CASA UNIVERSITARILOR, BUCUREȘTI: De la reşedinţa unui personaj influent din epoca lui Cuza la un reper al vieții universitare bucureştene – o pagină de istorie în arhitectura oraşului!
INSIDER: „Casa Universitarilor – o poveste neogotică din București✨️ În București, pe strada Dionisie Lupu, se află o clădire care pare desprinsă dintr-o altă epocă. Cu fațada sa neogotică, detaliile arhitecturale inspirate de construcțiile medievale și eleganța unei vechi reședințe boierești, Casa Universitarilor păstrează amintirea unui București aflat în plină transformare.
Construită în jurul anului 1860, clădirea a fost ridicată de Cezar Librecht, un personaj influent al vremurilor, apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și director al Poștelor și Telegrafului. Arhitectura sa, atribuită arhitectului Luigi Lipizer, se remarcă prin elementele neogotice și prin caracterul romantic, neobișnuit pentru peisajul arhitectural al Capitalei. Nu întâmplător, monumentul este considerat unul dintre puținele exemple de arhitectură de factură romantică păstrate în București.
Privită de la exterior, clădirea atrage atenția prin coronamentul cu creneluri, prin detaliile decorative și prin aspectul său de mic castel urban. Este o arhitectură care se îndepărtează de imaginea clasică a caselor bucureștene din secolul al XIX-lea și care amintește de fascinația epocii pentru formele medievale, reinterpretate într-o manieră romantică. Istoria casei este la fel de interesantă precum înfățișarea sa. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza, în 1866, Cezar Librecht a căzut în dizgrație, iar proprietatea a ajuns ulterior în posesia lui Gheorghe C. Filipescu, mareșal al Palatului. De aici provine și denumirea istorică de Casa Librecht–Filipescu, nume care păstrează memoria celor două etape importante din existența imobilului.
Dincolo de zidurile sale, reședința ascunde saloane elegante și spații care au păstrat, în timp, atmosfera unei proprietăți reprezentative pentru elita bucureșteană a secolului al XIX-lea. Curtea și grădina completează ansamblul, oferindu-i un farmec aparte, diferit de cel al marilor palate monumentale ale orașului.
În 1947, clădirea a primit o nouă destinație, fiind transformată într-un spațiu dedicat cadrelor didactice și vieții universitare. Treptat, vechea reședință particulară a devenit un loc al întâlnirilor academice și culturale, găzduind conferințe, evenimente și alte activități ale comunității universitare. Astfel, casa și-a continuat povestea, schimbându-și rolul, dar păstrându-și identitatea arhitecturală.
Astăzi, Casa Universitarilor rămâne o mărturie a unui București în care istoria, arhitectura și viața culturală se împletesc. Fiecare detaliu al fațadei amintește de gusturile unei epoci, de ambițiile unui proprietar și de transformările prin care a trecut orașul de-a lungul a mai bine de un secol și jumătate.
Uneori, cele mai frumoase povești ale Bucureștiului nu se găsesc doar în marile sale bulevarde sau în monumentele celebre, ci și în spatele unor porți, acolo unde clădirile păstrează, tăcute, fragmente din trecutul orașului.
Casa Universitarilor – de la reședința unui personaj influent al epocii lui Cuza la un reper al vieții universitare bucureștene. O pagină de istorie păstrată în arhitectura orașului.
📍 Strada Dionisie Lupu nr. 46, București” SURSA
COMENTEZI?