INSIDER: „Să-mi spuneți, ce puneți în aceste „CROISSANTE” că în Aeroportul Otopeni sunt mai scumpe decât în cel din Schiphol (Olanda)??? Am pozat etichetele la interval de 3 ore.
Vă spun eu, la dus, am luat un melc. Cred că avea o săptămână…Uscat, fără nici un gust. Mai putem însă compară condițiile din cele două aeroporturi??? Ce diferența de curățenie, ce servicii, cât respect, cât personal al aeroportului pus peste tot să ajute pasagerii rătăciți în gânduri și „în limbi”, să-i îndrume, să le acorde orice ajutor informativ! Dar ce toalete, ce condiții de servire, să servești o cafea, un suc, etc.
Vă întreb, încă o dată, ce e cu acest jaf din Aeroporturile noastre dacă tot nu oferit nimic competitiv celor din vest?
Luați exemplul cornului: La Amsterdam e 3.15 euro, adică 15.68 lei La Otopeni e 17 lei!” SURSA
INSIDER: „Roșiorii de Vede. O Ludmila Elisabeta Rizea tractează o Ludmila Eugen Ionescu. 2 Ludmile dintr-o „lovitură”. Lucky day!
N.R.: Cele mai cunoscute locomotive diesel ale DB Cargo Romania, „vânate” de majoritatea fotografilor pasionați de trenuri şi apreciate de mecanici, locomotivele din seria 232, poreclite „Ludmilla”, au fost fabricate la uzina „Revoluția din Octombrie” din Lugansk, pe atunci în U.R.S.S., începând cu 1973. Au fost concepute pentru a efectua. serviciul la trenurile rapide de călători din RDG (Germania de Est), însă, din cauza lipsei sistemelor electrice de încălzire a vagoanelor, au fost folosite pentru transportul de marfă. Odată ce au primit încălzirea electrică a trenului, au început să fie folosite și pentru remorcarea trenurilor de călători.
După 1989, locomotivele şi-au continuat serviciul, fiind preferate pentru puterea lor mai mare, viteza superioară celei dezvoltate de majoritatea locomotivelor diesel germane, şi a fiabilității mai mari (datorată simplității constructive). Au început să fie retrase odată ce tot mai multe. căi ferate germane au fost electrificate. În prezent, pot fi văzute la operatori feroviari din România, Bulgaria, Polonia, Germania etc.
Date tehnice, pe scurt:
Tip motor diesel: 5D49
Putere: 3.000 CP
Transmisie: electrică
Formula osiilor: Co’Co
Viteza maxima: 100 km/h, 120 km/h
Masa: 120-126
Lungimea peste feţele tampoanelor: 20.820 mm
Lățime: 2.950 mm
Număr de motoare electrice de tracţiune: 6, legate în paralel
Majoritatea Ludmillelor operate de către DB Cargo Romania au fost deja îmbunătăţite şi modernizate în mod semnificativ odată cu efectuarea reparației planificate, iar ultimele vehicule încă nemodernizate vor finaliza acest proces, în funcție de posibilitățile atelierelor de întreţinere, la finalul anului 2023 sau la începutul lui 2024.
Modernizările au ca scop reducerea consumului de combustibil, reducerea poluării şi a defectărilor accidentale, crescându-se astfel eficienţa, fiabilitatea şi siguranţa circulaţiei.
Locomotivele din seria BR 232 ce aparțin DB Cargo Romania au primit fiecare câte un nume al unei personalități marcante din istoria. României. Spre exemplu, BR 1003 a fost botezată Radu cel Frumos, BR 1005 care poartă numele lui Mihai Viteazul, sau BR 1010, care a fost denumită după Iancu de Hunedoara.” DETA DETALII
INSIDER: „Duminică mi-am început ziua cu stare zen … apoi m-am enervat cu tâmpeniile din noua fiscalitate din România cu e-facatura că numai factura nu îi și site-ul anaf. Apoi am găsit asta și am râs să leșin: unitatea de măsură găsită doar la anaf „psihiatra învelită”. Nu are cum să existe așa ceva pe un site anaf unde se presupune că noi trebuie să ne încărcăm facturile ca apoi sa ne putem încasa bani. Și mai plătim taxe? Cui? Lor la guvernanți și anaf? Sau poate că ar trebui să îi ducem pe toți „conducătorii noștri minunați” la psihiatri să îi învelească bine?
