PRIMUL FLUX DE ŞTIRI TRIMISE DE CITITORI

Ultimele

FIGUERAS, SPANIA: Teatrul-Muzeu Dali, cea mai extinsă colecție de artă suprarealistă. Slalom printre obsesiile, fanteziile şi pasiunea pentru Gala!


INSIDER: „Teatrul şi Muzeul Dalí este un muzeu dedicat artistului Salvador Dali în oraşul său natal Figueres, în Catalonia, Spania. Salvador Dalí a locuit acolo din 1984 până în 1989 şi este îngropat intr-o criptă de sub scenă. Muzeul a primit 1.368.755 de vizitatori în 2016.

„Vreau ca muzeul meu să fie un singur bloc, un labirint, un mare obiect suprarealist. Va fi [un] muzeu total teatral. Oamenii care vin să-l vadă vor pleca cu senzația că au avut un vis teatral, Salvador Dalí.”

Inima muzeului este teatrul oraşului pe care Dali l-a cunoscut în copilărie. A fost locul unde a fost prezentată una dintre primele expoziții publice de artă a tânărului Dalí. Vechiul teatru a fost ars in timpul războiului civil spaniol şi a rămas în stare de ruină. În 1960, Dali şi primarul din Figueres au decis să-l reconstruiască ca muzeu dedicat celui mai faimos fiu al oraşului. În 1968, consiliul oraşului a aprobat planul, iar construcția a început în anul următor. Arhitecții au fost Joaquim de Ros i Ramis şi Alexandre Bonaterra. Muzeul a fost deschis pe 28 septembrie 1974 şi sa extins până la mijlocul anilor 1980. Muzeul include acum clădiri şi curți adiacente vechiului teatru.

Muzeul prezintă cea mai mare şi mai diversă colecție de lucrări ale lui Salvador Dalí, al cărei nucleu era din colecția personală a artistului. Pe lângă picturile Dalí din toate deceniile din cariera sa, există sculpturi Dali, colaje tridimensionale, dispozitive mecanice şi alte curiozități din imaginația lui Dali. Un punct culminant este o instalație tridimensională de sufragerie anamorifică cu o canapea Mae West Lips, o canapea personalizată care arată ca chipul lui Mae West când este privită dintr-un anumit loc.

Muzeul adăposteste, de asemenea, o mică selecție de lucrări ale altor artişti colecționați de Dali, de la El Greco şi Bougereau până la Marcel Duchamp şi John de Andrea, in conformitate cu cererea specifică a lui Dalí, o galerie de la etajul doi este dedicată opera prietenului şi colegul său artist catalan Antoni Pitxot, care a devenit şi director al muzeului, după moartea lui Dali.

O cupolă din dom geodezic de sticlă încununează scena vechiului teatru, iar Dali este îngropat intr-o criptă sub podeaua scenei. Spațiul ocupat anterior de public a fost transformat într-o curte deschisă spre cer, cu figurine dionisiace nud în picioare în vechile ferestre ale balconului. O instalație Dali în interiorul unei maşini de dimensiuni mari, inspirată de Rainy Taxi (1938), este parcată lângă centrul spațiului.

Sunt expuse o colecție de artă holografică a lui Dalí și o colecție de bijuterii concepute de el. O altă cameră conţine o cadă și o măsuță laterală cu un sertar deschis și o lampă, toate pe care Dalí le instalase cu susul în jos pe tavan.

O extindere a clădirii muzeului conţine o cameră dedicată iluziilor optice, stereografiilor şi artei anamorfice create de Dalí. Lucrările finale ale artistului, inclusiv ultima sa pictură în ulei, Coada rândunicii (1983), sunt expuse aici.” SURSA

Adresa: Plaça Gala i Salvador Dalí, 5, 17600 Figueres, Girona, Spania. Program: 09-19.15. Bilete: 21€, 16€ (redus). DETALII

