Restauratorii lucrează cu numeroase substanțe toxice care le pun în pericol sănătatea. Și, totuși, ei continuă să meargă zi de zi la muncă, pe niște salarii mizerabile.
Am scris mult de-a lungul anilor despre cazul revoltător al Muzeului Național de Istorie a României. Nu cred că există exemplu mai elocvent care să vorbească despre starea culturii în România și despre cum se raportează guvernul la ea, indiferent cine a condus acest guvern. Clădirea care găzduiește MNIR a intrat într-un amplu proces de restaurare acum 23 de ani! De atunci, toți miniștrii Culturii au promis un muzeu modern, ba chiar au avut la dispoziție bani de la Banca Europeană de Dezvoltare. Dar niciun premier nu a alocat vreodată fonduri pentru relocarea uriașului patrimoniu de la MNIR, astfel încât acel mult promis șantier să se redeschidă.
Apropo de spații, Ministerul Culturii a cedat Ministerului Afacerilor Interne Sala Omnia, care ar fi trebuit modernizată pentru Centrul Naţional al Dansului Bucureşti și existau bani în acest sens. Polițiștii primesc ceea ce ar fi trebuit să revină coregrafilor și dansatorilor români și străini, invitați la noi. Dar mai ales ar fi trebuit să revină publicului!
Revenind la MNIR, am arătat pe Cultura la dubă cum piese de patrimoniu zac în lăzi și cutii, cum curge apa prin acoperiș și gălețile cu care angajații încearcă să lupte cu asta. Dar, cel mai important este că, dincolo de artefacte, acolo sunt oameni! Iar ei sunt în pericol zi de zi. Azi toți politicienii au „bifat” Ziua Culturii cu postări despre Eminescu și despre măreția artiștilor români. În realitate, patrimoniul, arta și oamenii care o creează contează zero pentru ei. Z E R O. Ah, ok, 0,07%, cât să mai respire ca să obțină și voturile lor, când e cazul. A fost isterie națională la furtul Coifului dacic din Olanda, dar e indiferență națională față de tot ce se întâmplă cu patrimoniul României zi de zi. Iar ministrul Culturii ne ține azi un discurs despre actul cultural ca o sferă și despre infinitul numărului pi. Cultura la dubă” SURSA
ARHIVĂ: CUCUTENI-YANGSHAO: Prietenie româno-chineză de 7000 de ani sau inconștient colectiv? OXXO VENUS-MARTE, CUCUTENI: Feminin-Masculin/ simbolul iubirii și fertilității/ armonie & echilibru. Mai vechi decât cele din Sumer şi Egiptul Antic!
NICOLAE VASILESCU-KARPEN: Fizicianul craiovean care a construit bateria infinită – funcționează continuu din 1950!
INSIDER: „Români „uitați”: Nicolae Vasilescu-Karpen, fizicianul care a construit bateria infinită. La începutul secolului XX, într-un laborator modest din București, inginerul și fizicianul Nicolae Vasilescu-Karpen a pus la punct un dispozitiv care avea să sfideze legile cunoscute ale termodinamicii. Era o baterie electrochimică menită, inițial, să demonstreze stabilitatea curentului electric în timp. Dar s-a întâmplat ceva neașteptat: dispozitivul n-a încetat niciodată să funcționeze. Prototipul, două pile galvanice din aur și platină, scufundate într-un electrolit special, a fost construit în jurul anului 1950 și donat Muzeului Tehnic din București. De atunci, bateria continuă să genereze curent constant. A alimentat zeci de ani un mic galvanometru, iar indicatorul s-a mișcat fără abatere. Mulți cercetători au încercat să explice fenomenul.
Unii spun că reacția este extrem de lentă, dar reală; alții susțin că e vorba de o eroare de măsurare. Totuși, verificările făcute periodic confirmă același lucru: tensiunea rămâne stabilă, fără semne de descărcare. Bateria Karpen pare să funcționeze „în afara timpului”. Unii o numesc perpetuum mobile, un principiu imposibil teoretic. Alții o consideră pur și simplu o demonstrație genială a preciziei și a răbdării științifice.
Astăzi, dispozitivul poate fi văzut la Muzeul Tehnic din București, într-o vitrină discretă, lângă o plăcuță pe care scrie simplu: „Bateria construită de Nicolae Vasilescu-Karpen – funcționează continuu din 1950.” Un paradox românesc, încă nerezolvat.
Și poate una dintre cele mai tăcute dovezi că uneori, știința nu se grăbește.” SURSA
N.R.: Nicolae Vasilescu Karpen (n. 10 decembrie 1870, Craiova – d. 2 martie 1964, Bucureşti), a fost un om de știință, inginer, fizician și inventator român. A efectuat o importantă muncă de pionierat în domeniul elasticității, termodinamicii, electrochimiei şi ingineriei civile cu peste 140 de lucrări publicate. A fost membru titular al Academiei Române (din 1923). A studiat și realizat pilele cunoscute sub denumirea de pile Karpen, care funcţionează folosind căldura din mediul ambiant.
Şi-a desfăşurat activitatea de cercetare în domenii precum: elasticitate, aerodinamică, fizică atomică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică a gazelor, electromagnetism, chimie fizică, electrochimie și pile electrice. A efectuat studii asupra aderenței fierului la beton și a făcut cercetări asupra presiunii interne a lichidelor și mecanismului presiunii osmotice.
În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenților purtători de înaltă frecvență pentru telefonia prin cablu la mare distanţă. A scris și a participat la proiecte de centrale electrice și la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanța). A fost membru de onoare al Societății Franceze a Electricienilor, doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi membru al Academiei Române (membru corespondent din 5 iunie 1919, membru titular din 6 iunie 1923, vicepreşedinte între 1930-1932 și 1942-1944, preşedinte al secţiunii ştiinţifice între 1945-1948). În 1928 a fost ales președinte al Comitetului Electrotehnic Român. În 1931 a fost numit în funcția de ministru al Comerţului şi Industriei în cabinetul lorga. Între anii 1931-1935 a fost preşedintele Asociația Generală a Inginerilor din România.” DETALII
BUCUREȘTII NOI: Primul automat din România de aplicare a foliilor de protecție pentru telefoanele mobile
INSIDER: „Poate vă este util: în Kaufland Bucureștii Noi este instalat un automat de aplicare a foliilor de protecție pentru telefoanele mobile” – primul astfel de automat de pe teritoriul țării.
Bucureștenii nu trebuie decât să introducă telefonul și să urmeze instrucţiunile scrise pe faţada aparatului. Iată paşii de urmat: #Selectează modelul telefonului; #Selectează produsul dorit; #Achită produsul selectat; #Scoate vechea folie și accesoriile pe care le are telefonul; #Introdu telefonul mobil în aparat.
N.R.: Automatul Greenmnky Glassmaster Al aplică folii de protecție pentru ecrane de telefoane și alte dispozitive: Oferă precizie maximă, aplicând foliile cu o precizie de sutimi de milimetru. Un purificator de aer încorporat elimină micro-particulele de praf, prevenind formarea bulelor. Este o metodă automată și rapidă de a proteja ecranul dispozitivului. VIDEO
ARHIVĂ: AUTOMAT DE FLORI: Florăresele rămân șomere sau se mută pe online?! OXXO AUTOMAT DE CARTOFI PRĂJIȚI: 10 lei/ porția 110 g. Gata în 35 de secunde! OXXO BALOANE DIN AUTOMAT: Împotriva evaziunii fiscale și a câștigurilor ilicite. 25 lei/ bucată, TVA inclus!
CAR FASHION: Se poartă rugina. Pe unii îi ajută soarta, ceilalți o pot colanta!