L.E. îi de râsu’/ plansu”.
??Băi nene, ăştia de la e-factura-s nebuni? la uitaţi unităţi de măsură!! Psihiatri înveliți!!!
INSIDER: „În magazinul de suveniruri suprarealiste, marca Dali, alăturat expoziției „Universul lui Salvador Dali” de la ARCUB din București, machetele originale au prețuri pe măsură. „Ceas topit” 151.500 lei, „Unicorn” 485.900 lei, „Alice în Țară Minunilor” 183.000 lei, magnet de frigider 40 lei. Poți lesne dubla valoarea locuinței tale. La propriu!”
INSIDER: „Îți vine să crezi că există așa ceva în Aeroportul Otopeni – București?! O mini-sală de concerte!(…)” SURSA
N.R.: „În Aeroportul „Henri Coandă, pe culoarul de legătură dintre terminalul „Plecări” şi cel de „Sosiri”, anul trecut a fost inaugurat salonul muzical „Madrigal 60″, o sală de spectacol în miniatură, decorată în stil baroc, un proiect născut din parteneriatul dintre Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti şi Corul Naţional de Cameră „Madrigal Marin Constantin”. Destinat pasagerilor, care îşi pot petrece timpul de așteptare în aeroport într-o atmosferă de rafinament artistic, delectându-se cu muzica interpretată de renumitul ansamblu coral, salonul muzical este dedicat celebrării a 60 de ani de activitate a Corului Madrigal şi este deschis non-stop. Pasagerii pot urmări diverse piese din repertoriul actual înregistrat, care cuprinde peste 4200 de lucrări, inclusiv piesele. istorice.” DETALII
INSIDER: „Până pe 12.05.2024, Expoziția Universul lui Salvador Dali la ARCUB Central, Hanul Gabroveni, Centrul Istoric, strada Lipscani Nr.84-90 (intrarea se face pe strada Gabroveni 50-53, vizavi de Muzeul Fotbalului). Program: zilnic 10.00-20.00.
170 de exponate: litografii, grafică, gravuri, sculpturi, miniaturi de aur și diamante, experiență VR (zbor printre creațiile uimitoare din imaginația lui Dali, ghidat de artistul însuşi, într-o nouă dimensiune, cea a realității virtuale. Te așezi pe scaunul rotativ și te întorci 180°, admirând întreaga panoramă. Și apoi ușor, să nu amețești, privești în sus și apoi în jos, ca din ceruri…). Bilete: Adulți 75 lei; Copii 50 lei, în funcție de ziua săptămânii (în weekend +10 lei) și opțiunea de a achiziționa experienţa VR (+10 lei). DETALII
Vizita expoziției de la ARCUB începe cu o introducere în viaţa şi opera lui Salvador Dalí: „Salvador Dalí a murit degastroenterită la vârsta de 5 ani. Este înmormântat în micul oraş Figueras, aproape de Barcelona, în Spania. Nouă luni mai târziu, pe 11 mai 1904, mama lui îndurerată a dat viaţă un alt băiețel… căruia i-a dat tot numele de Salvador Dalí”
Prin intermediul artei, Dali și-a analizat fricile și fanteziile, transformând obiecte aparent oarecare în simboluri ale unor teme afective mai profunde. Cele mai multe dintre ele îşi au originea în viaţa de zi cu zi de la experiențele sale din copilărie, peisajele din Cadaqués, până la fascinația sa ulterioară pentru teorille freudiene. Interpretarea acestor simboluri, de pildă, ia semnificațiilor ascunse ne oferă o mai bună înțelegere a ființei sale.
