ZIZIFUS | JUJUBA | MĂSLINUL DOBROGEAN | CURMALUL CHINEZESC: Sălbatic sau de grădină, tolerează o gamă largă de temperaturi și precipitații – fructele se consumă proaspete, uscate, murate ori făcute ceai, suc, oțet și vin!
INSIDER: „Spuneți-mi ce să fac cu ele? Sunt prea multe… O să pun la uscat ceva, dar îmi ia din timpul care nu-l prea am. Sau poate o să le pun în caserole și o să le aduc la târgul de Hramul Orașului Chișinău. Sunt gustoase, sănătoase, nutritive, dar copacul ăsta face prea multe” SURSA
N.R.: „Curmalul chinezesc sau măslinul dobrogean, în Moldova numit şi zizifus, cunoscut cu numele ştiințific de Ziziphus jujuba este o specie din genul Ziziphus din familia ramnaceelor. Este adesea confundat cu specia înrudită Z. mauritiana. Curmalul chinezesc poate creşte într-o gamă variată de climate, de la temperat la tropical, în timp ce Z. mauritiana se limitează la climatele subtropicale şi tropicale mai calde.
Este un copac sau un arbust mic cu frunza căzătoare), care atinge o înălţime de 5-12 m, de obicei cu ramuri spinoase. Frunzele sunt verzi-lucitoare, ovat-ascuțite de 2-7 cm lungime şi 1-3 cm lățime, cu trei vene vizibile la bază şi o margine dințată fin. Florile sunt mici de 5 mm lățime, cu cinci petale de culoare verde-gălbui. Fructul este o drupă ovală comestibilă de 1,5-3 cm; când nu este copt, este verde şi neted, cu consistenţa şi gustul unui măr cu aciditate mai scăzută, când este copt, este maro până la negru-violet și, în cele din urmă, încrețit, arătând ca o curmală mică. Are un singur sâmbure dur, asemănător cu un sâmbure de măslină, care conține două seminţe.
Frunzele conţin saponină şi zizifină, care suprimă capacitatea de a percepe gustul dulce. Flavinoidele din fructe includ Kaempferol 3-O-rutinozid, Quercetine 3-O-robinobioside, Quercetine 3-O-rutinoside. În fructe au fost descoperite terpenoizi precum acidul colubrinic şi acidul alfitolic.
Curmalul chinezesc a fost domesticit în Asia de Sud până în anul 9000 î.Hr. Au fost selecţionate peste 400 de soiuri. Arealul său natural exact este incert din cauza cultivării extensive. Cu toate acestea, se crede că originea sa este în sud-vestul Asiei, între Liban, nordul Indiei şi sudul şi centrul Chinei și, posibil, şi în sud-estul Europei, deşi, cel mai probabil, este introdus acolo. Creşte în sălbatic dar este şi un arbust de grădină, crescut pentru fructele sale.
Arborele tolerează o gamă largă de temperaturi şi precipitații, deşi necesită veri fierbinţi şi suficientă apă pentru fructificare acceptabilă. Spre deosebire de majoritatea celorlalte specii din genul său, tolerează ierni destul de reci, supraviețuind temperaturilor de până la aproximativ -15°C, iar copacul este, de exemplu, cultivat în mod obişnuit în Beijing. Această toleranţă largă permite curmalului chinezesc să crească în habitate de munte sau deşert, cu condiția să existe acces la apa freatică pe tot parcursul verii. Curmalul chinezesc (Z. jujuba) creşte în regiunile mai reci din Asia. Alte cinci sau mai multe specii de Ziziphus sunt răspândite pe scară largă în climatele mai blânde şi în deşerturile fierbinţi din Asia şi Africa. Această plantă a fost introdusă în Madagascar și creşte ca specie invazivă în partea de vest a insulei, amenințând zonele protejate. Este cultivat în părți din sudul Californiei.
Phytoplasmele şi basidiomycetele, răspândite în China şi Coreea, sunt principalele boli care afectează curmalul chinezesc, deşi plantațiile din America de Nord nu sunt în prezent afectate de niciun dăunător sau boală. în Europa, în ultimii câțiva ani, aproximativ 80%-90% din recolta de fructe a fost consumată de larvele de insecte (vezi imaginea), inclusiv cele ale Thaumatotibia (Cryptophlebia) leucotreta.
În Madagascar, este consumat pe scară largă de zebu, iar semințele sale încolţesc uşor în fecalele de zebu.
Fructul, când planta este crescută ca arbust de grădină, se culege toamna. Fructele proaspete, precum şi cele uscate, sunt adesea consumate ca o gustare sau cu cafea. Curmalele afumate sunt consumate în Vietnam şi sunt denumite curmale negre. O băutură poate fi făcută prin zdrobirea pulpei în apă. Atât China, cât şi Coreea produc un sirop de ceai îndulcit care conţine curmale în borcane de sticlă, precum şi ceai de curmale conservat sau ceai de curmale sub formă de pliculețe de ceai. Într- o măsură mai mică, curmalele sunt transformate în suc și oțet de curmale. Sunt folosite pentru a face muräturi în Bengalul de Vest şi Bangladesh. În Assam este cunoscut cu numele de „bogori”, iar murăturile, bogori aachar, sunt faimoase. În China, vinul de curmale se numeşte hong zao jiu.
Este o alegere interesantă pentru cei care vor să adauge în grădină un pom fructifer mai puțin obişnuit şi să se bucure de propriile fructe. Toamna este o perioadă potrivită pentru plantare!
COMENTEZI?