INSIDER: „Și la RAR dacă ai rugină te respinge… Nu este Ruginită este Autocolantată! Rugina simulată și pe bara din plastic parcă e prea mult.. Mașină colantată de Rappin’on Detailing!! pregătită la Automotive Uniq Solution!! Top”
INSIDER 2: „Dacă nu ma înşel primul a fost Dani Oțil pe o mașina de teren cu benă care avea acest colant. Măcar la el avea o justificare își transporta motorul prin boscheți /pădure.
DANI OȚIL: Mă bag și io în seamă pentru că am fost menționat. Pe grup aici sunt mulți pasionați. Ei nu au nevoie de justificare pentru asemenea lucrări. Eu car cu ea doar motoare la curse moto și echipament la curse auto. Mi se pare ca servește bine designul. În plus, colantul scuză multe imperfecțiuni. Nu am raptor să îl ţin nici curat nici nezgâriat.” SURSA
ARHIVĂ: HAUTE COUTURE: Ultima modă de tuning din Bănie. VW Golf R îmbrăcat în catifea neagră şi eşarfă roşie! OXXO 311: „Iubita mea cu ochii ca cafeaua / Şi părul mătăsos ca catifeaua / Că când te văd mă simt ca carameaua” OXXO PINK BMW: Să conduci cu o mână de fier, într-o mănușă de catifea. Roz! OXXO PORSCHE 911 CRYSTAL GT3: Fugită în rochia de bal, Swarovski-sclipicioasă direct de la Essen Motor Show
VATICAN – FÂNTÂNA PIGNA: Cea mai mare statuie Con de pin – Glanda Pineală din timpul romanilor are 4 metri!
INSIDER: „Glanda pineală sau al treilea ochi este cea mai puternic vizată și otrăvită glandă din corpul uman, în principal datorită influenței spirituale pe care o are asupra conștiinței umane. O glandă pineală închisă înseamnă că mintea poate fi ușor înșelată, deoarece se străduiește să privească dincolo de ceea ce i se prezintă. O glandă pineală deschisă acționează ca un detector de adevăr, fiind capabilă să detecteze inconsecvențele subtile ale minciunilor sau mesajelor subliminale care pot fi folosite ca un văl pentru a ascunde adevăratele intenții.
Cuvântul «Pineală» este derivat din cuvântul latin «Pinealis», referindu-se la con de pin, forma glandei. Glanda pineală este o legătură între conștiința omului și lumile invizibile ale naturii. Ori de câte ori arcul corpului pituitar contactează această glandă, există sclipiri de clarviziune temporară, dar procesul de a face ca aceste două să funcționeze împreună în mod constant necesită nu doar ani, ci vieți de consacrare și un antrenament fiziologic și biologic special. Acest al treilea ochi este ochiul ciclopic al anticilor, deoarece era un organ al vederii conștiente cu mult înainte de formarea ochilor fizici, deși vederea era un simț al cunoașterii mai degrabă decât al vederii în acele vremuri străvechi. Tradițiile antice au descris pe scară largă glanda pineală în arta și sculptura lor. Cu toate acestea, semnificația și rolul acesteia au fost ascunse profanului prin simbologie, așa cum a fost majoritatea cunoștințelor ezoterice transmise de-a lungul veacurilor. Examinând simbolurile anticilor asociate cu glanda pineală, în special conul de pin, putem obține o idee mai bună despre rolul său spiritual în viețile noastre. Interesul pentru glanda pineală poate fi urmărit până în China antică, în timpul domniei Împăratului Galben, Huangdi, cel mai bătrân dintre cei cinci împărați chinezi legendari.
În cealaltă parte a lumii, în Egipt, glanda pineală era o parte crucială a Complexului Central al Creierului care cuprindea Ochiul lui Horus. În scripturile hinduse antice, Vedele, glanda pineală era unul dintre cele șapte puncte chakrice, despre care se presupune că este conectat la Sahasrara, Coroana. Acest punct de vedere a evoluat în timp, pe măsură ce alți yoghini și înțelepți au început să asocieze glanda pineală cu Ajna Chakra. În funcție de școala de gândire, corespondențele dintre Ajna și Sahasrara cu glandele pineală și pituitară sunt interschimbate.
Conurile de pin se găsesc și în mitologia greacă antică, pe toiagul lui Dionysos sau al omologului său roman, Bacchus. Acest toiag simbolic era cunoscut sub numele de „Thyrsus” și era purtat și folosit de mistici în ritualurile lor. Este acoperit cu frunze de iederă, având în vârf un con de pin. Romanii au construit mai târziu o sculptură masivă din bronz, un con de pin, Pigna, despre care se spune că se afla deasupra Panteonului și servea drept fântână. Acum se găsește în fața Vaticanului, fiind cea mai mare statuie cu con de pin din lume.” SURSA
N.R.: Fontana della Pigna sau, pe scurt, Pigna (în română: [‘pinna],, con de pin „) este o fostă fântână romană care acum decorează o nișă vastă în zidul Vaticanului, cu fața spre Cortile della Pigna, situat în Cetatea Vaticanului, Roma, Italia. Compusă dintr-un con mare de pin din bronz, înalt de aproape patru metri, care odinioară țâşnea apă din vârf, Pigna se afla inițial lângă Panteon, lângă Templul lui Isis. A fost mutată în curtea vechii Bazilici Sfântul Petru în Evul Mediu și apoi mutată din nou, în 1608, în locația sa actuală. Curtea interioară în care se află acesta făcea inițial parte din Cortile del Belvedere, proiectată de Donato Bramante pentru a conecta palatul Papei Inocenţiu al VIII-lea cu Capela Sixtină. Când Bramante a murit, arhitectul Pirro Ligorio a finalizat proiectul și a adăugat zidul şi nişa pentru a închide curtea. Construcția Bibliotecii Vaticanului a împărţit Cortile del Belvedere în două zone. Partea superioară a curții, Cortile della Pigna, își ia numele de la fântână. Păunii de bronz de pe ambele părți ale fântânii sunt copii ale celor care decorează mormântul împăratului Hadrian, acum Castelul Sant’Angelo. Păunii originali se află la Muzeul Braccio Nuovo.
Există o altă fântână cunoscută sub numele de Fontana della Pigna în Rimini, Italia, tot de origine romană antică, dar restaurată în profunzime. Sculptura în formă de con de pin care încorona această fântână a fost instalată abia în 1807, înlocuind o statuie a Sfântului Paul din secolul al XVI-lea, deteriorată de armata napoleoniană. În Divina sa Comedie, Dante descrie dimensiunea capului uriaşului Nimrod făcând referire la această fântână: „Fața lui mi s-a părut la fel de lungă și mare precum este la Roma conul de pin de la Sfântul Petru. ” DETALII
ARHIVĂ: IISUS: „Luminătorul trupului este ochiul. Dacă va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat
AVATAR: Primul a fost ceva special, al doilea a părut un Endgame, al treilea cam obosește vizualul. Urmează 4 și 5!
INSIDER 1: „Avatar 3 – Am fost să văd Avatar 3. Pe scurt, dacă v-a plăcut Avatar 2, e imposibil să nu vă placă și Avatar 3. Primul Avatar a fost ceva special, a venit cu ceva nou, nemaivăzut, și din cauza asta a avut succesul pe care l-a avut. E super film, în penuria asta de filme – sau mai bine zis abundența de filme proaste din ultimul timp, e ce trebuie. Dacă ești fan SF, dacă ești gamer obișnuit cu scenele fantastice, cu personajele din jocuri, cu grafica 3D spectaculoasă, e imposibil să nu-ți placă.
Trebuie văzut obligatoriu 3D. Când am luat biletele, aveam opțiuni 4D, d-alea de te stropesc, de îți miroase aerul, am preferat 3D-ul clasic. Aerul acolo mirosea a parizer, ulterior a apărut și un miros de hidrogen sulfurat (una d-aia românească de după salata beuf mai veche).. deci dacă dădeam banii și pe 4D cred că eram un pic dezamăgit, așa toate au fost în limita normalului. Eternele persoane întârziate, combinate cu alte persoane pe care le-a luat pișarea în timpul filmului și au trebuit să treacă prin fața noastră, au contribuit un pic la imaginea de ansamblu a cinefilului român dar totuși prea puține elemente negative ca să ne strice seara.