CEASUL TOPIT. Ceasurile care se topesc reprezintă omniprezenţa timpului şi ponderea pe care acesta o are asupra acțiunilor noastre. Dali era preocupat de timp și a devenit obsedat de ideea de trecere a timpului. Ceasurile topite ale lui Dali nu mai pot funcționa, timpul nu mai este liniar, ci fluid, adaptându-se la înțelesurile fiecăruia. Aceste ceasuri moi care se lichefiază reprezintă timpul trecător, tinerețea care se estompează și Teoria relativității, enunțată de Einstein. Imaginea ceasului a fost inspirată de a brânză Camembert curgătoare, care se topea la soare.
CÂRJELE. În copilărie, Dali a descoperit o cârjă în podul casei tatălui său şi nu s-a mai despărţit niciodată de ea deoarece îi dădea un nou sentiment de siguranță. Carja este una dintre cele mai importante elemente și este adesea folosită pentru a susține personaje, e manieră de a evidenția slăbiciunile acestora. Este un simbol pentru sprijin şi stabilitate atât fizică, cât și emoțională. De asemenea, cârja reprezintă realitatea și este folosită ca o ancoră în pământul lumii reale, spre deosebire de lumea viselor.
ELEFANȚII. Elefanții lui Dali sunt de obicei portretizați cu picioare lungi, multiarticulate, aproape invisibile, și cară obiecte in spinări. Acești elefanți reprezintă viitorul şi sunt un simbol al forței. Ei sunt adesea reprezentaţi purtând obeliscuri, simboluri ale puterii și dominării. Această creatură suprarealistă este o distorsiune în spațiu, contrastând corpul greu cu picioarele exagerat de subțiri, dar şi cu ideea de imponderabilitate.
OUĂLE. Oul este un alt motiv dalinian favorit, ținând cont de dualitatea dintre exteriorul dur și interiorul moale. Dali asociază oul cu imaginile prenatale și cu universul intrauterin, fiind astfel un simbol atât al speranței, cât și al iubirii.
FURNICILE. Pe când Dali avea 5 ani a văzut o insectă care fusese mâncată de fumici și din care nu mai rămăsese decât cochilia. Furnicile care mișună fac referire la moarte, la descompunere și amintește de mortalitatea umană.
SERTARELE. Corpurile umane care se deschid cu sertare se regăsesc în mod repetat in opere lui Dali. Influențat de teoriile lui Freud si de „sertarul cu idei”, sertarele simbolizează memoria si subconstiental. Ele exprimă misterul sertarelor ascunse, teama de necunoscut, și sunt asociate frecvent cu sexualitatea ascunsă a femeilor, de care se temea Dali.
FLUTURII. Un simbol al splendorii naturii, Dali a îmbrățișat tot ce era frumos. În mitologie, fluturele reprezintă sufletul, iar prin arta sa, Dali era în căutarea transcendentalului. Fluturii reprezintă spiritul liber şi evolutia către o conștiință superioară. Fluturele întruchipează de asemenea, o tema deosebit de interesantă pentru Dali: metamorfoza, transformarea constantă.
ÎNGERII. În ciuda relației sale aparent conflictuale cu religia, aceste fiinte cerești îl coplesenu pe Dali şi reprezentau ideea pe care Dali o avea despre realizările și aspirațiile divine. Ei pot fi văzuți ca mesageri ai cerurilor, reprezentând conștiința divină, protecția și iluminarea.
MELCII. Melcul ocupa un loc important in universul dalinian deoarece este legat de un eveniment semnificativ din viața lui Dali – întâlnirea sa cu Sigmund Freud. Întrucât Dali credea că nimic nu este întâmplător, el a fost captivat când a văzut un melc pe o bicicletă din fața casei lui Freud şi a făcut legătura dintre melc şi un cap uman, capul lui Freud, Ca și în cazul oului și al homarului cochila dură şi interiorul moale al melcilor l-au fascinat şi ele, pe Dali.
