INSIDER: „M-am dus la Oedip cu un pic de îngrijorare. Dacă e iarăși o punere în scenă pompoasă și plicticoasă, făcută așa din respect pentru clasicii greci?
Și când a început m-am speriat și mai tare, că m-am gândit că poate am greșit teatrul, sala sau piesa. Pentru că am nimerit într-o campanie electorală contemporană, cu camere, microfoane și un candidat care promite marea cu sarea, doar-doar s-ar alege.
Numai că pe candidat îl cheamă Oedip, iar povestea e adusă cu mașina timpului lui Andrei Șerban din antichitate până în ziua noastra. Oedip are costum și cravată (mai apoi trening și adidasi), Iocasta are telefon mobil și tocuri cui, iar campania electorală are un afiș leit Obama – Yes we can.
Și tocmai asta face piesa asta interesantă. Pentru că mesajul subtil cu care te lasa povestea lui Robert Icke nu vine din discursul clasic legat de destin, blestem, tragedie și alte meme antice. Ci de o constatare simplă: firea umană nu s-a schimbat în 2500 de ani. Grecii care au văzut-o prima oară ar fi înțeles piesa asta și dacă o vedeau ieri – firește, dupa un curs serios de limba română.
Cei mai mulți dintre noi, cei din sală, nu doar ca am înțeles-o, ci chiar am iubit-o. Pentru că acest Oedip nu e ocupat să-ți dea lectii, ci să te ducă – cu toate mijloacele entertainmentului teatral – spre bucuria de a vedea un spectacol bun. Bun de tot.
Nu pleci zguduit. Nu pleci încărcat de întrebări fundamentale (sau poate oi fi uitat eu sa mi le pun). Ci pleci fericit ca, dincolo de poveste și actori, te-ai intalnit cu Arta.
Am mai pățit și la case mai mari (dar oare există case mai mari decat Bulandra?) să merg la o piesă din care m-am întors, pe lângă ale mele, și cu frustrările și dramele regizorului sau actorilor.
De la Oedip însă m-am întors cu revelația de a vedea oameni făcându-și meseria cu bucurie, cu drag, cu înțelegere, cu viață… Aș zice că echipa de actori a fost un singur corp, cu o singură energie vitală, însă aș zice prea puțin. Trebuie să mergeți să-i vedeți.
Eu am avut noroc și mai mare însă: în fața mea, pe scaunele din primul rând s-au așezat chiar Zeii. Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc. Aplauzele lor de la final, la care s-a inclinat si Cerasela Iosifescu, ar trebui să vă dea restul motivelor să mergeți să vedeți acest spectacol. E ultima fotografie din galeria asta. Și punctul de la care, într-un fel, începe triumful teatral.
P.S. Și încă ceva: la început, în discursul electoral al lui Oedip, apare și o referință la “baieții cu ochii albaștri”, fără îndoială așezată acolo doar în versiunea românească.
Ocazie cu care salut intoarcerea “sopârlelor” în discursul teatral…))
Ultima oara le-am auzit in 1989, tot la Bulandra parcă (nu mai sunt sigur de teatru) într-o piesă numita Caligula. Ghici pe cine arătau atunci cu degetul actorii…” SURSA
N.R.: „Oedip, premiera începutului de an, la Teatrul Bulandra. Regizorul Andrei Şerban revine la Bulandra cu spectacolul Oedip, o montare a vremurilor noastre, în care miturile antice se transformă în breaking news. Tragedia lui Sofocle este curajos reinterpretată de multipremiatul regizor şi dramaturg britanic Robert Icke, într-o versiune proaspătă și modernă, care păstrează temele esenţiale: cunoașterea de sine, adevăr, vină, destin, liber arbitru şi aroganța de a crede că ştim tot și de a promite ce nu ştim. Toate acestea sunt aduse în contextul oamenilor de azi, care se cred noii zei ai secolului XXI.
În spectacolul regizat de Andrei Şerban, după adaptarea lui Icke, Oedip este un politician cu ambiții de putere, care așteaptă rezultatele alegerilor, decisive pentru cariera şi familia lui. Dar şi pentru ţară, de votul crucial atârnând soarta unei întregi naţiuni. Însă, prin tensiunea iscată de drame de familie, scandaluri mediatice şi măşti care cad, presiunea creşte şi emoțiile se amplifică.
Spectacolul se derulează într-un ritm ameţitor, cu viteza unui accident care stă să se întâmple, cu intrigi, strategii şi răsturnări de situație, care țin toată lumea în suspans de la un capăt la altul.
Cea mai mare enigmă de dezlegat rămâne cea veche de milenii: oare ne-am născut inocenţi sau vinovaţi? Cine suntem cu adevărat? În ce măsură înţelegem şi acceptăm destinul?
* Mai presus de orice, acest Oedip e o mare și imposibilă poveste de dragoste.” DETALII
DISTRIBUȚIE: Vlad Zamfirescu (Oedip); Cerasela Iosifescu (Jocasta); Andi Vasluianu (Creon); Manuela Ciucur (Merope); Ana Ioana Macaria (Tiresias); Adrian Ciobanu (Corin); Lucian Ifrim (Şoferul); Andrada Corlat/ilinca Neacșu/ Teodora Crișan (Antigona/Lycas); Matei Constantin/ Tiberius Zavelea (Eteocle); Radu Ștefan Bănică/ EDUARD Chimac (Polinike).
Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu. Adresa: strada Jean-Louis Calderon 76A, Bucureşti.
Următorul spectacol: 4 februarie 2024. SOLD OUT!
infoINSiDER.ro 