INSIDER: „Închei vizita la Muzeul Monica Lovinescu critic literar , care este organizat în București, în celebra Casă a Miței Biciclista la etajul 2 al clădirii, impresionantă viața acestui om de excepție și a familieisale. În muzeu se găsesc multe obiecte personale, înregistrări audio, și mobilier, care au aparținut regretatului om de cultură, personal eram îndrăgostit de vocea ei când o auzeam la postul EUROPA LIBERĂ” SURSA
N.R.: MONICA LOVINESCU (1923-2008). Expoziția „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” este o invitaţie la înțelegerea puterii cuvintelor și a libertăţii şi responsabilității de a spune ceea ce gândeşti.
Monica Lovinescu e un reper despre care astăzi nu se învață la școală. Publicul larg are ocazia să facă o incursiune în viața Monicăi Lovinescu, printr-o expoziție în care sunt expuse pentru prima oară documente originale, obiecte, mărturii, fragmente de emisiuni din perioada 1960-1991 de la Radio Europa Liberă, dialoguri emoționante cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ana Blandiana, Octavian Paler sau Eugen lonescu.
A fost vocea de la radio care a a avut curajul de a înfrunta un regim totalitar, iar eforturile ei au fost o formă de salvare morală, individuală şi colectivă.
Expoziţia manifest are loc între 17 Noiembrie-30 Decembrie, La Mita Biciclista Stabiliment Creativ. Adresa: Strada General Christian Tell 11, 2 Mai, București sector 1. Bilete: Acces general – 30 lei, Studenți, pensionari – 15 lei.” DETALII
INSIDER: „Începând cu 1 Decembrie, în cadrul MINA, a apărut un nou spațiu imersiv unde este prezentată piesa de teatru digitală „Micul Prinț: Povestea unei prietenii”. Acest spectacol inovator îmbină teatrul tradițional, animația de film și arta digitală, oferind publicului o experiență captivantă în universul magic al Micului Prinț. Actorii și personajele animate se întâlnesc într-o producție multimedia, aducând o interpretare originală a poveștii clasice.
Spectacolul va rula exclusiv în perioada 1-31 Decembrie 2023. Piesa este realizată de către @Illusionistdigitalartstudio, un studio premiat la nivel internațional, iar producția audio este semnată de Alexei Țurcan.
MINA – Museum of Immersive New Art. Adresa: strada George Constantinescu 2-4, București sector 2. Program: Miercuri-Vineri: 12pm-9pm; Sâmbătă-Duminică: 10am-9pm. Intervale adulţi & copii +10ani: 7pm-9pm. Bilete: 50 lei. DETALII
N.R.: „Micul Print (in franceză Le Petit Prince), este un roman al scriitorului şi aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, scris după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, când acesta s-a exilat în America de Nord și care a apărut mai întâi în engleză (1943) şi în franceză (1946). O poveste despre singurătate, prietenie, iubire şi pierdere, țesută în jurul unui mic prințajuns pe Pământ venit de pe asteroidul B-612.
Micul Prinț a fost votată cea maibună carte a secolului al XX-lea în Franţa. Una din cele mai răspândite cărţi din lume, a fost tradusă în trei sute şaizeci și una de limbi, inclusiv în Braille vânzându-se aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de exemplare în toată lumea, a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată Micul Prinț este a doua carte cea mai tradusă în lume, după Biblie.
-Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…
-Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
-A! lartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă «a îmblânzi»?
-E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ți crea legături >>… A-ţi crea legături?
Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băiețaș aidoma cu o sută de mii de alţi băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…
-Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…[…]
-Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…[…]
Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!
-Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.
-Trebuie să ai foarte multă răbdare răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…
A doua zi, Micul Print veni din nou.
-Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, și mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ și o nelinişte : voi descoperi cât prețuiește fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi ști la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.
-Ce-i acela rit? zise Micul Prinţ.
-E și el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]
Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. lar când ora despărţirii fu aproape :
-Vai! zise vulpea… Am să plâng…
-Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…
-Aşa e – zise vulpea.
-Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.
-Aşa e – zise vulpea.
-Atunci nu dobândești nimic din asta!
-Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]
-Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.
-Te du cu bine – zise vulpea. lată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.
-Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Print, ca să ţină minte.
-Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.
-Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Print, ca să ţină minte.
-Oamenii au dat uitării adevărul acesta zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de floarea ta.
-Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Print, ca să ţină minte.
(Antoine de Saint-Exupery, în „Micul Print”, 1943)
INSIDER: „Copiii care suferă de anemie nu au acces la surse alimentare bogate în fier, elementul care îi ajută să crească sănătoși și puternici. Dar, din fericire, a fost inventată o soluție pentru asta: peștele de fier a salvat deja mii de copii care suferă de anemie în întreaga lume.
Totul a început când Dr. Christopher Charles a vizitat Cambodgia cu ani în urmă. Aici multi copii sufereau de anemie, din cauza deficitului de fier, deficit cauzat de o alimentație dezechilibrată.Din păcate familiile nu au avut acces la carne sau alte alimente bogate în fier și astfel doctorul a venit cu o idee, o soluție sigură, economică și eficientă la problemă, chiar dacă simplă și intuitivă: un pește de fier de adăugat în mâncare pentru a garanta aportul acestui mineral în alimentația tuturor copiilor.
Familiile adaugă pur și simplu peştele de fier, 10 minute, în timp ce prepară mâncarea pe care o au disponibilă. Nu este nevoie de mult, în realitate durează doar câteva minute, cât să adauge fier în alimentația acolo unde există deficienţe. Astfel satisfaci 75% din nevoile zilnice de fier ale unui adult.
În urma acestei alternative, copiii cambodgieni nu mai suferă de anemie, deoarece peștele de fier este folosit în preparatele lor.