Numele meu este Alexandra Mușat și locuiesc în București Sector 3.
Trecând deseori pe lângă fosta Școală Ciocanul de pe Calea Dudești, în spatele parcării Mall Vitan București, Sector 3 (imobilele din Calea Dudesti nr.127, lot 1, sector 3 si Str. Prof. Petre Cumpǎnici nr.14A – fost Calea Dudeşti numerele 125A, 125B, 127, Str. Petre Cumpǎnici nr.14A), am putut constata nu numai starea deplorabilă în care se află aceste cladiri, ci și mirosul de putrefacție, șobolanii care mișună printre zecile de gunoaie și focarul de infecție care se află în incinta acestei foste unități de învățământ.
Am făcut sesizare de mai bine de un an la serviciul de salubritate al Sectorului 3, la PMB, la Garda de Mediu Bucuresti, însă aceste instituții nu au respectat termenul legal – nu numai că nu s-au deranjat să îmi răspundă în termenul legal, dar nici nu au făcut nimic. Astăzi, 13 ianuarie, a izbucnit un incendiu în acest loc, probabil persoanele fara adapost și consumatorii de droguri au reușit această performanță.
Cineva ar trebui să fie responsabil cu igienizarea și paza acesteia, pentru ca oamenii fără adapost să nu mai facă un dezastru. În calitate de contribuabil, mi-aș dori să trăim într-un mediu curat și civilizat, în special în centrul unei capitale europene, dar se pare că autoritățile române nu fac nimic până nu moare cineva. Nu mai menționez ca zidurile rămase stau să cadă, sunt aproape prăbușite.
Vă rog să mediatizați acest dezastru ecologic din inima Bucureștiului, în măsura posibilităților. Vă Mulțumesc, Alexandra Mușat „
INSIDER 2: „Școala „Ciocanul” din Calea Dudești 127, este un ansamblu arhitectural de sfârșit de secol XIX, compus din trei clădiri industriale valoroase și aproape 1.500 mp de teren. Înființată în 1899 la inițiativa industriașului Adolf Solomon, școala a devenit una dintre cele mai prestigioase instituții profesionale din România. Din 1992 este clasată ca monument istoric. În prezent, după retrocedare, vânzare și abandon, ansamblul se află într-o stare gravă de degradare, accentuată de incendiul din ianuarie 2025. Puțini știu că elevii acestei școli au fost artizanii rafinați ai Bucureștiului de altădată: de la gardurile de fier forjat Art Deco, la ornamentele Palatului Poștei, sobe, calorifere și mobilier sofisticat. Printre ruine și acoperișul prăbușit, încă mai plutește spiritul meșteșugarilor de odinioară. E o liniște grea, ca o aducere aminte că adevărata valoare a orașului nu stă în clădirile noi, ci în poveștile uitate care zac sub praful timpului.📍 Calea Dudești 127 📷: Photos by Andrei Neagu” SURSA
INSIDER: „Teatrul şi Muzeul Dalí este un muzeu dedicat artistului Salvador Dali în oraşul său natal Figueres, în Catalonia, Spania. Salvador Dalí a locuit acolo din 1984 până în 1989 şi este îngropat intr-o criptă de sub scenă. Muzeul a primit 1.368.755 de vizitatori în 2016.
„Vreau ca muzeul meu să fie un singur bloc, un labirint, un mare obiect suprarealist. Va fi [un] muzeu total teatral. Oamenii care vin să-l vadă vor pleca cu senzația că au avut un vis teatral, Salvador Dalí.”
