INSIDER: „De la începutul anului, saloanele de masaj erotic şi centrele medicale au început o campanie agresivă pentru atragerea şoferilor stresaţi şi îmbolnaviţi de trafic şi de preţul benzinei. După cum se vede şi în imagini, cazurile nerezolvate la „Jade Palace – Masaj erotic Non Stop” se trimit la Sanador. Sau viceversa! Indiferent dacă parchez la serviciu, la mall sau în faţa blocului, găsesc zilnic pe parbriz cel puţin două flyere – unul mă cheamă la relaxare într-un salon de masaj erotic, iar celălalt îmi dă o reducere într-un nou centru medical. …Acum, chiar nu mai ştiu în ce ordine să-mi fac analizele – înainte sau după masajul erotic!?”

INSIDER: „Ristorante Trattoria IL Calcio de pe str. Clucerului nr.7 (in spatele pietei 1 Mai) vrea sa para a fi cel mai cel mai fancy din seria Il Calcio din Bucuresti. Am comandat tortellini si fusilli al forno (29 Ron), apa minerala 33 cl si Schlossgold (8 Ron). Cat am asteptat pastele ni s-a adus un antreu ca „din partea casei” (necomandat de noi): pe un platoas 4 feliute salam, 4 cascaval, 10 masline.

Totul a fost bun, dar fara sa ne uimeasca. Uimiti am fost de timpul pe care l-am asteptat pana sa ne aduca nota de plata (mai mult de 20 min). Desi personalul care se invartea pe terasa era aproape egal cu numarul clientilor si dupa ce am terminat de mancat au venit vreo 3 chelneri sa ne intrebe daca dorim desert sau cafea, cand incercam sa-i abordam se faceau ca ploua. Am vrut chiar sa ne ridicam si sa plecam pentru a intra cumva in raza lor de focus.

Nota de plata 97 Ron. Pe bon aparea si Coperto 14 Ron. Coperto este o taxa aplicabila fiecarui client, care se adauga la nota finala de plata. Fie ca bea doar o cafea, fie ca are o nota incarcata, fiecare client plateste o taxa fixa, mai mare sau mai mica, functie de ceea ce ofera restaurantul respectiv.„

INSIDER: „Ieri la ora 12.00 din Parcul Izvor a pornit marsul umanitar „Dati un leu pentru un pneu” organizat de echipa PARAMONGOLS. Li s-au alaturat peste 150 de biciclisti.

Paramongols sunt prima echipa complet romaneasca ce va participa la Mongol Rally. Este o cursa pe cont propriu, fara asistenta tehnica sau medicala, fara masini de back-up, organizata cu scopul nobil de a dona la destinatie toate mijloacele de transport folosite, alaturi de o suma cat mai mare de bani. Acestia din urma vor merge catre Christina Noble Children’s Foundation , o organizatie care se ocupa cu imbunatatirea calitatii vietii copiilor din Asia, iar autovehiculele acolo unde va considera statul Mongol ca sunt de trebuinta.

Se porneste din Praga si se ajunge in Ulan Bator. 16 000 km. Cehia, Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria, Turcia, Armenia, Azerbaijan, Iran, Turkmenistan, Uzbechistan, Tajichistan, Kirghistan, Kazkhstan, Rusia, Mongolia.”

INSIDER: „Dacă vă mai întrebaţi de ce traficul din Bucureşti este infernal la ore de vârf, priviţi imaginea alăturată şi veţi înţelege. Ieri, la ora 18.00, pe Bld. Naţiunile Unite se mergea bară la bără pe „două benzi”, pentru că prima bandă era rezervată unui Daewoo Espero, parcat cu mult talent de nesimţire şi pe contrasens şi la un metru de trotuar!

Foarte probabil, şoferul aceastei maşini, mai conduce în timpul liber şi un tractor, undeva prin mediul rural, unde poate parca în voie pe tarla, oricum îl taie capul! Ce s-o fi gândit când a scos cheile din contact? …Că e sectorul 5, unde nu se ridică maşini, şi dacă vrea o parchează şi în intersecţie!?”

INSIDER: „Posh Market – Calea Victoriei nr. 68-70, Bucuresti . Designer-ul vitrinei cred ca e fan infocat al filmului „Calaretul fara cap” sau poate vrea sa ilustreze cum iti poti pierde capul cand e vorba de shopping… Da’ cu cainii ce-a avut?!”

INSIDER: „Restaurantul cu specific libanez „La Vieille Marmite” de pe Bd. Marasesti nr.63, Bucuresti este gata sa ne convinga ca “mancarea buna se prepara in cratita veche”, „in farfurii mari, atmosfera calduroasa si mirodenii de departe”. Numele restaurantului si „Soupe a l’Oignon” din meniu amintesc ca Libanul a fost candva o colonie franceza.

Am fost zilele trecute sa servim cina si chiar am fost impresionati de atentia cu care ne-a tratat patronul (unul dintre ei pentru ca am inteles ca ar fi doi).

Prietenie si caldura intalnita doar pe taramuri arabesti atat de diferita de atitudinea de robotel a unor chelnerii apatici si obositi sau mai rau fals joviali de prin alte parti.

Cotletele de berbecut la gratar au fost delicioase (sa te ligi pe degete!), iar salata Taboule perfecta! Doar lipiile subtiri si impachetate in punga de plastic pentru (a se mentine calde) aratau oarecum ciudat in cosul de paine.  Pe langa papilele gustative care au jubilat de exotism si pentru desfatarea celorlalte simturi mi-ar fi placut ca restaurantul sa fie decorat in stil libanez si o muzica libaneza in surdina. Iar ca totul sa fie perfect sa gaseasca o alta modalitate (mai putin incropita) de prezentare a notei de plata.”