Rezultatele au fost mai mult decât încurajatoare: deja după 6 luni de utilizare zilnică, pe site-ul proiectului, au fost publicate testele clinice care au demonstrat o creștere notabilă a nivelului de fier din sângele celor care au utilizat peștele de fier.
După un an, aproape 50% dintre persoanele care au luat parte la studiu și-au rezolvat problemele de anemie.”SURSA
INSIDER: Castelul de Apă situat pe faleza Dunării, în cel mai înalt punct al oraşului Brăila, este considerat a fi unul dintre simbolurile oraşului.
Construcția Castelului a început în anul 1912 şi finalizată un an mai târziu, edificiul modern înlocuind vechiul rezervor de apă al oraşului, situat în Piața Carantinei, care se deteriorase încă din 1892.
Edilii oraşului au dorit ca noua construcție să fie una emblematică, integrată în arhitectura locală, drept pentru care au încredințat proiectul inginerului Elie Radu, care a ridicat un rezervor de 2000 mc, edificiu performant din punct de vedere ingineresc (35 m), cea mai mare construcție de acest gen din România la data respectivă, ce alimenta cu apă jumătate din populația de atunci a Brăilei.
În anul 1978, Castelul de Apă a intrat în proprietatea unei cooperative din județul Brăila, fiind transformat în 1982 în spațiu de alimentație publică, după ce au fost demolați stâlpii interiori și cupola originală. A urmat apoi o perioadă în care Castelul de Apă a fost transformat în întregime, fiind reconstruit prin turnarea a două planșee din beton și ridicarea a două turnuri cilindriceamplasate simetric, dotate cu scară exterioară și ascensor în interior. În partea sa superioară a funcționat câțiva ani un mic restaurant poziționat pe o platformă acționată electric, care se rotea în jurul axului său, astfel că acei care îl vizitau puteau admira panorama întregului oraş.
În anul 1996, edificiul a fost cumpărat de un om de afaceri din Galați. Construcția s-a degradat în ultimii ani, pentru refacerea sa existând mai multe propuneri de finanțare prin fonduri europene. Conform celui mai recent proiect, Castelul de Apă ar urma să fie transformat într-un obiectiv turistic ce ar trebui să cuprindă un observator astronomic, un cinematograf 7D și spații expoziționale, precum și vechea cupolă rotativă.” SURSA
Este vorba despre târgul de ceapă din Elveţia, un târg unde nu găsești doar ceapă de toate soiurile ci și arta împletită cu imaginația și care vă spun sincer sunt extraordinare…. În vechea Bernă, în mai multe pieţe, chiar şi în piaţa numită Bundesplatz, sute de ţărani şi cu peste 100 tone de ceapă, cu jocuri pentru copii şi cu confetti.
Săvă spun şi eu câteva amănunte….. Acolo tradiţie…. Târgul se ţine (documentat) din 1439 şi se cheamă „Zibelemärit”. Ca răsplată pentru ţăranii care au ajutat la stingerea incendiului ce a cuprins Berna în 1405. Are loc anual, în a patra zi de luni din noiembrie…
Priviți fotografiile minunate si care, dacă nu știam ca sunt făcute din ceapă nici nu îmi dădeam seama….. Zi bună…” SURSA
INSIDER: „Pe o străduță din Istanbul, într-o veche baie turcească, este acum o clădire culturală, Hodjapasha Culture Center, care își păstrează însă austeritatea originară. Aici am fost martoră, timp de o oră, la dansul dervișilor rotitori, cu o tradiție de sute de ani, de când poetul persan Mevlana (Rumi) a întemeiat Ordinul Mevlevi. Adepții acestuia comunicau cu divinitatea printr-un dans mistic, învârtindu-se în jurul propriei axe. 5 bărbați de diferite vârste s-au învârtit cu mici momente de pauză în care sufletele lor se salutau printr-o aplecare a capului, în timp ce o muzică desprinsă din instrumente vechi și rugăciuni din Coran acompaniau mișcărilelor perfect sincronizate, fără ca vreunul dintre ei să-l privească pe celălalt. Ținând ochii închiși și transpunându-se într-o dimensiune doar de ei cunoscută, părea că nu mai sunt cu noi, deși-i vedeam. Pălăriile înalte, din lână, reprezintă piatra funerară, fustele albe, care se deschid în rotirea magică, reprezintă giulgiul egoului, iar mantiile negre, în care apar și pe care le dau jos, simbolizează lepădarea de mormânt. Totul este, de fapt2005 să fie declarat „patrimoniu imaterial UNESCO”.
Deși crezi că mergi la un spectacol, dansul dervișilor este o experiență mistică pentru cei care au capacitatea de a crede într-un Dumnezeu care transcede religiile și care pot accede înțelesuri secrete ale Creației, renunțării la Ego, ale ascensiunii și reînntoarcerii la terestru, rămânând însă conectați,devotați și dedicați divinității. Fiecare află, la final, dacă a devenit imponderabil sau nu, dacă a rămas pe scaun sau s-a ridicat, dacă a rămas om sau s-a transformat în ceva mai mult de atât. Personal, nu pot vibra și nu mă pot înălța în nicio nirvană, „drog”, yogă sau alt surogat care nu începe cu Tatăl Nostru și nu trece prin Cred într-unul…Dar așa sunt EU…
INSIDER: „Șefii Consiliului Județean Botoșani au venit din viitor. Astăzi au sărbătorit 501 ani de la Marea Unire”
INSIDER 2: „Am dezlegat misterul: au depus coroanele si cifrele „te uiți cum te duci venind”. Li s-a părut mai important ca fața coroanelor sau modelelor florale, în timpul deplasării, să fie spre depunători, nu spre mulțime, spre monument.’ SURSA