„SĂ BEM PENTRU LESLIE”: Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran. Fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri!

INSIDER: „Să bem pentru Leslie – geniala Andrea Riseborough. Am mai văzut filme cu alcoolici. Chiar anul trecut am avut „Încă un rând” (Another Round) cu inegalabilul Mads Mikkelsen. Dar nu. Ce face Andrea Riseborough în To Leslie este genial. Alcoolici din toate țările, uniți-vă! în jurul ei. Și nu ratați filmul.

Eu mereu spun că bețivanii cartierelor, orașelor și satelor sunt ultimii oameni – îi numesc îngeri, îngerii decăzuți ai cartierelor – pentru că sunt singurii care mai dau direcție de sens și speranță, prin starea lor de deznădejde, în această lume total golită de sens. Ei ne reamintesc despre lucrurile care contează cu adevărat în viață. Andrea Riseborough în To Leslie devine etalonul în acest sens.

Știam despre aptitudinile ei complexe, o admiram – dar după acest rol nu voi scăpa nimic în care va juca ea. E ceva ce rar vezi. Face un rol care o duce sus de tot în breasla ei. O clasicizează. Andrea Riseborough cea mai frumoasă și dramatică ființă alcoolică de pe ecran – plină de speranță. Ochii ei triști și când zâmbesc te bagă în depresie. Fragilă precum un copil dar cu o energie inepuizabilă. Și te trece printr-o gamă de emoții teribile: de la disperare, deznădejde, rușine, vină până la speranță și bucurie.

Puterea ei de a scoate toată rușinea și vinovăția umană în puținele clipe mahmure de trezie: devastator. Sfâșietor – dramatic toată tragedia care vine peste ea și pe care o aduce acest tip de dependență. Fragilitatea imensă a celui dependent. Și fuga în alcool ca spre o ultimă speranță – ultimul rai al celor deznădăjduiți și singuri. Alcoolul ca o dependență dar și ca o formă de a vindeca, de a părăsi corpul, rușinea, neputința. Alcoolul – ultima speranță a celor deznădăjduiți. Nădejdea bolnavă, vindecarea care omoară și aduce suferință. Dependența care aduce o violență totală și o tragedie fără margini.

Nu recomand filmul celor prea sensibili. E acolo o tristețe sfâșietoare – o dramă mai mult decât doar una personală. E drama unei societăți – alcoolicul ca indiciu al acestei drame sociale unde se vede atât de bine nevoia de plase sociale, de siguranță a familiei, prietenilor și a societății. Singur ești strivit.

ȘI revine în scenă – bunătatea celuilalt, generozitatea de a fi bun și a face ceva pentru celălalt. Orice stare de deznădejde poate fi depășită prin această bunătate, generozitate și ajutor oferit celuilalt căzut.

Alcoolicii sunt ca niște îngeri trimiși pe pământ să ne reamintească despre aceste gesturi aparent banale de care uităm: nevoia de celălalt și grija față de celălalt. Îngerii căzuți care ne arată fragilitatea umană. Filmul scoate în evidență imensitatea tragediei, felul în care afectează totul în jur o astfel de dependență și face apologia grijii față de cel în necaz. Nu banii rezolvă tot, ci oamenii. Apropos de bani: noua religie modernă. Filmul începe cum ea câștigă la loto o sumă mare. Nu o ajută ci o înfundă și mai tare în această dependență – nu acolo se află secretul. Banii nu fac decât să accelereze crizele – ca un drog care scoate tot ce e mai rău din oameni.

Mereu spun: gradul de dezvoltare a unei societăți este dat nu de bunăstare, de venit, de lucruri sofisticate și scumpe ci de felul în care avem grijă de cei fragili, căzuți, neputincioși. Iar Andrea Riseborough în To Leslie o face genial în a ne reaminti aceste lucruri.

Mă bucur că e nominalizată la Oscar chiar dacă a fost cu mult scandal – a jucat într-un film care nu aduce profit. Dar o laudă cele mai grele nume ale breslei. Un film pe care trebuie să-l vedeți neapărat. Pentru mine poate cel mai semnificativ film al anului 2022 (mersi Mihai Tiță pentru recomandare). M-a impresionat mai mult decât The Banshees of Inisherin care cumva are sensibilități comune. Dar acesta e mai tragic, mai realist, mai actual cred. A propos – nu știu nimic de regizor. Andrea Riseborough face însă un rol imens. Oare de ce aceste filme ajung așa greu la noi? Și nici nu am citit nimic…..

PS: E banal de simplu să vedem că alcoolicii sunt oameni ”bolnavi și defecți”: da, demonii sunt de fapt îngerii decăzuți. Suntem la film aici – nu la clinica de dezintoxicare unde: suntem pe câmpul semnificațiilor nu al procedurilor medicale. Dar e mult mai greu să înțelegem cauzele – sensul și tragedia bolii – și mai ales disperarea lor care se reduce la ajutor. Dar ce este ajutorul în societatea noastră redusă doar la individ și nevoile personale?” SURSA