INSIDER: „Mie mi-au luat banii de pe card dupa ce am platit factura de gaze prin robotelul din cadrul bancii BRD. A fost singura tranzactie efectuata cu acel card iar cand mi-au trimis extrasul acasa cica ridicasem numerar pe undeva prin tara. Asta nu e o scapare din sistemul lor informatic? O tipa de la banca respectiva mi-a spus ca mai multe persoane care detin acelasi tip de card au venit la banca cu aceeasi plangere.” ARHIVĂ
INSIDER: „Primul lucru catre iti atrage atentia cand pui piciorul in Lisabona e mersul oamenilor usor leganat – asa imi inchipuiam eu ca merg marinarii dupa o lunga calatorie pe mare cand ajung la pamant si „au rau de uscat”. De vina sunt trotuarele valurite in panta, uneori chiar foarte abrupta, pavate cu piatra cubica micuta… Pana la sfarsitul zilei si umbra mea avea o coregrafie asemanatoare… Daca nu ai prea multe zile la dispozitie pentru a vizita orasul, cel mai bine este sa urci intr-un autobuz turistic Lisbon Sightseeing (15 euro /48 ore, fiind incluse mai multe reduceri la obiectivele turistice) si sa faci un tur de Lisabona (cu ghidul in casti si muzica fado pe fundal) si sa-ti faci o idee despre ce vrei sa cunosti mai bine sau despre ceea ce vei pierde. Cand în Romania temperaturile scazusera sub -20 grade C, portughezii se luptau cu +15!”
INSIDER: „La Rucăr, în nordul judeţului Argeş, pe DN73 Piteşti – Braşov, Orange România SA a construit nu una, ci două staţii terestre de telefonie mobilă fără autorizaţie de construire. Prima a fost construită pe terenul nostru în anul 2009, dar fără ştirea şi acordul nostru, pe un teren cu vegetaţie forestieră – au tăiat şi nişte copaci pentru construcţia în discuţie.
În anul 2011 s-a iscat un “mic scandal” – le-am făcut o plângere penală şi i-am acţionat în instanţă pentru readucerea terenului la starea iniţiala şi plată de daune. Suntem la al treilea termen în instanţă, iar cercetarea penală este în desfăşurare. În această situaţie, Orange România SA a găsit de cuviinţă să ridice o staţie provizorie, tot fără autorizaţie, pe un alt teren privat, dar de data asta, cu ştirea proprietarului.
Am făcut mai multe sesizări către diferite instituţii şi autorităţi, prin care aduceam la cunostinţă faptul că Orange Romania SA a făcut o regulă în a-şi amplasa construcţiile oriunde şi oricând doreşte, fără autorizaţie de construire. Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii , Agenţia de Mediu şi Inspectoratul de Stat în Construcţii i-a “acoperit” prin răspunsuri evazive, chiar tendenţioase. Primăria Rucăr şi Consiliul Judetţean Argeş au încercat să stea de-o parte. Dar n-au putut! Am insistat şi până la urmă au recunoscut că Orange România SA nu deţine autorizaţie legală de construire pentru cele două amplasamente şi s-a dispus desfiinţarea construcţiilor şi plata unei amenzi. Şi Primăria Rucăr i-a amendat – cu 1.000 de lei!… Orange a venit şi a plătit-o cash. Pentru cea de-a doua contrucţie (cea de pe terenul nostru) nu au mai fost amendaţi!…
Ideea este că pentru construirea unui pilon de telecomunicaţii, ori a unei camere tehnice este nevoie de autorizaţie, normal, în baza Legii 50/1991, iar la baza acesteia trebuie să stea un sac de avize şi autorizaţii: de la ANCOM, Direcţia de Sănătate Publică, Agenţia de Mediu, MAPN, SRI, IGSU, Autoritatea Aeronautică (pentru pilonii de o anumită înălţime), scoaterea din circuitul agricol dacă este cazul, ridicare topo, aviz drumuri comunale etc. Toate astea costă timp şi bani pentru companiile multinaţionale. Pe de altă parte, statul pierde o grămada de bani, iar riscurile pe populaţie sunt incalculabile: nu poţi să monitorizezi o staţie, daca ea nu există!!! In mod concret, aceste staţii pot emite cu orice puteri, în orice spectru de frecvenţe, pentru că nimeni nu le monitorizează!”
CONTEXT: Ziarul Financiar: „Orange şi Vodafone au făcut profit de 3 mld. euro în cinci ani„
INSIDER: „Cartierul Floreasca. Strada Eugen Botez – asfaltată în 2009 impecabil de firma Strabag, nu avea nici un fel de probleme, gropi sau denivelări, a fost decopertată azi, 20 martie 2012, şi la cererea celor de la ADP sector 2 prin executantul lor Radion Tehnologica SRL se reasfaltează. Banii noştri ai celor care plătim taxele sunt irosiţi în timp ce străzi mari nu sunt reabilitate.”
INSIDER: „La Sun Plaza Mall, tradiţiile bat fiţele. Printre magazinele de branduri s-au amplasat cuşti cu paie cu găini, cocoşi, păuni, dar şi vitrine cu cârnaţi şi preparate din carne de la micul producator. Mai un adidas, mai un cucurigu…”
INSIDER: „În urmă cu 55 de ani, pe 16 martie, Constantin Brâncuşi murea la Paris. România a renunţat atunci la un tezaur de identitate, o altă picătură de geniu recunoscută şi adoptată cu drepturi depline de un alt popor. Piesă cu piesă, unealtă cu unealtă, operă cu operă, atelierul său a fost refăcut în Muzeul Naţional de Artă Modernă din Centrul Pompidou, epicentrul cultural modern al Parisului. Mii de turişti şi tineri artişti din toată lumea îi trec pragul şi respiră zilnic din geniul lui Brâncuşi, din felul în care a reuşit să arate fondul din spatele formelor sau să dea formă nevăzutului.
În 1904 Constantin Brâncuşi, neavând suficienţi bani pentru o călătorie cu trenul, a plecat pe jos la Paris pentru că în Romania nu s-a simţit înţeles. Înfuriat de inabilitatea contemporanilor de a înţelege sculptura a comentat mai târziu astfel: „Ar fi fost o muncă uşoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câţiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine şi pe care simţeam că creşte, an de an şi de câţiva în rând, a izbucnit năvalnic şi nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică şi spaimă a doctorului Gerota, de faţă… şi dus am fost, pomenind de mama lor.”
În atelierul său din Impasse Ronsin, în inima Parisului, Brâncuşi şi-a creat o lume a lui, cu un cadru şi o atmosferă românească. Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Constantin Brâncuşi după moartea sculptorului.
Pe piatra lui funerară din cimitirul Montparnasse nu stă scris Brâncuşi, ci Brancusi. La fel s-a întâmplat şi cu George Enesco, Eugene Ionesco, Emil Cioran şi alţii care au fost cândva parte din România, acum, un tezaur românesc îngropat definitiv la Paris. De ce?”
Susțineți infoINSIDER cu o donație rapidă!
