BENDIS/ ZEIȚA MAMA: Cea mai importantă zeitate feminină din mitologia daco-getică – zeiţă a Lunii, pădurilor, farmecelor, nopții & iubirii – pavăza Tezaurului de la Lupu în excursia de la Muzeul Drents din Olanda!

INSIDER: „Falerele ritualice de argint din tezaurul dacic descoperit la Lupu (jud. Alba)

🔴Am tot văzut imagini de războinici la geți și daci, dar imaginile feminine sunt rare! Cu atât mai mult cele ale unor posibile preotese!

Tezaurul dacic de argint de la Lupu (com. Cergău) din județul Alba a fost descoperit în anul 1978. Cu ocazia săpării unei gropi în cimitirul satului, a fost descoperit întâmplător acest tezaur de obiecte dacice din argint, introduse într-un vas de bronz. Tezaurul cuprinde următoarele piese de argint: două fibule, un bol şi şapte falere cu reprezentări antropomorfe şi zoomorfe. Tezaurul se află expus la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

🔴Cine este misterioasa femeie care apare pe plăcile de argint ale tezaurului de la Lupu? Privind atent aceste reprezentări, observăm că aceeași figură feminină apare de mai multe ori. Poartă o rochie amplă, coliere bogate și podoabe pe piept. Uneori este însoțită de păsări. Alteori apare alături de animale fantastice cu corp de șarpe și cap de pasăre sau de lup. Pe unele plăci are chiar aripi dispuse de o parte și de alta a corpului.

Coincidență? Sau aceeași divinitate reprezentată în ipostaze diferite Arheologii Ioan Glodariu și Vasile Moga au considerat că nu este vorba despre personaje diferite, ci despre manifestările aceleiași figuri sacre. În interpretarea lor, aceste imagini o reprezintă pe „Marea Zeiță”, o divinitate asociată fertilității, regenerării naturii și lumii vegetale. Tema aici ar fi revelarea cu toate atributele sale a divinităţii feminine stăpânitoare a naturii sălbatice şi care în întregul ansamblu de imagini este asociată cu cavalerul. Divinitatea feminină, înaripată și însoțită de două animale sălbatice, este, din punct de vedere iconografic, similară cu alte imagini din aria mediteraneană sau din Orient care înfățișează „stăpâne” ale naturii și animalelor, cum au fost, spre exemplu, Artemis la greci și Diana la romani.

Poate că nu vom ști niciodată cum o numeau dacii. Nici ce ritualuri îi erau dedicate. Dar aceste imagini, realizate în argint în urmă cu peste două milenii, ne oferă o privire rară asupra universului spiritual al unei lumi dispărute. Iar poate cea mai interesantă întrebare rămâne aceeași: privim oare chipul unei zeițe dacice?

📖 Bibliografie: Ioan Glodariu, Vasile Moga, „Tezaurul dacic de la Lupu”, Ephemeris Napocensis IV, 1994, 33-48. Sursă imagine ENDA, cu mulțumiri Cătălin Borangic, upscale și retuș digital OpenAI.” SURSA

N.R.: „Falera este o piesă decorativă circulară, adesea purtată ca parte a harnaşamentului cailor sau ca medalion. Foto 1- ilustrează o zeitate feminină, posibil marea zeiţă, înconjurată de motive zoomorfe sau mitologice. Tezaurul din care face parte, descoperit în judeţul Alba se consideră că ar fi aparținut unui nobil dac, obligat să-l ascundă în pământ, poate, chiar la invadarea Daciei de către legiunile romane. Acest tezaur a făcut parte din expoziția plimbată în Olanda la Muzeul Drents din Assen de la care a fost furat Coiful de la Coțofenești și brățările dacice, dar artefactele din Tezaurul de la Lupu au fost norocoase revenind tefere în țară.

Bendis este cea mai importantă zeitate feminină din mitologia daco-getică. Ea era venerată ca zeiţă a Lunii, a pădurilor, a farmecelor, a nopții şi a dragostei. De asemenea, îi erau atribuite roluri legate de natură, fiind adesea asociată şi cu vânătoarea. În panteonul grec, Bendis era considerată echivalentul zeiței Artemis (zeița vânătorii și a Lunii) sau al Hecatei (zeița magiei și a nopții). Conform izvoarelor istorice (precum scrierile lui Herodot şi Strabon), cultul ei implica procesiuni nocturne, muzică, dansuri şi sărbători. În cinstea ei se organiza anual o mare sărbătoare religioasă, numită Bendideia, preluată și atestată documentar chiar şi în Atena antică. Reprezentare: În arta antică, era adesea înfățişată având trăsături specifice lumii tracice, purtând o bonetă frigiană, haine din piele de căprioară și ţinând în mână o ramură sau torţe.

„Conform cercetărilor recente în lingvistică, prima componentă Ama-, Ma-, Mé- a numelor tracice bicompuse își are originea în regiunile Asiei Mici și Bosfor. Este legată în primul rând de semnificația „mamă” sau „mamă-pământ”. Această ipoteză are un anumit merit, deoarece existența unei zeițe-mamă în regiunea sud-dunăreană nu este un element straniu sau extraordinar. Ideea de fertilitate, a cărei întruchipare este imaginea feminină, este atestată într-un număr mare de statuete de cult din perioadele neolitic și eneolitic. Acest lucru este destul de firesc, având în vedere neputința umanității în fața naturii și dependența sa de capriciile elementelor sale. Zeița-mamă se întinde pe un vast teritoriu care cuprinde regiunea Egee, Asia Mică, zona balcano-dunăreană, regiunea Nipru-Nistru etc. Ea apare peste tot, deoarece fundamentul ei este activitatea agricolă și creșterea animalelor. Lipsa de legătură dintre civilizațiile eneolitice și epoca bronzului nu elimină ideea de fertilitate și credința în zeița-mamă. Este adevărat că statuetele de cult dispar în timpul epocii bronzului timpuriu și mijlociu, pentru a reapare mai apoi. Povestea femeilor trace și paeoniene indică faptul că Bendis, era zeița vegetației și a fertilității. Această caracteristică face aluzie la cel mai vechi prototip al ei. În acele vremuri, Bendis domnea peste toți și peste toate. Ea stăpânea cele zece elemente primare, vârtejul țesut al haosului, pentru a crea o lume misterioasă. Ea guverna forțe invizibile și extraterestre. Ea a creat oameni, animale și plante – întreaga paletă multicoloră a naturii, de la cel mai mic fir de nisip până la omenire.”