FÂNTÂNA WALLACE, CONSTANȚA: 150 de ani de când Sir Richard Wallace oferă apă gratuită lumii prin Bunătate, Simplitate, Caritate şi Sobrietate!

INSIDER: ⛲ FÂNTÂNA WALLACE – O POVESTE PARIZIANĂ CARE A AJUNS ȘI LA CONSTANȚA – În Parcul Arheologic din Constanța se află un monument discret, dar cu o poveste fascinantă: Fântâna Wallace, un model celebru născut la Paris în urmă cu mai bine de 150 de ani.

Povestea începe în timpul războiului franco-prusac, în anii 1870–1871. Parisul era asediat, rețeaua de alimentare cu apă fusese afectată, iar apa potabilă devenise greu de procurat și foarte scumpă. În acele vremuri dificile, Sir Richard Wallace (1818–1890), un filantrop britanic și colecționar de artă, a decis să sprijine populația orașului.

Pe lângă alte acțiuni caritabile, acesta a finanțat construirea unor fântâni publice din care oamenii să poată bea apă gratuit. Astfel au apărut celebrele Fântâni Wallace, devenite ulterior unul dintre simbolurile Parisului.

Modelul a fost conceput după indicațiile lui Richard Wallace și realizat de sculptorul francez Charles-Auguste Lebourg. Filantropul a finanțat 50 de fântâni, dintre care 30 au fost instalate la Paris. Patru femei, patru virtuți și patru delfini. Cel mai cunoscut model este cel cu patru cariatide, asemenea celui din Constanța.

Ansamblul original are aproximativ 2,71 metri înălțime și cântărește circa 610 kilograme. Cele patru figuri feminine sunt dispuse simetric, orientate către cele patru puncte cardinale, și susțin cu brațele partea superioară a fântânii. Ele simbolizează patru virtuți:🌿Bunătatea; 🌿 Simplitatea; 🌿 Caritatea; 🌿 Sobrietatea. Cupola este decorată cu patru delfini, iar întregul ansamblu este realizat din fontă, într-un stil inspirat de arta clasică. A existat și un model mai puțin cunoscut, montat pe perete, decorat cu o naiade, o nimfă a apelor, din gura căreia curgea apa.

Constanța a avut două Fântâni Wallace! Puțini știu că, în perioada interbelică, orașul nostru se bucura de două asemenea construcții. Una era amplasată pe Bulevardul Elisabeta, în apropierea Casei Pariano, actualul Muzeu „Ion Jalea”. Existența ei este documentată într-o fotografie din februarie 1929. Cea de-a doua se afla în Piața Ovidiu, pe latura de nord, fiind surprinsă în fotografii realizate după anul 1940. Nu se cunosc cu exactitate anii în care au fost instalate și nici împrejurările în care au dispărut.

Fântâna Wallace pe care o admirăm astăzi în Parcul Arheologic a fost achiziționată de Primăria Constanța și amplasată în locul unui vechi havuz, aflat în fața fostului Cerc Militar. Acest havuz exista încă de la începutul secolului XX. Clădirea Cercului Militar a fost demolată în anii ’60, iar zona a fost transformată prin construirea actualului sediu administrativ al orașului și amenajarea parcului. Astăzi, Fântâna Wallace continuă să aducă în peisajul Constanței o parte din eleganța arhitecturii europene și amintește de o perioadă în care frumusețea urbană se îmbina cu grija pentru comunitate.

💙 Data viitoare când treceți prin Parcul Arheologic, opriți-vă câteva clipe în fața Fântânii Wallace. Cele patru cariatide nu sunt doar elemente decorative, ci păstrează povestea unui gest de generozitate care a traversat timpul și granițele.

📍 Parcul Arheologic, Constanța. Constanța merită descoperită, poveste cu poveste!” SURSA

N.R.: „Fântânile Wallace nu au fost aduse de Sir Richard Wallace personal în toată lumea, însă modelul lor a devenit atât de faimos încât au fost răspândite la nivel global, existând astăzi peste 150 de exemplare în afara Parisului, în aproximativ 20 de țări. Europa: # Marea Britanie: În Londra (una se află chiar în faţa muzeului The Wallace Collection) şi în Lisburn (Irlanda de Nord, unde Wallace a deținut funcții politice). # Spania: În Barcelona (câteva exemplare rămase de la Expoziţia Universală din 1888). # Franța (în afara Parisului): Bordeaux, Marsilia, Toulouse, Nantes şi Reims. # Georgia (Tbilisi), # Italia (Pontremoli), # Germania (Burscheid). America de Nord şi de Sud: # Canada: Montreal, Quebec City şi Granby. # Brazilia: Rio de Janeiro (deține 6 fântâni) şi Recife. # Uruguay: Montevideo (unde se găsesc 6 exemplare). Asia și restul lumii: # China: În Beijing și Macao. # Israel: În lerusalim. # Insulele Caraibe: În St. George’s (Grenada).

