INSIDER: „În România sunt automate de cartele telefonice, băuturi, ciocolată, sandvişuri, iar prin ţări străine am mai văzut şi de buchete de flori, prezervative, ţigări, bilete transport. Mai nou, pe peron, în staţiile de metrou Piaţa Unirii 1 şi la Piaţa Victoriei au apărut de curând şi tonomate de cărţi. Funcţionează cu bancnote de 1, 5 şi 10 lei, iar preţurile sunt cuprinse între 5 şi 14 lei. Cărţile care se vând la aceste tonomate sunt de unică folosinţă, o citeşti şi o uiţi în metrou: “Lasă-te de fumat”, “Vreau să slăbesc sănătos”, “Reţete pentru fericire”, “Spioni ruşi de la Stalin la Putin”, “Legea celor puternici”, “Copiii indigo”. …Bine că nu sunt şi opere complete Sandra Brown!”

INSIDER: „Am trecut recent pe str. Ion Câmpineanu, vizavi de Sala Palatului, şi la nr. 29 mi-au atras atenţia cănile semiîngropate din zidul unui magazin. Mi s-a părut o aluzie comică la legenda meşterului Manole şi a Mănăstirii Curtea de Argeş. Mă apropii mai bine şi chiar era reclamă pentru un magazin de inscripţionat căni. Aparent, unul din sutele! În vitrină am remarcat: „Vă mulţumim că nu aţi cumpărat de la magazinul de alături” şi apoi celebrul colaj cu fiica artistului „Aceeaşi fată, aceeaşi rochie, alt an”. Magazinul se numeşte „Mihai Stănescu” şi înăutru vinde chiar celebrul caricaturist. Când am trecut pe acolo se amuza cu, probabil, contabila care îi citea capitolul încasări. …Oare au secat ideile sau nimeni nu mai are simţul umorului?”

INSIDER: „Deşi am trecut de zeci de ori prin faţă, ieri am şi intrat pentru prima dată în restaurantul Harbour din Piaţa Amzei, iar interiorul mi s-a părut destul de draguţ, chiar peste aşteptări. Vegetarian fiind, am deschis curios meniul să văd cam ce mi-ar putea oferi restaurantul. După ceva deliberări m-am hotărât să încerc salata Harbour, cu rugămintea ca din reţetă să fie scoasă pasta de brânză cu smântână şi mărar.

Chelneriţa acră mi-a zis că dacă vreau numai verzituri de ce nu încerc nu-ştiu-ce sală B…, şi când am întrebat-o conţinutul, printre ingrediente mi-a recitat candidă şi „piep de pui la grătar”… Şi-a dat seama după ce a scos porumbelul şi a continuat „sau salată grecească”… “cu brânză feta” am răspuns eu zâmbind. Ea nimic, încremenită! Vecinii de masă, vechi clienţi ai localului după cum s-au recomandat, deranjaţi fiind şi ei de lipsa amabilităţii ce plutea în aer au întrebat pe unul dintre chelneri ce s-a întâmplat cu vechiul personal, nemaiintâlnind nici o faţă cunoscută, iar răspunsul a fost tare sugestiv – „unii au plecat că nu le-au mai convenit condiţiile, iar restul au fost daţi afară”. Eu cred că dacă lucrezi în servicii şi mai ai şi pretenţii la bacşiş, trebuie să îl şi meriţi!”

INSIDER: „În Piaţa Obor din Bucureşti, ţăranii şi vânzătorii intermediari se întrec în etichetarea produselor de pe tarabă ca fiind cele mai româneşti, mai adevărate, mai direct din pom şi mai foarte-foarte dulci fructe şi legume. Dacă mai sunt şi corect scrise, mai rămâne doar să ne ferească Dumnezeu de vreun diabet cu atâtea dulcegării în jur.”

INSIDER: „În ultmii ani România sparge toate recordurile şi intră în forţă în Cartea Recordurilor. De data asta în comuna Pantelimon la 10 km de Bucureşti. Cea mai mare salată din lume! Au fost cooptate vedete tv şi o mulţime de voluntari care de fapt au făcut toata treaba. O fată se plâgea că „voluntariat pe naiba, că pe noi ne-a obligat doamna directoare”.”

INSIDER: “Leonard Cohen a fost cu mult peste aşteptări, dar organizarea a fost de toată jena. În primul rând, concertul a început la ora 20.00, deşi pe biletul meu scria 20.30! Aşa că am pierdut exact melodia pentru care venisem în mod special. La 20.05 mă apropiam de Piaţa Constituţiei şi auzeam ecoul de la „Dance me to the end of love”, de începuse să-mi gâlgâie sângele… Cea care mi-a scanat biletul a spus că nu e treaba ei ce scrie pe bilet şi că spectacolul a început cu 30 de minute mai devreme. La faţa locului am aflat că au fost emise şi altfel de bilete pe care scria că show-ul începe la ora 20.00.

Mai mult, una dintre boxele din sectorul B stânga s-a defectat, iar eforturile de a o repara au fost inutile. Cât despre public, circa jumătate dintre cei prezenţi veniseră mai mult să bea bere şi să mănânce hot-dog cu floricele, decât să asculte o legendă încă în viaţă. Cei de la „East European Events” şi organizatorii din Primăria Capitalei şi ArCuB au stat gratuit în primele rânduri, separaţi printr-un gard, din fericire, încă neelectrificat! Femeia de afaceri Monica Tatoiu a stat în rând cu muritorii, dar a plecat la pauză… Pe scurt, organizatorii şi o parte din public şi-au bătut joc de un concert care trebuia să ne încânte inimile şi nu să ne umple de spume! …Everybody knows – The poor stay poor, the rich get rich!”