N.R.: Teatrul-Muzeu Dali a fost construit pentru iubita sa sotie, Gala, femeia unica, soție si muza inspiratoare, o rusoaica cu 10 ani mai vârstnică decât el, cu o personalitate puternică și remarcabilă. Să nu uitam că a fost și soția lui Paul Eluard… Se remarcă din primul moment „prezența Galei” și aerul sau dominator. Pe numele ei adevarat, Helena Ivanovna Diakonov, stăpână absoluta a acestui muzeu bizar ce frizează absurdul: arta și moarte la un loc, o regăsim peste tot, chiar și în filmul ce se derulează neîncetat într-una din sali si in care ni se prezintă imagini de la un banchet unde a participat împreună cu Salvador. (costumati, râzând, sărutându-se, etc)

Celebrul artist suprarealist, a murit pe 24 ianuarie 1989 într-un spital din Figueres din Catalonia, la vârsta de 84 de ani, după o viaţă intensă și trepidantă, alimentată de creaţiile sale artistice și de numeroase extravaganţe.

Pe 21 iulie 2017 a avut loc exhumarea rămăşiţelor pictorului spaniol pentru a se preleva probe într-un proces de paternitate intentat acestuia, la Madrid, de către o presupusă urmașă. Au dat la o parte placa din piatră, care cântărea o tonă şi bloca intrarea în mormânt, pentru a lua probe ADN. „Mustaţa e încă intactă, ca acele ceasului la 10 şi 10 minute, exact cum îi plăcea lui.”

ARCUL DE TRIUMF: „Roșu, Galben și Albastru”, expoziția Irinei Dragomir


INSIDER: „Ce poți face la Arcul de Triumf? Admiri o super priveliște de sus și te bucuri de artă! Expoziția personală a artistei Irina Dragomir, „Roșu, galben și albastru”. Accesul publicului este gratuit.

Expoziția este prezentată de Institutul Național al Patrimoniului, în parteneriat cu Art Safari. Program de vizitare, până pe 28 ianuarie 2024: sâmbătă-duminică, 10:00-18:00.

„Irina Dragomir face o pictură feministă. Aș spune că, fără excepție, imaginile Irinei sunt fragmente mai ample sau mai reduse ale universului propriu. Ne arată lucrurile prin ochii ei, prin filtrele pe care hotărăște să le aplice de la caz la caz. Există în mod constant o dimensiune ludică în pictura pe care o practică, dar sub aparenta lipsă de griji, sub tonul copilăros se află de multe ori o glumă serioasă, o subtilă notă amăruie într-un univers care, de fapt, nu e atât de dulce pe cât pare la prima vedere” – Alexandru Rădvan, curator.

Irina Dragomir a avut o serie de expoziții personale, de la Art Safari, la Arad, iar ultima oară a fost în vizită la Timișoara, Capitală Culturală Europeană.” SURSA

ARHIVĂ: ART SAFARI 2022: La Pavilionul Theodor Aman ai nevoie de frontală și dioptrii, la Irina Dragomir cu relația femei-putere în „Roșu, galben și albastru” nu mai ai nevoie de nimic! OXXO ENIGMĂ: Ce comori se ascund în Arcul de Triumf? Mult mai uşor îl vizitezi pe cel din Paris! OXXO ARCUL DE TRIUMF: “In BANKSY we trust” “Without Limits”

MUZEUL OLTENIEI: Homo Sapiens s-a născut în jud. Gorj, in Peștera Muierii, acum 30.000 de ani!


INSIDER: „Craniul de Homo Sapiens de la Peştera Muierii (jud. Gorj)

Craniul aflat în colecţia Muzeului Olteniei a aparţinut unei femei având aprox. 40 de ani, fiind un Homo sapiens timpuriu, care din punct de vedere morfologic prezintă trăsături aparţinând atât omului modern, cât şi celui de Neanderthal. Acest lucru poate fi pus în legătură cu potenţialii săi strămoşi din Paleoliticul Mijlociu şi indică amestecul dintre neanderthalieni şi oamenii moderni, lucru doar presupus până recent.

În total, din Peştera Muierii au fost recuperate 6 fragmente osoase de la 3 indivizi, asociate cel mai probabil aceleiaşi faze de ocupare a peșterii.

Peştera Muierii sau Muierilor (Baia de Fier, jud. Gorj) este cunoscută din punct de vedere ştiinţific încă din 1870; cercetările arheologice desfăşurate sub conducerea lui Constantin S. Nicolăescu-Plopşor între 1951-1953 şi în 1955 au scos la iveală numeroase urme din Paleolitic, dar şi din epoci mai recente, atenţia fiind atrasă în principal de fosilele umane.

