TAXIMETRIST: “Un fleac, m-au jefuit. Şi ce să facă Poliţia, hai domne’, suntem copii?!”

INSIDER: „De ani de zile auzim la ştiri că meseria de taximetrist este riscantă – ba li se fură banii sub ameninţare, ba sunt bătuţi de clienţi care nu plătesc cursa, ba chiar sunt înjunghiaţi şi abandonaţi la marginea oraşelor. În acest timp, companiile de taxi trec la „pierderi contabile” jafurile şi vieţile omeneşti, şi în continuare nu investesc un leu pentru siguranţa şoferilor – nici grilaj, nici geam despărţitor, nici camere video. Poliţia doar constată post mortem, primăriile care dau licenţe spun că nu e treaba lor, iar patronii de taxiuri ridică prosteşte din umeri. Seara trecută, am aflat că multe cazuri de jefuire a taximetriştilor sub ameninţarea cuţitului nici nu mai sunt reclamate la Poliţie, din neîncredere, iar televiziunile sunt interesate doar de mortăciuni sau măcar ceva sânge pe volan…

„Tocmai am fost jefuit”, mi s-a destăinuit brusc şoferul de taxi, la numai câteva secunde după ce îi spusesem unde vreau să ajung. „Aţi sunat la Poliţie?” l-am întrebat, aşa mai din bun-simţ, în timp ce procesam situaţia… „Şi ce să facă Poliţia, hai domne’, suntem copii?!”, mi-a răspuns acesta mecanic, pe un ton calm, dar cam nedumerit, încercând parcă să dea filmul înapoi. „Un fleac, m-au jefuit. Au fost doi ţigani. Cel care stătea în spate mi-a pus cuţitul la gât, iar cel din dreapta mi-a luat banii de aici, de la parasolar. Mi-au luat toţi banii pe ziua asta, 94 de lei, dar s-au grăbit şi nu mi-au mai cerut şi telefonul şi tableta. A fost totul foarte repede… Am mai auzit cazuri, mi-am mai luat şi eu ţepe, dar aşa ceva…”. Înghiţeam în sec şi până să formuleaz altă întrebare, acesta a continuat să gândească cu voce tare – „Îmi este aşa de ciudă, mai mult ciudă, decât să-mi pară rău de bani… În ce ţară trăim, domne’?! Am doi copii mici, cum să-i pregătesc pentru lucrurile astea?! …Unde mai pui că astăzi a fost şi Paştele!”

L-am întrebat de ce companiile de taxi nu fac ceva pentru siguranţa şoferilor, dacă astfel de jafuri sunt frecvente. „Ştiţi câte maşini are o firmă de taxi? Vă daţi seama ce investiţie ar trebui să facă pentru fiecare maşină?! …Nu sunt bani pentru grilaj sau pentru panou care să despartă şoferul de client, dar ar fi bună măcar o cameră video care să înregistreze tot ce se întâmplă în maşină. Dar cui să-i explici toate lucrurile astea? …Bine barem că am scăpat întreg!”.”