21 DECEMBRIE: “Nu mai zic nimic de tine. Zic doar că ăștia care au distrus țara de când ai murit tu își dau o lege ca să scape!”

INSIDER: „Scrisoarea unei mame către fiul ei decedat în timpul Revoluției din Decembrie 1989 …

„Dragul meu, au trecut 29 de ani. Mai mulți decât aveai tu când ai plecat dimineața de acasă, ca să te lupți “pentru libertate și fericire”. Astăzi, acum 29 de ani ai iesit pe ușa. Nu te-ai mai întors, te-a omorat un glonț răzleț. Mie mi-au zis că sunt mamă de erou; dar eu aș fi vrut să fiu mamă de băiat în viață. Dragul meu, am rămas singură. Au plecat toți de lângă mine. Unii au murit, restul au plecat din țară. Eu le-am zis că tu ai murit în acel decembrie și pentru libertatea și fericirea lor. Dar ei au zis că nu se simt nici liberi și nici fericiți, așa că au plecat. Toți copiii cu care te jucai în fața blocului au crescut, s-au facut oameni mari și au plecat și ei. Nu mai am pe nimeni cu care să vorbesc despre tine.

De parcă nici n-ai fi fost vreodată…

Dragul meu, iubita ta de atunci, din decembrie, s-a căsătorit și a plecat și ea. M-a sunat acum vreo douazeci de ani, că e în America, are trei copii și e fericită.

Eu nu am decât o geacă subțire de fâș, cu care ai plecat. Era albă și curată, dar ei mi-au dat-o roșie înapoi. Și murdară de pământ… La început, mă uitam la televizor, dar nu vedeam decât cum s-au pus toți pe furat și pe distrus țara pentru care ai murit tu. Așa că nu m-am mai uitat, că mă durea, dragul meu. Ce putere am eu împotriva tâlharilor? Toată puterea mea întreagă erai tu, dragul meu…

În ultimii ani, am deschis televizorul doar la final de decembrie; că mereu povestește de tine și de ceilalți care au ieșit pe străzi “pentru libertate și fericire”. Uneori te arată și pe tine în poze. Mă uit și plâng, dragul meu.

Au trecut 29 de ani și iarăși e decembrie. Am deschis astăzi televizorul. Dar nu mai zic nimic de tine. Zic doar că ăștia care au distrus țara de când ai murit tu își dau o lege ca să scape.

Dragul meu, daca tu ai fi știut, în dimineața aia rece de decembrie, că pleci să te întâlnești cu glonțul, ca să poată fura ei 30 de ani și apoi să scape nevinovați, mi-ai mai fi spus ca mergi să lupți “pentru libertate și fericire”?

Dragul meu, mai bine stăteai acasă… Mai bine încuiam și aruncam cheia pe geam. Închid televizorul și mă pregatesc să mor. Și după ce eu n-oi mai fi, nimeni nu-și va mai aminti de tine și de dimineața aceea de decembrie.