Fântâna din Constanţa este aşadar o parte dintr-o rețea globală de monumente istorice dedicate accesului public şi gratuit la apă potabilă, concepute inițial ca adevărate opere de artă stradală.

Primele două modele (modelul mare și modelul aplicat) au fost concepute şi finanţate de Sir Richard Wallace. Celelalte două modele au fost create în urma succesului predecesoarelor lor, inspirate de aceleaşi stiluri, iar asemănarea este evidentă. Modelele mai recente nu sunt la fel de puternic ancorate în idealurile estetice ale lui Wallace, conform cărora, în adevăratul stil renascentist, acestea ar trebui să fie utile, frumoase şi simbolice, pe lângă faptul că ar trebui să fie adevărate opere de artă.

Model mare (dimensiuni: 2,71 m, 610 kg) – Modelul de mari dimensiuni a fost conceput de Sir Richard Wallace şi a fost inspirat de Fântâna Inocenţilor. Pe o fundație din piatră de Hauteville se află un piedestal octogonal pe care sunt fixate patru cariatide cu spatele întors şi cu brațele susținând o cupolă ascuțită decorată cu delfini.

Apa este distribuită într-un firicel subțire care iese din centrul cupolei şi cade într-un bazin protejat de un grilaj. Pentru a facilita distribuția, două cupe de fier placate cu oțel, atasate de fântână cu un mic lanţ, erau la dorința băutorului, rămânând mereu scufundate pentru curățenie. Aceste cupe au fost îndepărtate în 1952 „din motive de igienă”, la cererea Consiliului de Igiená Publică.

Model montat pe perete (dimensiuni: 1,96 m, 300 kg) – Celălalt model al lui Sir Richard. În mijlocul unui fronton semicircular, capul unei naiade suflă un firicel de apă care cade într-un bazin aşezat între doi pilaştri. Două pocale permiteau băutura apei, dar au fost retrase în temeiul legii din 1952 citate mai sus. Acest model, cu costuri mici de instalare, trebuia să fie format din mai multe unități de-a lungul pereților clădirilor cu puternică orientare umanitară, de exemplu spitalele. Nu a fost cazul şi acestea nu există și astăzi, cu excepția unuia situat pe strada Geoffroy Saint-Hilaire.

Model mic (dimensiune: 1,32 m, 130 kg) – Acestea sunt nişte fântâni simple cu buton, pe care le puteți găsi în pieţe şi grădini publice și sunt marcate cu Sigiliul Parisian (deşi cea instalată în Place des Invalides nu are acest sigiliu). Sunt familiare mamelor care îşi aduc copiii la joacă în numeroasele parcuri mici din Paris. Măsurând doar 1,27 m şi cântărind 113 kg, acestea au fost comandate de primarul Parisului mai des decât modelele lor mai mari.

Modelul colonadei (dimensiuni: 2,50 m, puţin peste 500 kg) Acest model a fost ultimul realizat. Forma generală seamănă cu cea a Modelului Mare, iar cariatidele au fost înlocuite cu coloane mici pentru a reduce costul de fabricaţie. De asemenea, cupola era mai puţin ascuțită, iar partea inferioară mai curbată. Deşi au fost fabricate 30 dintre acestea, astăzi mai există doar două, una pe Rue de Rémusat şi cealaltă pe – Avenue des Ternes.

Majoritatea celor 100 de fântâni Wallace de dimensiuni mari din Paris sunt încă funcționale şi distribuie apă potabilă. Inițial create pentru a oferi apă potabilă gratuită locuitorilor cu venituri mici şi fără locuinţe, fântânile fac acum parte dintr-o reţea de peste 1.200 de puncte publice de apă gestionate de furnizorul municipal de apă, Eau de Paris.

Fântânile funcționează între 15 martie şi 15 noiembrie (riscul de îngheț în timpul lunilor de iarnă ar pune în pericol instalațiile sanitare interne), sunt întreținute periodic şi sunt revopsite la fiecare câțiva ani.”