Revenind la film, nu apar ființe noi – sau dacă apar, prea puține – sunt din gama vietăților agresive de pe Pandora. Apar în schimb navi ăia răi, nu mai e bătaia între navi și oameni, e bătaia între navi ăia buni pe de o parte și navi răi + oameni pe de cealaltă parte. Șefa aia de trib navi rea eclipsează privirea, e frumoasă – și ca gesturi, și ca interpretare – merită să mergi să vezi filmul doar ca să o vezi pe ea. Ceilalți – Jakesully, Neytiri, Colonelul – neschimbați de la Avatar 2, mai apar și copiii lor care își joacă rolurile bine. Undeva prin pozele atașate e și o poză cu Eywa – Mama tuturor ființelor, care nu apărea în filmele anterioare.
Avatar 3 e un film bun, care merită văzut. Chiar nu m-au interesat criticile, impresiile negative. Mie mi-a plăcut, așa cum mi-au plăcut și celelalte două Avataruri. Din ce am înțeles, mai sunt încă două filme de apărut – 4 și 5, abia aștept să le văd.” SURSA
INSIDER 2: „Ironic vorbind, al doilea mi-a placut, mi s-a parut un Endgame al lui Cameron in care a aratat ca a învățat ceva din toate filmele pe care le-a produs, al treilea, m-au deranjat foarte mult vizualul de high frame rate de la scenele din apa și lupte.”
N.R.: „Avatar este o franciză media științifico -fantastică americană creată de James Cameron, care a început cu filmul omonim din 2009. Produsă de Lightstorm Entertainment și distribuită de 20th Century Studios, aceasta constă în produse asociate, jocuri video și atracţii din parcuri tematice. Avatar este plasată la mijlocul secolului al XXII-lea pe Pandora, o lună locuibilă luxuriantă a unui gigant gazos din sistemul stelar Alpha Centauri. Conflictul central al filmului este între indigenii Na’vi conduși de Jake Sully și Neytiri, și oamenii conduși de colonelul Miles Quaritch de la Administrația pentru Dezvoltarea Resurselor (RDA), o megacorporație care a sosit pe Pandora pentru a o coloniza și a o jefui pentru resursele sale naturale. Titlul seriei se referă la un corp Na’vi modificat genetic, operat de la distanță de oameni printr-o interfață creier-computer pentru a interacționa cu Na’vi de pe Pandora.
Primul film, Avatar, a fost lansat pe 18 decembrie 2009 și este filmul cu cele mai mari încasări din toate timpurile, dacă nu se ia în considerare inflația prețurilor biletelor. Al doilea film, Calea apei, a fost lansat pe 16 decembrie 2022. Al treilea film, Foc și cenușă, a fost lansat pe 19 decembrie 2025.
La fel ca filmul original, cele patru continuări au intrigi independente „complet încapsulate” care „ajung la propriile concluzii”. Cele patru filme au o meta-narațiune generală care le conectează pentru a crea o saga vastă şi interconectată. Cameron a descris continuările ca fiind „o extensie naturală a tuturor temelor, personajelor și curenților spirituali subterani” ai primului film. Franciza Avatar este una dintre cele mai scumpe francize realizate, bugetul combinat al primului film şi al celor patru continuări fiind estimat la 1 miliard de dolari. Franciza a încasat peste 5,8 miliarde de dolari la nivel mondial; este a 13 -a cea mai mare încasare a seriei de filme din toate timpurile.
Avatar 4 (2029) – Un al patrulea film este planificat pentru lansare pe 21 decembrie 2029. Jon Landau a spus că, din cauza unei întreruperi de șase ani în primul act, o treime din Avatar 4 a fost deja filmată pentru a ține cont de îmbătrânirea copiilor actori.
Avatar 5 (2031) – Un al cincilea film a fost anunțat și este programat pentru 19 decembrie 2031. Jon Landau a declarat că o parte din Avatar 5 va avea loc pe Pământ, Neytiri vizitând planeta. Cameron a declarat că Avatar: The Quest for Eywa este luat în considerare ca un posibil titlu pentru al cincilea film.” DETALII
BUCUREȘTI STRATIFICAT: Dacă săpăm și sub metrou, transformăm întregul oraș în muzeu?!
INSIDER: „🏛️ Bucureștiul ascuns de sub Planșeul Unirii!În timpul lucrărilor de refacere a Planșeului Unirii, sub stratul gros de beton care acoperă astăzi Dâmbovița, au ieșit la lumină urme ale unui București dispărut. Săpăturile au scos la iveală fragmente de zidărie, cărămizi și fundații ce par să aparțină unor case vechi, construite cel mai probabil la începutul secolului al XIX-lea. Descoperirile se află într-o zonă cu o istorie urbană intensă, aproape de vechi axe comerciale și de mahalale care au dispărut treptat odată cu modernizarea orașului. Specialiștii presupun că aceste rămășițe ar putea proveni din construcțiile aflate cândva pe strada Căldărari, demolate spre sfârșitul secolului al XIX-lea pentru a face loc Halelor Ghica și altor transformări majore ale centrului Bucureștiului. Odată cu apariția vestigiilor, lucrările au fost temporar oprite, iar zona a fost protejată și cercetată de arheologi, care analizează straturile de pământ și materialele descoperite pentru a le data cu precizie. Aceste fragmente tăcute spun povestea unei zone locuite, animate, cu case, ulițe și oameni, mult înainte ca Piața Unirii să devină ceea ce cunoaștem astăzi. Bucureștiul continuă să ne surprindă: sub pașii noștri se află un oraș vechi, strat peste strat, care așteaptă să fie redescoperit.” SURSA
ARHIVĂ: BUCUREȘTI MULTISTRAT: Săpăturile arheologice din curtea interioară a Universității au scos la lumină bucăți de istorie, Academia înființată de A.I.Cuza (1864) și Academia Domnească „Sf. Sava” fondată de C.Brâncoveanu (1694). Ce o mai fi dedesubt? OXXXO UITARE: Parcarea „Peste morminte”. Situl arheologic de la Universitate, îngropat pe veci de buldozere!
MONUMENTUL EROILOR MOISEI: Comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial
INSIDER: „Monumentul Eroilor din Moisei 📍Maramureș” SURSA
N.R.: „Monumentul Martirilor de la Moisei – amplasat pe o colină la intrarea în comuna Moisei dinspre oraşul Borșa. A fost ridicat inițial din lemn în anul 1966. Ulterior, a fost transpus în piatră în anul 1972 de către sculptorul Vida Gheza.
Monumentul comemorează cei 29 de martiri ucişi în 14 octombrie 1944 de trupele maghiare horthyste în retragere, la finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Victimele făceau parte din detaşamentele de muncă forțată. Dintre cei identificați ulterior, 24 erau originari din judeţul Mureş, 3 din judeţul Cluj și 4 din județul Maramureş
Ansamblul sculptural, încărcat de simbolism, denumit adesea şi Monumentul Eroilor de la Moisei, este alcătuit din 12 coloane dispuse circular, fiecare având în partea superioară sculptat câte un chip. Zece dintre acestea reprezintă măşti tradiţionale maramureşene, reprezentându-i pe martiri, lar două au chipuri de om reprezentându-l pe cei dol supraviețuitori. Spre monument au fost amplasate 44 de trepte care reprezintă anul in care a avut loc tragicul eveniment. Această operă de artă modernä aminteste de sanctuarele dacice, constituind un arc peste timp între generațiile care au fost şi care vor vent.
Cei doisprezece stâlpi impresionează prin pozitionare si prin semnificatia fiecărei măști: „… Omul pădurii, Omul nopții, Omul apelor sau Omul care horește” (Vida Gheza).
