COPACUL NUC: „Să poarte şi alții roade, şi se vor plânge la fel.”

INSIDER: „În cinstea prietenului meu, copacul Nuc. Propriile sale frunze de toamnă, alături de versurile lui Ovidiu despre un nuc asemenea lui. Și despre oameni rămași la fel, de milenii.

,,Eu, nucul, vecin cu drumul, deși mi-e viața fără vină,
sunt țintă pietrelor azvârlite de mulțimea trecătoare.

Cu nimic n-am greșit, doar dacă greșeală se numește
să-i dai an de an roadele celui ce nu te îngrijește.

Eu nu pizmuiesc, dar niciodată nu e lovit pomul
care se lasă privit doar pentru bolta lui stearpă.

Pe mine însă mă dor răni crude, cu ramurile ciuntite,
și, cu scoarța smulsă, lemnul meu gol stă la vedere.

Nu ura face asta, ci nădejdea limpede a jafului:
să poarte și alții roade, și se vor plânge la fel.” OVIDIU – Nucul.” SURSA