BISERICA CU TRICOLOR DIN ŢEBEA: Culorile României pictate pe bolta Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” în vremea Austro-Ungariei – spațiu religios și memorie națională în Panteonul Moților

INSIDER: „Biserica cu Tricolor de la Țebea, lăcașul unic în care culorile României au fost pictate pe boltă în vremea Austro-Ungariei – În inima Panteonului Moților de la Țebea, lângă mormântul lui Avram Iancu și secularul Gorun al lui Horea, se află un lăcaș de cult cu o poveste aparte. Este Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, cunoscută de generații sub numele de „Biserica cu Tricolor”.

La prima vedere este o biserică ortodoxă monumentală de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Odată intrat însă în interior, privirea este atrasă imediat de bolțile traversate de brâuri în roșu, galben și albastru. Tocmai acest detaliu a transformat biserica într-unul dintre cele mai neobișnuite monumente religioase și istorice din Transilvania. Actuala biserică a fost ridicată între anii 1893 și 1896, pe locul unui lăcaș mai vechi. Construcția a fost realizată într-o perioadă în care Transilvania făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Edificiul are proporții monumentale și prezintă influențe ale stilului neoclasic apusean, cu o compoziție sobră, turn înalt și o arhitectură diferită de multe dintre bisericile tradiționale din satele Munților Apuseni.

Dar adevărata sa particularitate avea să apară în interior – Tricolorul pictat pe boltă. Încă de la ridicarea bisericii, pe bolțile sale au fost realizate brâuri în culorile roșu, galben și albastru. Astăzi poate părea un simplu element decorativ. La sfârșitul secolului al XIX-lea, însă, într-o Transilvanie aflată sub administrație austro-ungară, folosirea atât de vizibilă a culorilor românești avea o semnificație mult mai profundă. Tricolorul devenea aici mai mult decât ornament. Era o afirmare a identității comunității românești din zonă. De aici provine și numele sub care biserica este cunoscută până astăzi: Biserica cu Tricolor. Tradiția locală păstrează chiar povestea potrivit căreia autoritățile vremii ar fi cerut îndepărtarea culorilor, însă localnicii ar fi refuzat. Episodul este transmis mai ales prin memoria locală, dar arată cât de puternică a devenit legătura dintre biserică și simbolurile naționale.

O biserică ridicată într-un loc încărcat de istorie – Amplasarea ei este la fel de importantă precum interiorul. Biserica se află în Complexul Istoric de la Țebea, cunoscut și drept Panteonul Moților, unul dintre locurile cu cea mai mare încărcătură memorială din Munții Apuseni. La câțiva pași se află mormântul lui Avram Iancu, conducător al românilor transilvăneni în Revoluția de la 1848–1849. Tot aici se găsește și Gorunul lui Horea, arborele secular sub care, potrivit tradiției, Horea le-ar fi vorbit moților înaintea răscoalei din 1784. În complex se află și morminte ale unor revoluționari pașoptiști, monumente și cruci dedicate eroilor din Războiul de Independență și din cele două Războaie Mondiale. Astfel, biserica nu este izolată de istoria locului. Ea se află chiar în centrul unui adevărat ansamblu memorial.

Legătura puternică cu Avram Iancu – Înaintea actualei biserici exista aici un lăcaș mai vechi. În acea biserică s-a săvârșit, în septembrie 1872, slujba de înmormântare a lui Avram Iancu, care a fost apoi îngropat la Țebea.

Actuala biserică păstrează această legătură memorială prin numeroase obiecte și simboluri asociate istoriei moților. În interior este păstrat și un clopot vechi, legat în tradiția locului de vestea morții lui Avram Iancu. Se găsesc, de asemenea, reprezentări ale lui Horea, Cloșca și Crișan, precum și obiecte comemorative și tricolore depuse de-a lungul timpului în memoria celor care au luptat pentru drepturile românilor din Transilvania.

Un interior care unește religia și memoria istorică – Biserica de la Țebea este neobișnuită tocmai prin felul în care spațiul religios și memoria istorică se întâlnesc. Pe de o parte se află pictura ortodoxă, iconostasul și reprezentările biblice. Pe de altă parte, brâurile tricolore și obiectele comemorative amintesc permanent de istoria locului. Pictura bisericii a fost refăcută și sfințită în 2022, dar motivul tricolor a fost păstrat, tocmai pentru că acesta reprezintă elementul definitoriu al lăcașului. Astfel, chiar și după restaurări și intervenții succesive, identitatea sa istorică nu a dispărut.

Un monument important al patrimoniului de la Țebea – Biserica face parte din ansamblul istoric protejat de la Țebea și are o valoare care depășește rolul său religios. Este în același timp lăcaș de cult, monument de patrimoniu și loc al memoriei naționale.