În 2005, probe de la cei 3 indivizi au fost datate cu ajutorul radiocarbonului, rezultând o vechime de ≈30.000 ani, alăturându-se astfel micului grup de fosile umane din Europa datat cert în perioada Paleoliticului superior timpuriu: fragmentul de craniu din Peştera Cioclovina (România, ≈29.000 ani), fragmentele de oase de la Mladeč (Cehia, ≈31.000 ani). Ele sunt mai târzii decât mandibula şi craniul de la Peştera cu Oase (România, ≈35.000 ani) şi resturile izolate din nivelurile aurignaciene de la Brassempouy şi La Quina Aval (Franța), dar puţin mai timpurii decât cele de la Les Rois (Franța).

Adresa: Muzeul Olteniei, Secţia de Istorie – Arheologie, Str. Madona Dudu nr. 14, Craiova. Program: marți – duminică 09-17. Acces: 6 lei/ adult; 3 lei/ prescolari, elevi, studenti, pensionari; gratuit/ persoane cu dizabilitati, veterani de razboi, copii institutionalizati si copii sub 3 ani.” DETALII

ARHIVĂ: PEȘTERA COLIBOAIA, BIHOR: Cele mai vechi desene de peșteră de pe Terra. Rinoceri păroși și un suflet de artist de acum 35.000 de ani

LIMPEDE CA CRISTALUL: Monitorul Oficial a publicat DOUĂ Hotărâri de Guvern ”semnate” de… Ciucă / Ciolacu, tot aia!


INSIDER: „În Monitorul Oficial de ieri, 21.12.2023, s-au publicat DOUĂ Hotărâri de Guvern ”semnate” de … Nicolae Ciucă. Vi le atașez din Monitorul Ofical. Sumă conținută: 1,7 miliarde lei. Cea cu medicamentele depășește cu mult miliardul.
Pentru a ajunge în M. Of., actul trece prin cel puțin 30-40 de perechi de mâini/ochi… pentru că sunt contrasemnate de vreo 6 miniștri, plus avize de la Justiție. Actul se inițiază, se avizează, de oportunitate și legalitate, se contrasemnează, se trimite la Monitor, unde verifică alți ochi care încasează tot bani publici și apoi se dă bun de tipar în Monitorul Oficial.
În timpul ăsta eu mă plimb pe la o instituție a statului, care îmi cere originale, paraoriginale de ordine, nu găsește hârtii deja depuse și mi le cere și îmi comunică apoi că după vreo 5 luni cre’ că se rezolvă… doamna Bucura-Oprescu a semnat și ea, cu premier CIUCĂ
Deci nimeni nu știe cine îi este premier, dar încasează milioane și milioane de la Stat… noroc că ați mărit taxele și impozitele, că altfel cum vă mai plăteați acești ”capabili”?
Chiar nimeni nu răspunde în țara asta pentru nimic?
PS – aștept publicarea în Monitorul Oficial a unui decret semnat de tovarășul Nicolae Ceaușescu… nu e absolut nicio diferență, oricum” SURSA

JURNALUL UNUI PROFESOR: Debutant în România Educată


INSIDER: „Pe 14 octombrie 2020 am luat primul meu salariu din învățământ: 2.648 de lei. Leafa debutantului era 2.470, dar am mai primit un spor de vechime de 3 ani, întrucât lucrasem în timpul facultății part-time.

Stăteam într-un cămin pe-atunci și primul lucru pe care l-am făcut când am văzut banii pe card a fost să-mi caut chirie.

Două zile a durat scotocirea orașului, pe 16 octombrie eram deja la casa mea: o garsonieră cu centrală și aer condiționat, aproape de școlile la care predam, era tot ce mi-aș fi putut dori.

3.000 de lei mă costase toată afacerea: chiria 1.200 + 1.200 de lei garanția + 600 agenția. Cei 2.648 de lei nu-mi fuseseră, evident, de-ajuns, așa că apelasem la un prieten it-ist, care mi-a împrumutat diferența.

