7 CADRE: Cum apare Lumina Sfântă de la Ierusalim? Minunea filmată în 1994 de un medic devenit preot!

INSIDER: „Focul Sfânt (greacă ‘Αγιος Φως, literalmente „Lumină Sfântă”) este o minune care are loc în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, ziua premergătoare Paştelui.

Acesta este un eveniment profund și mistic celebrat anual la Biserica Sfântul Mormânt din Ierusalim în Sâmbăta Mare, premergătoare Paștelui Ortodox. Se spune că este o manifestare divină, în care Patriarhul grec ortodox se roagă în mormântul despre care se crede că este al lui Iisus Hristos, iar o lumină miraculoasă aprinde lumânări și lămpi, simbolizând învierea și triumful vieții asupra morții.

Originea Luminii Sfinte, sau a Focului Sfânt, este adânc înrădăcinată în credință și tradiție. Conform credinței creștine ortodoxe, lumina este un miracol divin care are loc anual la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Se spune că iese spontan din mormântul lui Isus Hristos simbolizând învierea Sa și triumful vieții asupra morții. Patriarhul grec ortodox, după ce s-a rugat în mormânt, scoate flacăra credincioșilor adunați.

Lumina Divină afișează o strălucire albăstruie distinctă, spre deosebire de orice lumină naturală. În momentele sale inițiale, lumina nu arde în totalitate – poate fi atinsă pe fața, gura sau mâinile cuiva fără a provoca nicio senzație de căldură sau vătămare.

Unele teorii sugerează că fenomenul ar putea implica reacții chimice, cum ar fi utilizarea FOSFOR cu autoaprindere. Această idee provine din faptul că anumite forme de fosfor se pot aprinde spontan atunci când sunt expuse la aer, creând un efect asemănător unei flăcări.

În greacă, FOSFOR înseamnă „aducător de lumină” și este un epitet al lui Hristos în Noul Testament. În timp ce acest termen are conotații diferite în diferite contexte se aliază cu natura simbolică a Focului Sfânt ca reprezentare a luminii divine și a învierii.

În contextul Bisericii Sfântului Mormânt, se referă la locul despre care se crede că este locul de înmormântare și înviere a lui Isus Hristos. Această locație sacră are o semnificație profundă pentru creștinii din întreaga lume, simbolizând triumful vieții asupra morții și promisiunea vieții veșnice.

Dintr-o perspectivă ezoterică, mormintele pot reprezenta tranziția dintre tărâmurile fizice și cele spirituale, servind drept poartă de acces către misterele existenței. Ele sunt adesea văzute ca locuri de reflecție, transformare și conexiune cu divinul.

Lumina Sfântă reprezintă iluminarea sufletului, o scânteie divină care transcende tărâmul material și leagă omenirea de sursa divină. Este văzută ca o metaforă a trezirii spirituale, în care întunericul interior este risipit de lumina adevărului și a iluminării. Evenimentul rezonează profund cu ideea de renaștere și reînnoire, aliniindu-se cu narațiunea învierii lui Hristos.

În termeni alchimici, Lumina Sfântă poate fi interpretată ca „Focul Filosofului”, o forță transformatoare care purifică și înalță spiritul. Alchimia vorbește adesea despre unirea contrariilor – lumină și întuneric, viață și moarte – iar Focul Sfânt întruchipează acest principiu, simbolizând ciclul etern al transformării și căutarea perfecțiunii spirituale.

Acest fenomen sacru nu este doar un ritual, ci o amintire profundă a misterelor existenței și a interacțiunii divine dintre rolul fizic și cel spiritual.” SURSA