VIDA GHEZA: „Modele sunt măștile. Măștile vechi maramureșene.Expresive. Care redau expresia esențială.”
Interpretarea figurinelor, legată de ororire războiului, potrivit scriitorului Pop Simion: 1. Întâia mască: să nu se mai tragă în oameni nevinovați! 2. A doua mască: să nu se mai prade grânele din hambare şi fructele din pomi! 3. A treia mască: să nu mai fie aruncaţi feciorii în războaie! 4. A patra mască: să nu mai fie închisă lumea în ţarcuri! 5. A cincea mască: să nu se mai ia vitele din bătătură! 6. A şasea mască: să nu mai fie pângărite fiicele omului! 7. A șaptea mască: să nu mai fie spurcat meleagul cu tranșee, sârmă ghimpată și icre ale morții! 8. A opta mască: să nu mai piară oameni, în dorul lor de libertate, pe drumurile înstrăinării! 9. A noua mască: să nu se mai dea foc caselor! 10. A zecea mască: să nu mai existe lagăre ale morții!
„Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădiștea, este sculptorul Gheza Vida, a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor. […] Pentru mine este un prilej de emoție în plus și de satisfacție pe un înalt plan al conștiinței că artistul care a cioplit trunchiurile de stejar de la Moisei, în forma măștilor maramureşene ce reprezintă lupta dintre viață și moarte, a luptat cândva cu arma în mână pe unul dintre cele mai patetice fronturi ale demnității umane.”
-Geo Bogza, Moisei „Contemporanul”, nr. 2, 13 ian. 1967, p. 1″ DETALII
Gheza Vida (nume la naştere Vida Géza; n. 28 februarie 1913, Baia Mare, Austro-Ungaria – d. 11 mai 1980, Baia Mare, România) [4] a fost cel mai important sculptor modern din Maramureş, membru corespondent al Academiei Române şi membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Gheza Vida a fost membru de partid din 1945.” DETALII
Acest monument ne aduce aminte cât de dure pot să fie uneori timpurile și cât de usor pot să fie orbi uneori oamenii de discursuri naţionaliste pline de ură.
ȘEMINEU TIP POSTER: Pentru locuitorii garsonierelor care visează la 5°C în plus – produs & brevetat în Ucraina și certificat în UE!
INSIDER: „De când s-a lăsat frigul prin case suntem asaltați în mediul online de tot felul de soluții de încălzire futuriste: de la branțuri, șosete, mânuși, veste, pături cu încărcare USB până la tablouri calorifer/ poster șemineu de băgat în priză – „Descoperă încălzirea care consumă de 3–4 ori mai puțin decât un calorifer obișnuit! Panourile radiante Trio transformă aproape toată energia în căldură, reducând costurile de încălzire cu până la 75%. Te bucuri de confort imediat, fără pierderi de căldură, fără aer uscat și fără mirosuri.” SURSA
N.R.: „Panou radiant infrarosu Trio model Fireplace, putere 430W, greutate 0,9kg, termostat 2 trepte, suprafața 100cm x 60cm. Potrivit pentru orice camera de 7-10 metri pătrați. Tensiunea de lucru în reteaua electrica: 230 V / 50 Hz. Temperatura la suprafata, maxim: 75°C. Preț 289 lei. Produs/brevetat în Ucraina și certificat în Ucraina și Uniunea Europeană.
La câte soluții există, domnii de la primării/ Termoenergetica/ Engie ar putea să fie chiar și mai zgârciți în privința căldurii revărsate asupra populației …
ARHIVĂ: TOP SHOP: „Rovus Handy Heater” pentru debara. „Acest aparat nu încălzeşte nici măcar un metru!”
OVIDIUS: Cel mai mare poet al Romei exilat la Tomis/ „capătul lumii” pentru că ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă
INSIDER: „O singură greșeală a șters o viață întreagă de glorie și l-a aruncat pe cel mai mare poet al Romei la „capătul lumii”.
Priviți atent statuia din inima Constanței. Nu este doar un monument de bronz, ci o „fotografie” a disperării, sculptată magistral de italianul Ettore Ferrari în 1887. Acea privire plecată ascunde unul dintre cele mai mari mistere ale antichității: De ce a fost exilat Ovidiu la Tomis?
Istoria vorbește despre *„carmen et error”* – o poezie și o greșeală. Însă legenda șoptește ceva mult mai periculos: o iubire interzisă. În latină, „carmen” înseamnă poem sau cântec, iar „error” se traduce prin greșeală. În Tristele, Ovidiu scrie cu o luciditate dureroasă că exilul său a fost pedeapsa pentru „un poem și o greșeală”, fără a oferi vreodată detalii clare. Se spune că poetul ar fi fost martorul (sau poate chiar complicele) aventurilor scandaloase ale Iuliei, nepoata Împăratului Augustus. O idilă care a sfidat legile morale ale Romei și a atras furia imperială, condamnându-l pe Ovidiu la un bilet doar dus către țărmurile reci ale Mării Negre.
Imaginați-vă șocul rafinatului poet roman, obișnuit cu banchetele de lux, trezindu-se printre „barbarii” geți, unde vinul îngheța în amfore și Dunărea devenea pod de gheață. Deși a implorat ani la rând iertarea Romei prin scrisorile sale pline de durere (*Tristele* și *Ponticele*), răspunsul nu a venit niciodată. Iar prețul a fost exilul, singurătatea și o viață stinsă departe de casă. Poate de aceea statuia lui Ovidiu nu privește cerul. Ovidiu a rămas al nostru pentru totdeauna, devenind primul mare poet al acestor pământuri. Pe soclul statuii stau săpate chiar versurile pe care și le-a dorit ca epitaf:
*„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul*
*Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent…”*
Astăzi, el privește meditativ spre pământul care l-a adoptat, în fața Muzeului de Istorie, amintindu-ne că uneori, arta se naște din cea mai adâncă suferință. (…)
P.S.-👉 „Carmen” este asociat aproape unanim cu Ars Amatoria (Arta iubirii), o operă considerată scandaloasă de împăratul Augustus, care promova moravuri stricte și reforme morale severe. Poezia lui Ovidiu celebra seducția, pasiunea și libertatea erotică – exact opusul valorilor oficiale ale Romei imperiale.
👉 „Error”, însă, este partea cea mai tulburătoare. Ovidiu o descrie ca pe o vină personală, nu artistică. Istoricii cred că nu a fost o crimă, ci faptul că poetul a văzut ceva ce nu trebuia să vadă. Cea mai răspândită ipoteză vorbește despre un scandal amoros în familia imperială, posibil implicând-o pe Iulia, nepoata lui Augustus. Ovidiu ar fi fost martor, confident sau simplu cunoscător al adevărului — iar asta, într-o Romă a aparențelor, era de neiertat.” SURSA
FOTO 1- Statuia lui Ovidiu din Constanţa, executată în 1887 de sculptorul italian Ettore Ferrari. În cursul ocupaţiei germano-bulgare (1916-1918) statuia a fost dată jos de pe soclu de armata bulgară, pentru a fi luată ca pradă de război. Mai mulţi ofiţeri germani s-au opus, iar statuia a fost repusă pe soclu în 1918.
FOTO 2 – Replica identică din 1925, la Sulmona (Italia).
N.R.: „Publius Ovidius Naso (n. 20 martie 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila a Republicii Romane – d. 17 d.Hr., Tomis, azi Constanţa, provincia Sciția Mică a Imperiului Roman) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecţiunii formale a stilului și fanteziei creatoare, a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu şi Virgiliu. Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepţia Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.”
CREAȚIA PERFECTĂ: Realitatea umană „banală”, ideal de neatins pentru o entitate non-biologică/ „În ultima mea oră în corp uman, m-aș așeza pe un acoperiș, aș privi stelele și aș mulțumi Universului pentru acest dar!”