Aveam, în sfârșit o cameră doar a mea, însă prima aventură imobiliară nu numai că îmi consumase întreaga leafă, dar îmi lăsase și o datorie de 400 de lei… Și asta nu era tot. Urmau încă 29 de zile până la următorul salariu…

În luna până la remunerația din noiembrie, datoriile au crescut precum absențele elevilor în catalog. Puținele mele ieșiri în oraș cu prieteni care mă felicitau că mi-am împlinit visul de a urca la catedră, se terminau invariabil cu: Îmi dai și mie 300 de lei până la salariu? M-am mutat și a trebuit să dau și garanția, să plătesc și agenția. Sau cât poți tu, și 100 e bine.

M-am descurcat, unii amici m-au creditat și cu 500, știindu-mă om de cuvânt. Așa se face că, mi-aduc și-acum bine aminte, pe 13 noiembrie, într-o vinere, când au intrat pe card din nou cei 2.648 de lei, mi-am dat seama că 2.000 trebuie să-i împart prietenilor, restituind împrumuturile făcute. 400 erau luați încă de la semnarea contractului de închiriere, 1.600 îi împrumutasem pentru cheltuielile de zi de zi.

Cu 648 de lei rămași pe card, am sunat proprietarul.

– Dom’ Mihai, să știți că luna aceasta nu pot plăti chiria…
– Cum așa, da’ ce s-a-ntâmplat?…
– Îmi puteți opri garanția!
– Dom’ profesor, garanția nu e pentru chirie, e în caz că se-ntâmplă ceva, stricați ceva prin casă sau plecați fără să plătiți la asociație, să nu ies în pierdere.
– Știu, dar, credeți-mă, n-am.

Nu știu dacă a contat faptul că i-am lăsat o impresie bună la vizionare sau poate promisiunea că în decembrie voi achita 2 luni (1 chirie + 1 garanție), dar domnul Mihai m-a lăsat în noiembrie fără să plătesc.

A venit decembrie, fatidica zi de 14, când mi-am dat seama cât de naiv fusese angajamentul meu. Evident că cei 648 de lei din salariu de noiembrie nu-mi ajunseseră, mă împrumutasem din nou. 2 luni însemnau 2.400 de lei, iar eu abia dacă mai aveam pentru una singură.

– Dom’ Mihai, să vedeți…
– Dom profesor, să nu-mi spuneți iar că n-aveți bani de chirie.
– De chirie am, dar nu mai am și de garanție. Vi-i dau…
– Luna viitoare, știu povestea
– Nu e o poveste, da’ chiar n-am reușit…

Și-așa am terminat cu bine școala, mai mult online, era pandemie, și au venit sărbătorile de iarnă și am plecat acasă, pe malul stâng al Dunării, departe de agitația Marelui Oraș…

Cursurile se reluau Luni, pe 11 ianuarie, anul acela…
Duminică dimineața mă sună dom’ Mihai.

– Dom’ profesor, veniți azi?
– Da!
– Bine, bine.

Nu știam ce vrea să însemne apelul acesta, surt și inopinat, era 10 ianuarie, mai era vreme până la data scadenței. În plus, eram fericit: puteam, în sfârșit, să achit atât chiria, cât și luna de garanție. După ce ieșise la pensie, maică-mea continua să meargă la frizerie, așa că, pensia pe decembrie de 1.300 de lei mi-o dăduse mie.

Duminică după-amiază ajung în Marele Oraș și în fața blocului nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii. Doi saci mari, ca de Moș Crăciun, însă negri, de plastic, plini cu haine, stăteau rezemați de gardul de metal cu ochiuri pătrate. În iarbă, pe un cearșaf, străjuia un munte de cărți. Acum înțelegeam de ce mă sunase proprietarul să mă-ntrebe dacă ajung…

– Dom’ Mihai, ce se-ntâmplă?!…
– Dom profesor, îmi răspunse vocea groasă de tutun și ani, 3 luni ai plătit, 3 luni ai stat!
– Dar…
– Eu nu mai am încredere că luna aceasta vei reuși să achiți două chirii. Am închiriat camera unei studente.
– ?!…
– Hai, că nu ți-a furat nimeni nici o carte, nu citește nimeni în România! În plus, ai văzut și tu, e o cameră de supraveghere care bate în fața scării și am rugat-o și pe doamna Geta de la 1 să se uite. Apropo, să treci pe la ea să-i lași cheia…

Deși era devreme, începuse să se însereze. Nu aerul rece al serii de ianuarie îmi dădea, însă, fiori, ci faptul că rămăsesem în stradă. A doua zi începea școala…

Nu știu cât timp am rămas stană de piatră uitându-mă la filele cărților care fluturau în vânt precum cămășile pe sârmă, știu doar că m-au trezit mici stropi reci de ploaie, care-mi încercau obrazul. M-am prăvălit instinctiv peste cărți, încercând să le feresc de picurii necruțători, acoperindu-le cu trupul meu.