Inima muzeului este teatrul oraşului pe care Dali l-a cunoscut în copilărie. A fost locul unde a fost prezentată una dintre primele expoziții publice de artă a tânărului Dalí. Vechiul teatru a fost ars in timpul războiului civil spaniol şi a rămas în stare de ruină. În 1960, Dali şi primarul din Figueres au decis să-l reconstruiască ca muzeu dedicat celui mai faimos fiu al oraşului.În 1968, consiliul oraşului a aprobat planul, iar construcția a început în anul următor. Arhitecții au fost Joaquim de Ros i Ramis şi Alexandre Bonaterra. Muzeul a fost deschis pe 28 septembrie 1974 şi sa extins până la mijlocul anilor 1980. Muzeul include acum clădiri şi curți adiacente vechiului teatru.
Muzeul prezintă cea mai mare şi mai diversă colecție de lucrări ale lui Salvador Dalí, al cărei nucleu era din colecția personală a artistului. Pe lângă picturile Dalí din toate deceniile din cariera sa, există sculpturi Dali, colaje tridimensionale, dispozitive mecanice şi alte curiozități din imaginația lui Dali. Un punct culminant este o instalație tridimensională de sufragerie anamorifică cu o canapea Mae West Lips, o canapea personalizată care arată ca chipul lui Mae West când este privită dintr-un anumit loc.
Muzeul adăposteste, de asemenea, o mică selecție de lucrări ale altor artişti colecționați de Dali, de la El Greco şi Bougereau până la Marcel Duchamp şi John de Andrea, in conformitate cu cererea specifică a lui Dalí, o galerie de la etajul doi este dedicată opera prietenului şi colegul său artist catalan Antoni Pitxot, care a devenit şi director al muzeului, după moartea lui Dali.
O cupolă din dom geodezic de sticlă încununează scena vechiului teatru, iar Dali este îngropat intr-o criptă sub podeaua scenei. Spațiul ocupat anterior de public a fost transformat într-o curte deschisă spre cer, cu figurine dionisiace nud în picioare în vechile ferestre ale balconului. O instalație Dali în interiorul unei maşini de dimensiuni mari, inspirată de Rainy Taxi (1938), este parcată lângă centrul spațiului.
Sunt expuse o colecție de artă holografică a lui Dalí și o colecție de bijuterii concepute de el. O altă cameră conţine o cadă și o măsuță laterală cu un sertar deschis și o lampă, toate pe care Dalí le instalase cu susul în jos pe tavan.
O extindere a clădirii muzeului conţine o cameră dedicată iluziilor optice, stereografiilor şi artei anamorfice create de Dalí. Lucrările finale ale artistului, inclusiv ultima sa pictură în ulei, Coada rândunicii (1983), sunt expuse aici.” SURSA
Adresa: Plaça Gala i Salvador Dalí, 5, 17600 Figueres, Girona, Spania. Program: 09-19.15. Bilete: 21€, 16€ (redus).DETALII
N.R.: Teatrul-Muzeu Dali a fost construit pentru iubita sa sotie, Gala, femeia unica, soție si muza inspiratoare, o rusoaica cu 10 ani mai vârstnică decât el, cu o personalitate puternică și remarcabilă. Să nu uitam că a fost și soția lui Paul Eluard… Se remarcă din primul moment „prezența Galei” și aerul sau dominator. Pe numele ei adevarat, Helena Ivanovna Diakonov, stăpână absoluta a acestui muzeu bizar ce frizează absurdul: arta și moarte la un loc, o regăsim peste tot, chiar și în filmul ce se derulează neîncetat într-una din sali si in care ni se prezintă imagini de la un banchet unde a participat împreună cu Salvador. (costumati, râzând, sărutându-se, etc)
Celebrul artist suprarealist, a murit pe 24 ianuarie 1989 într-un spital din Figueres din Catalonia, la vârsta de 84 de ani, după o viaţă intensă și trepidantă, alimentată de creaţiile sale artistice și de numeroase extravaganţe.