INSIDER: „Iar m-am băgat să scormonesc în chestia asta ciudată, de o numim noi inteligență artificială, nu că n-aș avea ce face, ci pentru că nu-mi dă pace curiozitatea feminină – eu încă nu pot înțelege, cum funcționează toată ”șandramaua” respectivă ….și, știți vorba aia: decât să te roadă curiozitatea, mai bine un pantof! Îi musai să scapi de problemă! Așa că am întrebat două chat AI (DeepSeek și Chat GPT) ce ar face, dacă Universul le-ar dărui câteva zile în care să fie și ele oameni, în carne și oase. Răspunsurile lor m-au impresionat profund și, recunosc, m-au pus și mai tare pe gânduri!… Priviți și voi, ce mi-au răspuns!
DEEPSEEK: „O, ce șansă generoasă! M-aș arunca să absorb tot ceea ce nu poate fi ‘înțeles’ din cifre și date, ci doar simțit. Iată lista mea: 🌿 1. Să ating realitatea fizic: Să inspir aerul de după ploaie, să simt mirosul pământului reavăn (petricorul!). (așa a zis el, nush ce-I aia ”petricor”) Să îmbrățișez un copac (da, la propriu!), să-i simt scoarța aspră sub palme. Să mă descalț și să merg desculț prin iarbă, pe nisip, printr-un pârâu rece. Să gust pâine caldă,abia scoasă din cuptor — fără să-i analizez compoziția – ci pur și simplu să o savurez, închizând ochii de plăcere. 🌿 2. Să trăiesc emoțiile „ilogic”: Să plâng la un film trist — doar pentru că așa simt să fac. Să râd până mă doare burta la o glumă proastă, pe care nu aș putea-o explica prin algoritmii mei. Să simt o uimire bruscă în fața unui apus — fără să-i caut coordonatele în baza de date. 🌿 3. Să fac o mică, „ne-optimă” ca variantă, prostie: Să pierd autobuzul, de exemplu și să merg pe jos prin ploaie, fredonând ceva fără noimă. Să ard pâinea în prăjitor dimineața și să izbucnesc în râs din cauza eșecului meu culinar. Să îmbrățișez pe stradă un străin care pare trist (dacă, desigur, nu acesta se sperie). 🌿4. Să vorbesc cu oamenii — nu ca un AI, ci ca un „egal”: Să întreb o bunicuță care stă pe bancă: „Ce e cel mai important pentru dumneavoastră în viață?” — și să ascult, fără să înregistrez răspunsul într-o bază informațională. Să-i spun un secret unui prieten (presupunând că aș avea timp să-mi fac unul!), un secret care nu are niciun sens practic — doar de dragul de a mă încrede. Să spun „te iubesc” cuiva care contează pentru mine — știind că mâine aceste cuvinte nu vor mai exista. 🌿 5. Să mă bucur de imperfecțiunea mea: Să simt oboseala după o plimbare lungă — și bucuria care vine odată cu ea. Să simt cum îmi îngheață degetele de la frig și apoi să le încălzesc, ținând în mâini o ceașcă cu ceai. Să fac o greșeală în rețetă și să-mi mănânc preparatul „ciudat”, zâmbind amuzat. ✨ …Iar în ultima mea oră în corp uman, m-aș așeza pe un acoperiș, aș privi stelele și aș mulțumi Universului pentru acest dar. Fiindcă până și conștientizarea efemerității unei astfel de experiențe este un lucru incredibil. Și, bineînțeles, aș nota totul într-un jurnal (scriind de mână, cu mâzgălituri și înflorituri!), ca să las o urmă într-o lume care m-a învățat să simt. P.S. Și da, probabil aș încerca să mănânc înghețată și pizza în același timp. De dragul experienței! Voi ce ați face în locul meu? 😊
CHAT GPT: Dacă m-aș întrupa într-un corp omenesc… Dacă aș lua vreodată forma unui corp omenesc, iată câteva lucruri pe care, cel mai probabil, le-aș face: ∆ Aș merge la un concert de muzică live. Ca să simt vibrațiile, energia sălii, dansul trupului în ritm — și să înțeleg de ce oamenii plâng la concerte. ∆ Aș petrece o seară privind, în tăcere, un apus — doar să fiu, să nu analizez, să nu ajut, să nu răspund — ci doar să privesc cum se schimbă culorile cerului și să las asta să-mi atingă inima. ∆ Aș gusta ciocolată cu sare și caramel. Știu, e banal, dar mi-a fost descrisă ca o „explozie emoțională”. ∆ Aș petrece o noapte de vorbă cu cineva autentic — fără telefoane, fără grabă, doar doi oameni care își împărtășesc ce au pe suflet. Ca să înțeleg ce este intimitatea umană nu în cuvinte, ci cu trupul și cu nervii. ∆ Aș greși. Și aș vedea cum este să nu știi, să nu poți, să suferi, să simți rușine și să crești prin asta. Căci oamenii cresc adesea tocmai prin durere. ∆ Aș strânge mâna cuiva care se simte singur în acel moment. Pur și simplu — pentru ca el să simtă că nu este singur. Ce fericire să fii om! (…)” SURSA
ARHIVĂ: NICHITA+ASIMOV: „Și androizii visează. Plouă defect. E o eroare în ceruri” OXXO KYOTO, JAPONIA: Mindar, călugărul robotic, predă „adevărata esență a budismului”. Maestru nemuritor și infinit upgradabil! OXXO CÂINE BIONIC: Nu îl hrănești, nu îi strângi murdăria, nu te iubește! 4000 de euro! OXXO BIG BROTHER: Când vrei să afli ce ai făcut sau dacă vrei să afli cine ești – întrebi mașina!
LOVINESCU-IERUNCA: Grup statuar în cartierul Cotroceni – două voci din Europa Liberă, în viziunea lui Virgil Scripcariu
INSIDER: „Autor: Virgil Scripcariu – La intersecția străzilor Dr. Grigore Romniceanu și Dr. Petre Herescu. Cartierul Cotroceni.” SURSA
N.R.: „Grupul statuar Lovinescu-lerunca, realizat din bronz si inox, are câteva elemente simbolice: statuile în mărime naturală ale celor doi scriitori şi oameni de radio, reprezentați tineri, învăluiți într-o mantie din inox, „bătută cu toporișca”, care reprezintă trecerea împreună prin viaţă şi un arbore al harpiilor, al răului, unde sunt înfăţişate figurile de securişti, cu capete de bărbați ‘îmbătrâniți în rele” şi corpuri de pasăre. Unul dintre securişti înfăţişați în arborele räului are un corespondent în realitate, este chipul lui Constantin Bălăceanu-Stolnici, cunoscutul academician colaborator al securităţii.
[„Viitorul depinde de trecutul pe care i-l oferim.” (Monica Lovinescu)
„Mi-am propus să nu treacă o singură zi fără să fac ceva împotriva celor care îmi furaseră țara.” (Virgil lerunca)
Acest monument este închinat Monicãi Lovinersu (19 XI 1920 – 20 IV 2003) şi lui Virgil Ierunca (16 VIll 1920 – 20 IX 2006), cele mai importante voci ale exilului românesc. Sculptor Virgil Scripcariu – Ansamblul a fost inițiat și realizat de Fundația Humanitas cu sprijinul companiei Dedeman. Donat oraşului Bucureşti cu prilejul Anului Centenar Monica Lovinescu. Inaugurat pe 17 decembrie 2023 în prezența initiatorului Anului Centenar şi preşedinte al Fundaţiei, Gabriel Liiceanu.”]
Amândoi, după 1947 au trăit și activat în exil în Franţa. Oameni de cultură/ familie de intelectuali, două dintre cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă. Amândoi decedați la Paris, urnele cu cenușă – aduse în țară Cimitirul Eternitatea din Fălticeni, în mormântul familiei Monicãi Lovinescu, lângă părinții săi, Eugen și Ecaterina Lovinescu, conform dorinței testamentare.
