INSIDER: „Lumina estompată, difuză, cu lumini și umbre a veiozelor cu abajur de macrame generează un efect unic și dă un sentiment de liniște și relaxare.

Silvia Jurjan (57 de ani) a învățat încă de mică să croșeteze de la mama și bunica ei. După Revoluție, s-a angajat contabilă la o firmă de comerț, apoi după încă 5 ani de muncă în Italia, din banii câștigați acolo, a cumpărat bumbac și rășini cu care a făcut primele teste de rigidizare a dantelei până când a reușit să găsească cea mai bună formulă, cu cea mai mare rezistență.

Dantela rigidizată cu rășini a trimis-o în Cluj, la o firmă autorizată, care a făcut și testul de rezistență, iar în urma acestor teste a primit ISO 9001 pentru calitatea lor și confirmarea că poate realiza piese de mobilier și corpuri de iluminat.

La început se pregătește macheta obiectului care urmează a fi realizat, peste care se pune dantelă croșetată și cusută. Când macheta este acoperită cu dantelă, aceasta se impregnează cu rășină prin pensulație și se lasă timp de șapte zile pentru rigidizarea completă a acesteia. Apoi se decofrează și se pensulează și pe interior, urmând alte șapte zile de așteptare până la întărirea completă.” SURSA

ARHIVĂ: CADOU ÎN CIORAP: “Fără bani, am fi cu toţii bogaţi”. Oricum, în caz de nevoie, spargeți geamul! *** MINIATURI: Artist cu bisturiul. Sculptură în mina de creion. *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag”

INSIDER: „Dacă vrei să vezi un lucru făcut, cel mai bine este să pui mâna să-l faci. Nu am un motto în viață – dar, dacă ar fi să am, acesta ar putea candida cu șanse mari! Îmi aparține și mă reprezintă.

Așa după cum observă toată lumea că o reprezintă și pe Maura Anghel – inima Festivalului Kreativis, un spațiu generos de manifestare pentru toți creativii urbei, mari și mici. Așa după cum observă toată lumea că îl reprezintă și pe Bogdan Tănasa – inima Casa Share, jurat în comisia pentru secțiunea Regenerare Urbană.

Nevoia, dorința și eforturile mele dedicate bucuriei, curațeniei și frumosului au fost, iată, apreciate și recunoscute. Le mulțumesc mult! După cum le mulțumesc din inimioara și lui Oleg Usatai și vecinului meu, domnul Viorel Agheorghicesei, pentru că s-au lăsat convinși să mă ajute cu partea hard a acțiunii. Nu le-o fi fost nici lor ușor să se cațere pe toate geamurile acelea. După cum vă mulțumesc și vouă, dragilor, pentru că vă lăsați inspirați. Nu mă lăsați să fiu singura oaie neagră din oraș!

Cu toții vrem mult să traim într-o lume mai frumoasă și mai bună și, pentru asta, poate fi suficient dacă punem doar olecuță umărul, inclusiv în locuri și în treburi care nu reprezintă proprietatea noastră și nici interesul nostru personal.

Și, dacă vă veți dori asta, la următoarea ediție a festivalului să participați și voi, cu bucățica voastră de urbe regenerată prin efort propriu. Spor în toate și pupici tuturor!” SURSA

ARHIVĂ: DUPĂ 100 DE ANI: „Strada Speranței, la parter. Vă mai aștept și mai sper!”