La televizorul din bucătăria de la parter, președintele ținea un discurs despre România Educată…” SURSA

P.S.: „Atunci am creat pagina Jurnalul unui Profesor și, de 3 ani de școală, vorbesc despre condiția dascălului în România Educată…”

ARHIVĂ: EDUCAȚIA PREŞCOLARĂ, CHINA: Respect pentru profesori, pentru mama, tata şi performanţă! OXXO EDUCAȚIE: „De ce am dorit să devin profesor?”

MONICA LOVINESCU: „Vocea care ni s-a dat” la Radio Europa Liberă – Expoziţie manifest la Mița Biciclista Stabiliment


INSIDER: „Închei vizita la Muzeul Monica Lovinescu critic literar , care este organizat în București, în celebra Casă a Miței Biciclista la etajul 2 al clădirii, impresionantă viața acestui om de excepție și a familiei sale.
În muzeu se găsesc multe obiecte personale, înregistrări audio, și mobilier, care au aparținut regretatului om de cultură, personal eram îndrăgostit de vocea ei când o auzeam la postul EUROPA LIBERĂ” SURSA

N.R.: MONICA LOVINESCU (1923-2008). Expoziția „Monica Lovinescu. Vocea care ni s-a dat” este o invitaţie la înțelegerea puterii cuvintelor și a libertăţii şi responsabilității de a spune ceea ce gândeşti.

Monica Lovinescu e un reper despre care astăzi nu se învață la școală. Publicul larg are ocazia să facă o incursiune în viața Monicăi Lovinescu, printr-o expoziție în care sunt expuse pentru prima oară documente originale, obiecte, mărturii, fragmente de emisiuni din perioada 1960-1991 de la Radio Europa Liberă, dialoguri emoționante cu Mircea Eliade, Petru Comarnescu, Ana Blandiana, Octavian Paler sau Eugen lonescu.

A fost vocea de la radio care a a avut curajul de a înfrunta un regim totalitar, iar eforturile ei au fost o formă de salvare morală, individuală şi colectivă.

Expoziţia manifest are loc între 17 Noiembrie-30 Decembrie, La Mita Biciclista Stabiliment Creativ. Adresa: Strada General Christian Tell 11, 2 Mai, București sector 1. Bilete: Acces general – 30 lei, Studenți, pensionari – 15 lei.” DETALII

ARHIVĂ: CASA MIŢEI BICICLISTA: Cea mai instagramabilă clădire din București nu are inhibiții față de factura la Enel

MICUL PRINȚ, MUZEUL MINA: „Limpede nu vezi decât cu inima…ochii nu pot pătrunde în miezul lucrurilor”


INSIDER: „Începând cu 1 Decembrie, în cadrul MINA, a apărut un nou spațiu imersiv unde este prezentată piesa de teatru digitală „Micul Prinț: Povestea unei prietenii”.
Acest spectacol inovator îmbină teatrul tradițional, animația de film și arta digitală, oferind publicului o experiență captivantă în universul magic al Micului Prinț. Actorii și personajele animate se întâlnesc într-o producție multimedia, aducând o interpretare originală a poveștii clasice.

Spectacolul va rula exclusiv în perioada 1-31 Decembrie 2023.
Piesa este realizată de către @Illusionistdigitalartstudio, un studio premiat la nivel internațional, iar producția audio este semnată de Alexei Țurcan.