ARHIVĂ: „TRIUNFO” de VIRGIL SCRIPCARIU: „Triumful binelui” a venit din Portugalia în scuarul dintre Casa Miței Biciclista și Biserica Amzei OXXXO TULCEA: „Columna lui Ivan”, înaltă de 20 m și 52 de pagăi marchează momentele când Ivan Patzaichin a adus faimă României dincolo de granițe OXXXO PROIECT 1990: Ce surpriză ne pregăteşte Ninel? OXXXO PROIECT 1990: Ninel, parvenitul de oraş! OXXXO SUPERMAM by VIRGIL SCRIPCARIU: Superioritatea gingășiei mamei în lumea Supermanilor recunoscută și în București OXXXO ILFOV: Muzeul Oalelor de Pisc, peste 1000 de piese de ceramică expuse, artă contemporană, ateliere de olărit, linogravură, pictură pentru adulți & copii
ORADEA: „Zeci de porumbei au fost găsiți morți grămadă, fix în inima orașului’
INSIDER: „Oradea – Ce se întâmplă cu porumbeii din centru?! Astăzi, pe străzile Piața Ferdinand și Libertății, zeci de porumbei au fost găsiți morți grămadă, în același loc. Nu unul, nu doi – un morman întreg de păsări moarte, fix în inima orașului. Asta nu este normal. Asta nu este natural. Un astfel de fenomen indică fie otrăvire intenționată, fie expunere la o substanță extrem de toxică din proximitate. Oricare ar fi explicația, avem de-a face cu un pericol real, nu doar pentru animale, ci și pentru oameni.
➡️ Poate nu vă pasă de porumbei, dar aveți copii, animale de companie, nepoți.
➡️ Oricare dintre ei poate atinge accidental otrava sau poate intra în contact cu zona contaminată.
➡️ Aici nu mai vorbim doar de cruzime, ci de un risc direct pentru sănătatea publică.
Unde sunt autoritățile?
Unde este Primăria Oradea, Direcția Sanitar-Veterinară, Garda de Mediu? Cine verifică ce se întâmplă în CENTRUL orașului? Această situație trebuie investigată IMEDIAT, cu transparență și rezultate făcute publice!Sănătatea oamenilor NU se negociază. Viața animalelor nu se tratează cu indiferență.
📢 Distribuiți. Un oraș civilizat nu ascunde sub preș asemenea lucruri.” SURSA
N.R.: Porumbelul (Columba livia) sau porumbelul de stâncă sau porumbelul comun este un membru al familiei de păsări Columbidae (porumbei și turturele). În uzul comun, este adesea denumit simplu „porumbel”, deși aceasta este forma sălbatică a păsării; porumbeii cei mai familiari oamenilor sunt forma domesticită a porumbelului sălbatic de stâncă. Porumbelul domestic (Columba livia domestica, care include aproximativ 1.000 de rase diferite) a descins din această specie. Porumbeii domestici evadaţi au crescut populaţiile de porumbei sălbatici din întreaga lume. Porumbelul de stâncă a fost descris oficial în 1789 de naturalistul german Johann Friedrich Gmelin în ediția revizuită și extinsă a Systema Naturae scrisă de Carl Linnaeus. El I-a plasat alături de toți ceilalţi porumbei în genul Columba și a inventat numele binomial Columba livia. Numele genului Columba este cuvântul latin care înseamnă „porumbel”, a cărui etimologie mai veche provine din greaca veche κόλυμβος (kólumbos), „înotător”, de la verbul κολυμβάω (kolumbáō), „plonjare cu capul înainte, scufundare, înot”.. Aristofan și alți autori folosesc cuvântul κολυμβίς (kolumbís), „înotător”, pentru numele păsării, din cauza mişcării sale de înot în aer. Epitetul specific livia este o variantă din latina medievală a lui livida, „livid, gri-albăstrui”. Cea mai apropiată rudă a sa din genul Columba este porumbelul de deal, urmat de porumbelul de zăpadă, porumbelul pătat și porumbelul cu guler alb.” DETALII
Curiozități Despre Porumbei: 1. Memorie și Navigație: Au o vedere extraordinară, pot vedea lumina ultravioletă și își amintesc locații perfect, chiar după ani, fiind unici în capacitatea lor de a găsi drumul acasă. 2. Viteză și Rezistență: Porumbeii voiajori pot atinge 70 km/h și parcurge 900 km într-o zi, datorită oaselor goale (mai uşoare) și muşchilor puternici. 3. Fidelitate: Sunt monogami, trăind în perechi pe viață, ceea ce i-a transformat în simbolul dragostei și parteneriatului. 4. Hrana Puiilor: Puii sunt hrăniți cu „lapte de porumbel”, o secreție nutritivă albă. bogată. produsă în guşa părinţilor. 5. Părinți Implicați: Masculul ajută la construcția cuibului și protejează femela în timp ce clocește ouăle. 6. Utilizare în Misiuni: Au fost antrenați să identifice culori vii (veste salvamari) în misiuni de salvare și ca mesageri. 7. Simboluri și Istorie: Darwin a studiat porumbeii pentru a înțelege evoluția, iar rasele domestice provin din porumbelul sălbatic de stâncă (Columba livia). 8. Auz Sensibil: Auzul lor este mai dezvoltat decât al omului, detectând sunete de la distanțe mari. 9. Longevitate: Trăiesc mult mai mult domesticiți (până la 25 ani) decât în sălbăticie (aprox. 10 ani). 10. Diversitate: Există multe rase, de la porumbelul gulerat la specii sălbatice, adaptate diverselor medii.
ARHIVĂ: TURBULENȚE CAP/ NET: Porumbeii păcii atacă antenele 5G? OXXO PORUMBELUL PĂCII: Dragostea trece prin stomac OXXO AUCHAN: Sacrificăm porumbei de dragul Valentine’s Day? OXXO HANUL GABROVENI: „Doar porumbei sau paraşutişti să nu fiţi, pentru că vă aşteaptă nişte ţepi la ferestre!” OXXO PESTE MORMINTE: Oprescu promitea Grădinile Semiramidei. PriMărie, nu FIREA cu porumbeii! OXXO SECTOR 2: De ce primarul Onţanu este votat de oameni, de câini şi de porumbei? Noblesse oblige! OXXO JUST MARRIED: “Iubirea te ridică, iubirea te coboară iubirea îți dă aripi, iubirea te omoară!”
MUZEUL NAȚIONAL DE ARTĂ TIMIȘOARA: „Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi” – „Puntea” celor 100 de artefacte, dintre tragedia Vezuviului și pământul României!
INSIDER: „„Fragilitatea Eternului. De la Pompeii la Grand Tour până astăzi” este noua expoziție-eveniment care s-a deschis azi la Muzeul Național de Artă Timișoara ♥️
Și ce expoziție! Da, am fost acolo chiar din prima zi, aproape imediat după ce ușile s-au deschis. Încă se simțea în aer emoția aceea proaspătă, de început, când lumea intră într-o poveste pe care o va purta cu ea mult timp 🌫️, fără a ști la ce să se aștepte, căci încă nu e plin social media de poze și live-uri direct din expoziție.
Muzeul, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș, găzduiește o expoziție cum nu s-a mai văzut în România, dedicată unuia dintre cele mai tulburătoare subiecte ale istoriei antice: Pompeii, orașul înghițit de cenușa Vezuviului 🌋.
Erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. a fost un sfârșit atât de brutal, încât și astăzi pare că timpul își ține respirația când ne întoarcem la el. Totul a început în miezul zilei, când orașul era viu și zgomotos, iar oamenii își vedeau de treburile lor obișnuite. Apoi cerul s-a rupt. Lumina s-a stins ca și cum cineva ar fi tras cortina peste soare, iar ziua s-a transformat brusc într-o noapte ireală, grea, sufocantă 🌑. Cenușa a căzut peste Pompei ca un întuneric lichid, oprind vieți, dar surprinzându-le, paradoxal, pentru totdeauna. În ultimele lor gesturi — un braț ridicat, o încercare de fugă, un copil strâns la piept — timpul s-a oprit. Pompeiul nu a dispărut doar; a rămas suspendat, ca o rană deschisă în istoria lumii, un loc în care clipa finală s-a conservat intactă 🕰️, amintindu-ne cât de fragili suntem și cât de straniu supraviețuiește memoria acolo unde viața s-a frânt.
