CODEX SERAPHINIANUS: Planurile de reproiectare a vieții pe Pământ sau critica timpurie a erei informației?!

INSIDER: „Cea mai ciudată carte de pe Pământ! „Codex Seraphinianus” – Un arhitect italian, Luigi Serafini reface planurile facerii, desenează și scrie despre o lume paralelă sau e doar imaginația lui debordantă (până la patologic)?

Nota personală: Suntem în fața unor noi planuri de „arhitectură” a tot ceea ce cunoșteam, sau doar a unei imaginații mult peste limite? Cartea parcă prezintă planurile de reproiectare a plantelor, animalelor și a oamenilor. Îmbinarea creațiilor artificiale ale oamenilor cu corpul uman. Plante și animale ciudate, combinații de animale cu plante, piese anatomice (părți din corpuri) de animale îmbinate și chiar părți de corp uman îmbinate cu părți de animale și lucruri artificiale.

Șocant de la primul detaliu, care prezintă „contopirea” corpurilor unui barbat și a unei femei, printr-un act aparent sexual, rezultând un crocodil, o ființă reptiliană.

Detalii: La sfârşitul anilor ’70 un arhitect italian, ilustrator şi designer industrial Luigi Serafini a scris o carte, o enciclopedie necunoscută parcă a unei lumi paralele, este de aproximativ 360-380 de pagini, este scrisă într-o limbă necunoscută, folosind un alfabet necunoscut. I-a luat 30 luni pentru a finaliza acestă capodoperă pe care mulți ar putea-o numi „cea mai ciudată carte de pe pământ”. Codex Seraphinianus este împărțită în 11 capitole și două părți – prima este despre natură și a doua este despre oameni. În urmă cu 500 ani a existat o carte oarecum asemănător – Manuscrisul lui Voynich.

Sfat : Vedeți întâi varianta parțială, iar dacă după asta mai doriți puteți descărca și varianta scanată a întregii cărți și cartea online” SURSA

N.R.: Luigi Serafini (născut la 4 august 1949 la Roma) este un artist și designer italian cu sediul în Milano. Codexul este o enciclopedie în manuscris cu ilustrații bogate, desenate manual, cu creion colorat, ale florei, faunei, anatomiilor, modurilor şi alimentelor bizare şi fantastice. A fost comparat cu manuscrisul încă nedescifrat Voynich, povestea, Tlön, Uqbar, Orbis Tertius” de Jorge Luis Borges, și opera de artă a lui MC Escher şi Hieronymus Bosch.

Ilustrațiile sunt adesea suprareale parodii ale lucrurilor din lumea reală, cum ar fi un fruct care sângerează, o plantă care crește în aproximativ forma unui scaun și care este ulterior transformată într-un singur cuplu. Altele înfăţişează mașini ciudate, aparent lipsite de sens, adesea cu înfăţişări delicate şi legate de filamente minuscule. Unele ilustrații sunt recunoscute ca hărți sau chipuri umane, în timp ce altele (în special la „capitolul fizică”) sunt în mare parte sau total abstracte. Aproape toate ilustrațiile sunt viu colorate și foarte detaliate.

Sistemul de scriere falsă apare modelat după sistemele de scriere occidentale, cu scriere de la stânga la dreapta pe rânduri și un alfabet cu litere mari și mici, dintre care unele se dublează ca cifre. Unele litere apar doar la începutul sau la sfârşitul cuvintelor, similar sistemelor de scriere semitică. Literele curbilinii sunt în formă de frânghie sau fir, cu bucle şi chiar noduri, și amintesc oarecum de scrierea sinhala.

Într-o discuție la Societatea Bibliofililor de la Universitatea Oxford din 11 mai 2009, Serafini a declarat că nu există niciun sens în spatele scenariului Codexului, care este asemic; că experienţa lui în scris era similară cu scrierea automată; și că ceea ce voia să transmită alfabetul său a fost senzația pe care copiii o simt cu cărțile pe care încă nu le pot înțelege, deşi văd că scrisul are sens pentru adulți. Cu toate acestea, sistemul de numerotare a paginilor cărții a fost decodat de Allan C. Wechsler bulgar Ivan Derzhanski și este o variație a bazei 21.

Cartea este scrisă în unsprezece capitole, în două secțiuni. Prima secțiune pare să descrie lumea naturală a florei, faunei și fizicii. Al doilea tratează diverse aspecte ale vieţii umane, inclusiv îmbrăcăminte, istorie, bucătărie și arhitectură. Fiecare capitol pare să abordeze un subiect enciclopedic general, după cum urmează:

1. Tipuri de flora: flori ciudate, copaci care se smulge singuri si migreaza etc.

2. Fauna (animale), inclusiv variații suprareale ale calului, hipopotamului, rinocerului şi păsărilor

3. Un regat aparent separat de creaturi bipede ciudate

4. Fizică şi chimie (în general considerat cel mai abstract şi enigmatic capitol)

5. Maşini şi vehicule bizare

6. Științe umaniste: biologie, sexualitate, popoare aborigene, inclusiv câteva exemple cu vegetaţie şi unelte (de exemplu pixuri, chei) altoite pe corpul uman

7. Istorie: oameni (unii doar vag umani) de semnificație necunoscută, cu vremurile lor de naştere şi moarte; scene cu semnificaţie istorică şi posibil religioasă; obiceiuri de înmormântare şi înmormantarea.

8. Sistemul de scriere al Codexului (adică sistemul sau probabil, un sistem de scriere al lumii (dacă este o lume) din care provine codexul sau pe care îl documentează), inclusiv semnele de punctuație, textul fiind scris, și experimente efectuate asupra textului

9. Mâncare, practici de luat masa, îmbrăcăminte

10. Jocuri bizare, inclusiv cărți, jocuri de societate și sporturi atletice

11. Arhitectură

După ultimul capitol este un cuprins sau un index, urmat de o postfață aparentă a cărei scriere este redată mai casual. Două plăci din capitolul al şaselea conţin rânduri de text în limba franceză, un citat din ,,À la recherche du temps perdu: Albertine disparue” de Marcel Proust (În căutarea timpului pierdut: Albertine Gone ). Cuvintele împrăştiate pe podeaua ilustrației sunt din aceeaşi carte.

Ediția originală a fost publicată în 1981, în două volume: Luigi Serafini, Codex Seraphinianus, Milano: Franco Maria Ricci [l segni dell’uomo, 27-28], 1981, 127+127 p., 108+128 planşe, ISBN 88-216- 0026-2+ ISBN 88-216-0027-0. Ediție limitată de 5000 de exeplare. A fost retipărit de șase ori mai întâi într-o ediție în limba engleză din 1983; apoi în spaniolă și franceză în anii 1990, din nou într-un număr limitat de 5000 de exemplare fiecare; apoi în 2006. În 2013, Serafini a lansat și o ediție limitată de lux, semnată și numerotată, de 600 de exemplare. (300 în engleză şi 300 în italiană). Ultima ediție datează din anul 2021, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de Codex Seraphinianus.

Douglas Hofstadter, în Metamagical Themas, găseşte multe dintre ilustrații „grotesc și tulburătoare”, iar altele „extrem de frumoase și vizionare”. El spune că „pare să glorifice entropia, haosul şi incomprehensibilitatea”.

Jurnalistul american Jim Dwyer constată că lucrarea este o critică timpurie a erei informației.” DETALII

Se poate cumpăra și în România, de pe mai multe site-uri de cărți, inclusiv de pe eMag. Prețul este 838 lei pe elefant.ro, cu transport gratuit :).