Unicitatea ei nu vine din dimensiuni spectaculoase sau din materiale rare, ci dintr-un detaliu simplu și extrem de puternic: tricolorul românesc pictat pe boltă într-o perioadă în care Transilvania se afla încă în Imperiul Austro-Ungar. De aceea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Țebea nu este doar o biserică veche din Apuseni. Este unul dintre locurile în care credința, istoria și identitatea românească au rămas vizibile pe aceleași ziduri timp de peste un secol.” SURSA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

N.R.: „Gorunul lui Horea de la Țebea – copacul legendar care a devenit monument al istoriei românești Un arbore secular despre care se spune că ar fi avut în jur de patru secole, a devenit de-a lungul timpului mai mult decât un simplu copac. A fost legat de memoria răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan, iar mai târziu a ajuns să vegheze locul unde a fost înmormântat Avram Iancu. Tradiția locală spune că sub acest gorun s-ar fi întâlnit în 1784 conducătorii răscoalei țărănești din Transilvania. Horea, Cloșca și Crișan ar fi discutat aici despre lupta împotriva nedreptăților suportate de iobagi și despre acțiunile care urmau să cuprindă numeroase sate din Țara Zarandului, Deva și alte regiuni ale Hunedoarei. Nu toate detaliile transmise de-a lungul timpului pot fi demonstrate documentar, însă povestea gorunului s-a păstrat atât de puternic încât arborele a devenit inseparabil de numele lui Horea. În trecut, copacul era cunoscut și sub numele de „Fagul popii”, chiar dacă era un gorun. Se afla în cimitirul vechii biserici din Țebea și era impresionant prin trunchiul masiv și coroana bogată. Nicolae Iorga l-a descris la începutul secolului XX drept un arbore vechi și impunător, sub ale cărui ramuri memoria luptelor și a oamenilor locului părea să rămână vie. Țebea avea să capete și mai multă importanță istorică după moartea lui Avram Iancu, în 1872. Liderul moților din timpul Revoluției de la 1848–1849 a murit la Baia de Criș și a fost înmormântat în cimitirul din Țebea, în apropierea gorunului. Astfel, locul a devenit unul dintre cele mai importante puncte memoriale ale moților, fiind numit în timp și „Panteonul Moților”.

Odată cu trecerea anilor, bătrânul arbore a început însă să se degradeze. La începutul secolului XX devenise evident că fără intervenții nu mai putea supraviețui mult timp. În 1924, trunchiul a fost consolidat cu cercuri metalice, iar golurile interioare au fost umplute cu ciment. Tot atunci, partea superioară a trunchiului a fost retezată la aproximativ nouă metri înălțime, rămânând o ramură laterală care a continuat pentru o perioadă să trăiască. În 1947, s-a intervenit din nou asupra gorunului. Trunchiul a fost protejat cu ciment, iar suprafața acestuia a fost modelată pentru a imita textura scoarței originale. Era o metodă de conservare specifică perioadei, folosită pentru a împiedica prăbușirea unui arbore care devenise deja monument istoric și simbolic. Mai târziu, pentru ultima ramură vie a fost instalat chiar și un stâlp din beton care să o susțină. Timp de decenii, gorunul a continuat să reziste într-o formă tot mai fragilă. Ultima sa ramură a devenit simbolul supraviețuirii copacului, în ciuda vârstei și a degradării severe. În vara anului 2005, însă, o furtună a rupt această ultimă creangă. Din acel moment, trunchiul cimentat nu a mai prezentat semne de viață. Imaginea pe care vizitatorii o văd astăzi este, practic, trunchiul conservat al vechiului gorun, păstrat ca monument. Aspectul său neobișnuit, cu porțiuni întărite artificial și cu interiorul consolidat, spune la rândul său o poveste: timp de aproape un secol oamenii au încercat să păstreze în picioare acest martor simbolic al istoriei. La un moment dat, dintre rădăcinile vechiului copac a apărut și o mlădiță tânără de stejar, iar administratorii complexului memorial au încercat să o protejeze. Apariția unei noi plante lângă trunchiul aproape împietrit a fost privită de mulți ca o continuare simbolică a poveștii Gorunului lui Horea. Gorunul lui Horea nu mai este astăzi un arbore viu în sensul obișnuit, dar continuă să existe ca monument. Trunchiul său, întărit cu ciment și metal pentru a rezista timpului, păstrează imaginea unui copac în jurul căruia s-au adunat legende, revolte, personalități istorice și generații întregi de oameni. Tocmai această combinație dintre natură, istorie și memorie face din Gorunul de la Țebea unul dintre cei mai neobișnuiți arbori-monument din România.” DETALII