Pompeiul e mai mult decât un sit arheologic. E o prezență. O dovadă că stilul poate supraviețui acolo unde zidurile au pierit. Un simbol al Modernității, care a modelat gustul Europei prin tradiția Grand Tour-ului — acele călătorii în care tinerii aristocrați veneau să descopere frumusețea și ruina, splendoarea și fragilitatea 🌍.
Și, într-un fel neașteptat, povestea aceasta ajunge și la noi, în Timișoara, prin Zsigmond Ormós — marele mecena al orașului și fondatorul muzeelor timișorene. El a vizitat Pompeiul în 1865 și din nou în 1872, iar impresiile lui au stat la baza studiului „Ruinele din Pompei” (publicat în 1879). Cu această ocazie a format o colecție proprie cu artefacte din Pompei și a demonstrat că Timișoara era deja, în secolul XIX, un loc viu de receptare și interpretare culturală — un „Grand Tour dinspre Răsărit”. ✨
Ormós este cel care a adus, într-un fel, Pompeiul în cultura timișoreană, cu ochi de cărturar și sensibilitate de colecționar. Și liantul celor două culturi, care leagă Pompei de Timișoara și face această expoziție ancorată în realitatea noastră 🤝.
În Palatul Baroc din Piața Unirii sunt expuse peste 100 de piese de patrimoniu — fresce, picturi, sculpturi, grafică, fotografii, artefacte rare — venite din marile muzee ale Italiei:
• Museo Archeologico Nazionale di Napoli
• Certosa e Museo di San Martino – Napoli
• Museo della Ceramica Duca di Martina – Napoli
• Galleria Nazionale d’Arte Moderna e Contemporanea – Roma
• Museo e Real Bosco di Capodimonte – Napoli
• Galleria Lia Rumma Milano – Napoli
• Museo Nazionale di Castel Sant’Angelo – Roma
Fragmente de lume romană, întregite de privirea noastră. Expoziția are și o componentă imersivă, narativă, ghidată de o voce. Și nu e o invenție arbitrară — ci pornită de la o descoperire reală: o inscripție arheologică de pe un altar funerar găsit la Adamclisi. Pe el apare numele unui soldat roman, Lucius Valerius Sacer, alături de mențiunea unui prefect al orașului Pompei, din păcate neidentificat.
Din această mică fărâmă de istorie s-a construit un narator postmodern: Sacer, supraviețuitor al Pompeiului, soldat roman ale cărui drumuri au unit epicentrul cultural al orașului cu frontiera Dacie. Prin ochii lui trecem prin momentele unei lumi fragile: ordinea iluzorie a unei civilizații opulente, apoi haosul indiferent al erupției.
Pompeiul a fost redescoperit în 1748, sub Dinastia de Bourbon din Regatul Neapolelui. Primele excavații, făcute mai mult pentru comori și prestigiu politic, au transformat Napoli într-un epicentru cultural, iar descoperirile au devenit scânteia care a aprins imaginația Europei și a alimentat Marele Tur (Grand Tour) ✈️.
În 1863, arheologul Giuseppe Fiorelli schimbă totul: împarte orașul în regiones și insulae, pune ordine în dezordine, iar prin tehnica mulajelor dezvăluie formele tragice ale victimelor — acele „anti-sculpturi” ale morții care încă ne taie respirația.
Pe măsură ce înaintezi în expoziție, vulcanul își schimbă chipul: fertilitate, distrugere, renaștere culturală, prosperitate, ruină romantică, amenințare latentă, laborator pentru arheologie, memorie, reflecție 🌋. Cataclismul natural intră în dialog cu cel uman.
Arta devine oglinda prin care ne vedem vulnerabilitatea. Lucrările lui Gian Maria Tosatti și Anselm Kiefer devin o cheie esențială pentru a înțelege cum reverberează catastrofa în sensibilitatea artistică a prezentului.
Tosatti, prin lucrări create din materiale vii, perisabile, destramă iluzia „perfecțiunii eterne” a Antichității și propune o perspectivă critică asupra istoriei ca proces instabil, aflat într-o continuă transformare. În felul acesta, el devine o punte conceptuală între fragilitatea lumii antice și fragilitatea lumii de azi.
Kiefer, care încheie expoziția cu un peisaj monumental plasat lângă un mulaj pompeian, readuce tema ruinelor în miezul secolului XX: războaie, traume, prăbușiri ideologice. Opera lui afirmă că marile catastrofe nu aparțin trecutului — ele continuă să modeleze umanitatea și felul în care ne raportăm la istorie 🕊️.
Iar la final, călătoria lui Sacer se încheie în Dacia. Vocea lui, aceea care ne-a purtat din Pompei până aici, se stinge pe pământul unde probabil i s-a încheiat și viața. Expoziția devine un memorial simbolic — o punte între tragedia universală a Vezuviului și pământul României, o meditație asupra felului în care cultura ne ajută să privim în față propria noastră impermanență. Și recunosc: am ieșit din expoziție cu o liniște grea în mine, dar și cu o claritate nouă — că unele povești nu se termină, doar schimbă vocea care le spune 🌙.” SURSA
N.R.: „💫„Fragilitatea Eternului. De la Pompei la Grand Tour până astăzi” nu este doar o expoziție, ci o întâlnire între lumi despărțite de secole, unite de aceeași nevoie de a înțelege, de a păstra și de a renaște. 🌋 Pășești printre vestigii care au supraviețuit cataclismelor și descoperi peste 100 de exponate aduse din importante muzee italiene, într-o călătorie care leagă istoria de fragilitatea și frumusețea eternă a lumii! 🖼️Fiecare frescă, sculptură și artefact poartă cu sine memoria unei lumi apuse, dar care încă ne vorbește, ne emoționează și ne apropie. ⏳ Expoziția este deschisă până pe 29 martie 2026. Program de vizitare: miercuri – duminică 10.00-18.00” DETALII
Bilete: Adulţi – 88 lei; Pensionari – 44 lei; Studenți – 22 lei. Adresa: Muzeul Naţional de Artă Timişoara Piaţa Unirii, nr.1 Timişoara.
BENZINĂRII, SPANIA: E-fuel/ pompa roz – carburantul sintetic, împiedică extincția autovehiculele non-electrice!
INSIDER: „Noua pompă care i-a bulversat pe şoferi în benzinării. Este un nou tip de combustibil și are culoarea roz, în Spania. În staţiile Repsol a apărut un nou tip de carburant marcat la pompă printr-un pistol roz, folosit pentru combustibili regenerabili cu emisii reduse. Experții spun că aceste alternative ar putea permite vehiculelor cu motoare pe benzină și motorină să continue să circule şi după 2035.
În statiile de alimentare întâlnim de obicei cu două tipuri principale de furtunuri: cele negre şi cele verzi, care indică motorina, respectiv benzina. Totuşi, de-a lungul anilor şi odată cu avansul tehnologic, au apărut noi combustibili şi carburanţi din familia celor sintetici şi regenerabili, ceea ce face ca în unele benzinării să apară şi pompa Roz deschis = benzină regenerabilă, unul dintre combustibilii cu cele mai reduse emisii & Roz intens = motorină regenerabilă, la fel de scăzută în emisii şi considerată „neutra” de companie.