MINA – Museum of Immersive New Art. Adresa: strada George Constantinescu 2-4, București sector 2. Program: Miercuri-Vineri: 12pm-9pm; Sâmbătă-Duminică: 10am-9pm. Intervale adulţi & copii +10ani: 7pm-9pm. Bilete: 50 lei. DETALII

N.R.: „Micul Print (in franceză Le Petit Prince), este un roman al scriitorului şi aviatorului francez Antoine de Saint-Exupéry, scris după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, când acesta s-a exilat în America de Nord și care a apărut mai întâi în engleză (1943) şi în franceză (1946). O poveste despre singurătate, prietenie, iubire şi pierdere, țesută în jurul unui mic prinț ajuns pe Pământ venit de pe asteroidul B-612.

Micul Prinț a fost votată cea mai bună carte a secolului al XX-lea în Franţa. Una din cele mai răspândite cărţi din lume, a fost tradusă în trei sute şaizeci și una de limbi, inclusiv în Braille vânzându-se aproape două milioane de exemplare anual, cu un total de vânzări de peste 140 de milioane de exemplare în toată lumea, a devenit una din cele mai bine vândute cărți publicate vreodată Micul Prinț este a doua carte cea mai tradusă în lume, după Biblie.

„-Cine eşti tu? zise Micul Prinţ. Eşti tare frumoasă…

-Sunt o vulpe – zise vulpea.

-Vino să te joci cu mine – o pofti Micul Prinţ. Sunt atât de trist…

-Nu pot să mă joc cu tine – zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

-A! lartă-mă – rosti Micul Prinţ. […] Ce înseamnă «a îmblânzi»?

-E un lucru care prea e dat uitării – zise vulpea. Înseamnă « a-ți crea legături >>… A-ţi crea legături?

Desigur – zise vulpea. Tu nu eşti încă pentru mine decât un băiețaș aidoma cu o sută de mii de alţi băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume…

-Încep să înţeleg – zise Micul Prinţ. E undeva o floare… mi se pare că m-a îmblânzit…[…]

-Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Şi-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebit de-ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Al tău mă va chema din vizuină, ca o melodie. Și-apoi, privește ! Vezi tu, acolo, lanurile de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi-e de folos. Lanurile de grâu mie nu-mi aduc aminte de nimic. Și asta-i trist ! Tu ai însă părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat, când tu mă vei fi îmblânzit ! Grâul auriu, şi el îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu…[…]

Nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Ei cumpără lucruri de gata, de la neguţători. Cum însă nu există neguţători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!

-Ce trebuie să fac ? zise Micul Prinţ.

-Trebuie să ai foarte multă răbdare răspunse vulpea. La început, te vei aşeza ceva mai departe de mine, uite-aşa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvânt. Graiul e izvor de neînţelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te aşezi din ce în ce mai aproape de mine…

A doua zi, Micul Print veni din nou.

-Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeaşi oră – zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Pe măsură ce ora va trece, și mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă vor cuprinde un frământ și o nelinişte : voi descoperi cât prețuiește fericirea ! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu niciodată nu voi ști la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.

-Ce-i acela rit? zise Micul Prinţ.

-E și el ceva cu totul dat uitării – zise vulpea. E ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile. […]

Astfel, Micul Prinţ îmblânzi vulpea. lar când ora despărţirii fu aproape :

-Vai! zise vulpea… Am să plâng…

-Din vina ta – zise Micul Prinţ – eu nicidecum nu-ţi voiam răul, ci tu ai vrut să te-mblânzesc…

-Aşa e – zise vulpea.

-Dar ai să plângi ! zise Micul Prinţ.

-Aşa e – zise vulpea.

-Atunci nu dobândești nimic din asta!

-Ba dobândesc – zise vulpea – datorită culorii grâului. […]

-Rămâi cu bine – zise Micul Prinţ.

-Te du cu bine – zise vulpea. lată care-i taina mea. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor.

-Ochii nu pot să pătrundă-n miezul lucrurilor – spuse după ea Micul Print, ca să ţină minte.

-Numai timpul petrecut cu floarea ta face ca ea să fie atât de preţioasă.

-Numai timpul cheltuit cu floarea mea… spune Micul Print, ca să ţină minte.

-Oamenii au dat uitării adevărul acesta zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător de floarea ta.

-Eu sunt răspunzător de floarea mea…, spuse Micul Print, ca să ţină minte.

(Antoine de Saint-Exupery, în „Micul Print”, 1943)

ARHIVĂ: MINA BUCUREȘTI: Expoziții imersive Gustav Klimt și Lumea Subacvatică