ARHIVELE NAȚIONALE: Clădirea restaurată prin fonduri europene poate fi vizitată gratuit, acum şi în weekend!

INSIDER: „Arhivele Naționale, un loc plin de povești, chiar vis-a-vis de Cișmigiu! Și avem o veste bună pentru exploratorii de weekend. Începând cu 12 septembrie, spațiul expozițional al Arhivelor Naționale își deschide porțile și sâmbăta și duminica (până acum putea fi vizitat doar în timpul săptămânii). Așa că, dacă aveți chef de o plimbare prin București cu un mic ocol prin istorie, notați-vă adresa: Bd. Regina Elisabeta nr. 49.

Monumentul istoric pe lângă care poate ați trecut de zeci de ori a fost construit între 1885 și 1887, după planurile arhitectului Nicolae Cerchez. A fost gândit inițial ca sediu pentru Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, într-un stil eclectic cu influențe neoclasice. Apoi, clădirea a trecut printr-o transformare importantă: între 1919 și 1937, a fost reconfigurată după planurile arhitecților Paul Smărăndescu și Statie Ciortan.

Din 1960, aici funcționează Direcția Generală a Arhivelor Statului, iar de-a lungul timpului clădirea a trecut și prin lucrări de adaptare importante. Printre acestea s-au numărat intervenții asupra structurii de rezistență, astfel încât clădirea să poată suporta greutatea impresionantă a arhivei care este adăpostită aici. Corpul principal a fost renovat și restaurat recent prin programul POR, iar sălile de la parter au devenit cu această ocazie spații expoziționale pe care le putem vizita. În spatele ușilor se află documente din patrimoniul Arhivelor Naționale, începând din secolul al XIV-lea, dar și expoziții temporare dedicate unor nume și momente importante („Nadia Comăneci – Drumul către perfecțiune”, „George Enescu. Memoria creatorului”)

Adică o ocazie bună să le arătăm celor mici că istoria nu înseamnă doar lecții și date de memorat. Am găsit aici documente precum: tratate și hrisoave de la 1500 și 1700, Dania lui Mihai Viteazul pentru mama sa Tudora (1597), Biblia lui Șerban Cantacuzino (1688), Manuscrisul ofițerului austriac Conrad Haas, inventatorul primelor modele de rachete (1529-1555), Proclamația de la Islaz (1848), Actul de abdicare al Domnitorului Al. I. Cuza, sigilii domnești, ceasloave, jurnalul Regelui Carol I, Actul Unirii de la 1918, Jurnalele Reginei Maria. Căci da, uneori, istoria stă într-un document vechi, într-o fotografie, într-o semnătură sau într-o poveste pe care o poți vedea cu ochii tăi.

📍 Program de vizitare: Miercuri–Vineri: 09:00–16:00; Sâmbătă–Duminică: 14:00–18:00 Intrarea este gratuită.

Și, bonus, locul e chiar peste drum de Grădina Cișmigiu, așa că puteți combina o doză de istorie cu o plimbare prin parc. Ia spuneți: merită să punem Arhivele Naționale pe lista următoarelor plimbări prin București? ” SURSA

N.R.: „Arhitectural, imobilul reflectă stilul eclectic cu influențe neoclasice, caracteristic sfârşitului de secol XIX. Fațada sa sobră şi monumentală, ritmul ferestrelor înalte şi proporțiile echilibrate îi conferă un aer instituțional și elegant. Pe lângă sălile dedicate expozițiilor, spațiile interioare includ depozite speciale şi săli de studiu pentru cercetători. Astăzi, Arhivele Naționale ale României rămân una dintre instituţiile fundamentale pentru cercetarea istoriei. În depozitele lor se păstrează milioane de documente ce acoperă secole întregi de viață politică, socială şi culturală, transformând această clădire într-un adevărat tezaur al memoriei naționale. În curte, dar greu vizibilă din stradă este şi statuia directorului Arhivelor Statului Dimitrie Onciul.

Dimitrie Onciul (1856-1923) s-a născut în Bucovina şi a studiat la Cernăuți, Viena și Berlin. Ajunge la Bucureşti (1895) unde primeşte catedra de Istoria Românilor. A fost profesor şi istoric, membru titular şi preşedinte al Academiei Române. A întemeiat şcoala critică în istoriografia românească. Între anii 1900-1923 a tost director la Arhivele statului.

Bustul lui Dimitrie Onciul a fost realizat în 1926 de sculptorul Mihai Onofrei. Este turnat în bronz şi aşezat pe un soclu de piatră. (Notă: *Anul naşterii scris pe soclu este greşit – 1858 în loc de 1856 – cum este corect)