Pe 21 iulie 2017 a avut loc exhumarea rămăşiţelor pictorului spaniol pentru a se preleva probe într-un proces de paternitate intentat acestuia, laMadrid, de către o presupusă urmașă. Au dat la o parte placa din piatră, care cântărea o tonă şi bloca intrarea în mormânt, pentru a lua probe ADN. „Mustaţa e încă intactă, ca acele ceasului la 10 şi 10 minute, exact cum îi plăcea lui.”
INSIDER: „Ce poți face la Arcul de Triumf? Admiri o super priveliște de sus și te bucuri de artă! Expoziția personală a artistei Irina Dragomir, „Roșu, galben și albastru”. Accesul publicului este gratuit.
Expoziția este prezentată de Institutul Național al Patrimoniului, în parteneriat cu Art Safari. Program de vizitare, până pe 28 ianuarie 2024: sâmbătă-duminică, 10:00-18:00.
„Irina Dragomir face o pictură feministă. Aș spune că, fără excepție, imaginile Irinei sunt fragmente mai ample sau mai reduse ale universului propriu. Ne arată lucrurile prin ochii ei, prin filtrele pe care hotărăște să le aplice de la caz la caz. Există în mod constant o dimensiune ludică în pictura pe care o practică, dar sub aparenta lipsă de griji, sub tonul copilăros se află de multe ori o glumă serioasă, o subtilă notă amăruie într-un univers care, de fapt, nu e atât de dulce pe cât pare la prima vedere” – Alexandru Rădvan, curator.
Irina Dragomir a avut o serie de expoziții personale, de la Art Safari, la Arad, iar ultima oară a fost în vizită la Timișoara, Capitală Culturală Europeană.” SURSA
INSIDER: „Craniul de Homo Sapiens de la Peştera Muierii (jud. Gorj)
Craniul aflat în colecţia Muzeului Olteniei a aparţinut unei femei având aprox. 40 de ani, fiind un Homo sapiens timpuriu, care din punct de vedere morfologic prezintă trăsături aparţinând atât omului modern, cât şi celui de Neanderthal. Acest lucru poate fi pus în legătură cu potenţialii săi strămoşi din Paleoliticul Mijlociu şi indică amestecul dintre neanderthalieni şi oamenii moderni, lucru doar presupus până recent.
În total, din Peştera Muierii au fost recuperate 6 fragmente osoase de la 3 indivizi, asociate cel mai probabil aceleiaşi faze de ocupare a peșterii.
Peştera Muierii sau Muierilor (Baia de Fier, jud. Gorj) este cunoscută din punct de vedere ştiinţific încă din 1870; cercetările arheologice desfăşurate sub conducerea lui Constantin S. Nicolăescu-Plopşor între 1951-1953 şi în 1955 au scos la iveală numeroase urme din Paleolitic, dar şi din epoci mai recente, atenţia fiind atrasă în principal de fosilele umane.
În 2005, probe de la cei 3 indivizi au fost datate cu ajutorul radiocarbonului, rezultând o vechime de ≈30.000 ani, alăturându-se astfel micului grup de fosile umane din Europa datat cert în perioada Paleoliticului superior timpuriu: fragmentul de craniu din Peştera Cioclovina (România, ≈29.000 ani), fragmentele de oase de la Mladeč (Cehia, ≈31.000 ani). Ele sunt mai târzii decât mandibula şi craniul de la Peştera cu Oase (România, ≈35.000 ani) şi resturile izolate din nivelurile aurignaciene de la Brassempouy şi La Quina Aval (Franța), dar puţin mai timpurii decât cele de la Les Rois (Franța).
Adresa: Muzeul Olteniei, Secţia de Istorie – Arheologie, Str. Madona Dudu nr. 14, Craiova. Program: marți – duminică 09-17. Acces: 6 lei/ adult; 3 lei/ prescolari, elevi, studenti, pensionari; gratuit/ persoane cu dizabilitati, veterani de razboi, copii institutionalizati si copii sub 3 ani.” DETALII
infoINSiDER.ro 