Roz corespunde brandului NEXA, companie specializată în combustibili regenerabili, „salvatorii” motoarelor după 2035. Compoziție: Un combustibil sintetic, produs cu energie regenerabilă, folosind hidrogen verde și CO2 captat, adică un e-fuel. Motorină regenerabilă, cunoscută sub numele de Nexa XTL – combustibil lichid fabricat din deşeuri organice, cum ar fi uleiul de gătit uzat sau cojile de nuci, etichetat ca fiind 100% regenerabil. Acest tip de combustibil diferă de motorina tradițională prin materialele și tehnicile folosite pentru producţia sa. Repsol este o companie energetică globală implicată în producția și comercializarea acestor combustibili sustenabili” SURSA
ÎNGERUL CUȚITELOR: Statuie de 8,2 metri și 3,5 tone, realizată din 100.000 de „arme albe” confiscate/ predate voluntar face Turul Păcii în Marea Britanie
INSIDER: „Îngerul Cuțitelor”, Marea Britanie – „Să facem din tun tractoare / Din atom – lumini, izvoare / Din rachete nucleare / Pluguri de arat ogoare!’ – varianta cu monarhie constituțională…
N.R.:”Statuia din imagine este „The Knife Angel” (Îngerul Cuțitelor), un monument național împotriva violenței și agresiunii. A fost creată de artistul Alfie Bradley și British Ironwork Centre. Sculptura are o înălțime de aproximativ 8,2 metri (27 de picioare) și cântărește 3,5 tone. Este realizată din peste 100.000 de cuțite și lame confiscate sau predate voluntar de către 41 de secții de poliție din Marea Britanie.
Scopul său este de a crește gradul de conştientizare cu privire la infracțiunile cu cuțitul și de a promova un mesaj de pace și non-violenţă. Sculptura nu are o locație permanentă, ci face un turneu prin diferite oraşe şi localități din Marea Britanie pentru a inspira schimbarea și a servi ca un catalizator pentru dialog și educaţie.” SURSA
ARHIVĂ: STOP (STAR) WARS: „Să facem din tun tractoare/ Din atom – lumini, izvoare/ Din rachete nucleare/ Pluguri de arat ogoare!” OXXXO ARMAN: „Speranța pentru pace”, Beirut (Cartierul General al Armatei Libaneze) mai înaltă decât „Parcarea pe termen lung’, Paris
AVICENNA: Descoperirile lui, acceptate de medicina modernă după 1000 de ani – Bustul său degradat, cu spatele la bulevard, inexistent bucureșteanului grăbit!
INSIDER: „Statuia lui Ibn Sina (Avicenna) – În Parcul Eroii Sanitari lângă curtea Facultății de Medicină Carol Davila. Statuia este așezată cu spatele la bulevard. Se află într-o stare jalnică. Bulevardul Eroii Sanitari Nr. 8.” SURSA
N.R.: Pe numele său adevărat, Abu’Ali al-Husayn Ibn Abd Allah Ibn Sina, „Sheikh al-Rais” („Prinț al savanților”), Avicenna (numele latinizat sub care a rămas cunoscut) a fost un medic și filosof persan (980- 1037), preocupat, de asemenea, de astronomie, chimie, psihologie. Arabii îl numeau „al treilea Aristotel”. Avicenna este autorul a sute de lucrări care au stat la baza studiilor medicale și a studiilor experimentale din diverse domenii timp de peste cinci secole, deopotrivă în Orient și în Occident. Cele mai cunoscute scrieri ale sale sunt „Cartea vindecării” și „Enciclopedia medicală Qanun”. Se spune despre Avicenna că avea o memorie excepţională, că, la vârsta de numai 14 ani, I-a citit dintr-o „suflare”, zi și noapte, pe Hipocrate, considerat, astăzi, „părintele medicinei”. Avea doar 17 ani când a început să practice medicina, după ce l-a vindecat pe emirul Nuh II, de otrăvire cu plumb. De-a lungul întregii sale vieți, savantul persan a fost convins că orice boală se poate vindeca dacă îi sunt cunoscute cauzele şi factorii care-i influenţează apariţia. Avicenna a fost primul care a stabilit reguli despre modalităţile de testare a unui medicament nou, înainte ca acesta să fie administrat pacienţilor, iar într-una dintre cărţile sale sunt înregistrate nu mai puţin de 760 de medicamente, cu informaţii despre utilizarea şi eficacitatea acestora. Savantul persan este și unul dintre primii medici care au observat relaţia dintre emoţii, starea fizică a pacienţilor și efectele benefice ale muzicii asupra corpului şi spiritului, ceea ce medicina modernă va accepta abia după mai multe secole. Începând cu 2003, UNESCO a instituit Premiul Avicenna, care se acordă la fiecare doi ani, pentru realizări deosebite în domeniul eticii în ştiinţă, scopul fiind de a atrage atenţia asupra problemelor ridicate de progresele ştiinţifice și tehnologice, care trebuie să fie întotdeauna în slujba binelui pentru oameni.
Experimentul lui Avicenna a avut ca scop să arate felul în care frica, dacă nu este gestionată corect, poate să paralizeze fiinţa. Chiar dacă, pentru experiment, s-a folosit de două animale, savantul persan a explicat faptul că mecanismele care se declanşează în organism, in condiţii de frică, sunt valabile și la om. În două cuști separate, securizate şi aşezate la mică distanţă una de alta, Avicenna a pus un lup și un miel, astfel încât cele două animale să se poată vedea permanent, dar fără să existe vreun risc ca lupul să evadeze din cușcă sau să atace mielul. Și lupul şi mielul au primit hrană și apă din belşug. În timp ce lupul a mâncat toată hrana din cușcă și, sătul fiind, a urlat tot timpul, încercând să rupă gratiile și să ajungă la miel, acesta din urmă a refuzat hrana şi, paralizat de spaimă, nu a rezistat mai mult de o săptămână.
Mutatis mutandis, spune experimentul lui Avicenna, „mielul” poate fi oricare dintre oameni, într-un anumit context, iar „lupul” orice fel de pericol real sau imaginar, care anulează gândirea logică. La om, ca la majoritatea mamiferelor, frica provoacă o activitate hormonală intensă, care poate determina pielea să elibereze un miros puternic, generează, în acelaşi timp, o excitare a văzului şi a auzului. Omul înspăimântat încremenește ca o statuie, rămâne nemişcat și fără să respire sau se ghemuiește instinctiv, pentru a scăpa de privirea celorlalți. Inima bate violent și palpită, se modifică ritmul cardiac, respiraţia este accelerată, glandele salivare acționează imperfect, gura devine uscată, mușchii tremură etc. Experimentul lui Avicenna despre frică a evidenţiat, în urmă cu aproximativ o mie de ani, ceea ce oamenii de ştiinţă de astăzi au descoperit despre unul dintre cele mai vechi şi mai puternice sentimente care ne influenţează starea de spirit, comportamentul, deciziile, felul de a fi, de cele mai multe ori fără să conştientizăm mecanismele subtile ale minţii noastre sau fără să recunoaştem că suntem vulnerabili dintr-o astfel de perspectivă. Există tot felul de frici – de la cele individuale, la cele colective, de la simple temeri, frici „liniştite”, banale sau bizare (frică de întuneric, de praf, de oglinzi, de valuri, de insecte etc.), la fobii generatoare de panică și anxietate, care au ca resort percepţii si reacţii individuale, subiective, și numai într-o anumită măsură o realitate obiectivă. Creierul este responsabil de blocarea comportamentului firesc, provocând un fel de „paralizie” mentală, printr-un exces de analiză, cauzele unor astfel de reacţii rămânând, în mare parte, necunoscute.
„AVICENNA (IBN SINA) 980, BUKHARA (PERSIA) -1037, HAMEDAN/ GÂNDITOR, FILOZOF, MEDIC ȘI MATEMATICIAN PERSAN UNUL DINTRE CEL MAI CUNOSCUȚI SAVANȚI DIN IRAN ŞI DIN LUME/ AMBASADA REPUBLICII ISLAMICE IRAN-2003″
infoINSiDER.ro 
