INSIDER: “Hostelul “Little Bucharest” de pe strada Smârdan nr.15 îşi face reclamă cu motto-ul – „Câteodată musafirii noştri îşi uită pantofii în hostel, dar nu uită niciodată Bucureştiul”. În acest caz, recomandăm patronilor să-şi deschidă un second-hand de pantofi. …Dar dacă turiştii şi-au „uitat” capul, inima şi banii în Centrul Vechi, acestea sunt expuse la Secţia 10!”
ARHIVĂ: GĂINĂRII: La “City Grill”, hoţii de buzunare sunt din partea casei! Cum servim “metoda scaunului”?
INSIDER: „Astăzi, în Piaţa Unirii din Bucureşti s-a ridicat un monument dedicat filmului „Jocurile Foamei”, cu premieră pe 21 noiembrie în cinematografe.
Coincidenţa face ca, pentru trecătorii non-cinefili, deprimaţi că s-a mai construit încă un monument al foamei, Fundaţia Tuna le-a ridicat moralul şi încântat papilele gustative gratuit cu „Budinca lui Noe”. Păsărică albă în cioc / Subţirică la mijloc / Tragi cu puşca nu ia foc / Păsărica-i cu noroc! Teşekkürler! (Mulțam!).” DETALII
INSIDER: „Am intrat la Gambrinus şi am fost foarte dezamăgiţi… Şi de atmosferă (mirosea a bere trezită, a bucătărie şi a fum!), transformarea localului a fost o decepţie, mâncarea proastă. Bine că nu am venit cu nişte prieteni străini că ne făceam de râs!
Nici amplasarea toaletelor nu a fost bine gândită, urcai pe nişte scări, la etaj alte mese, aşteptai lângă uşă până ieşea persoana care se afla deja înauntru – o cabină! Mi-a făcut impresia unui pub întunecos din vremea grevelor irlandeze, grevat pe o construcţie tip hala din vremea comuniştilor în care importantă era mulţimea, nu calitatea… Cred că nenea Caragiale îşi pierdea umorul dacă intra la voi să mănânce / să bea o bere. Dacă nu faceţi o schimbare majoră, restaurantul nu va recăpăta renumele de altădată!” SURSA
INSIDER: „Urcatul pe pereţi (climbing) a intrat de curând printre metodele de relaxare a bucureştenilor. Weekend-ul trecut, în Parcul Izvor din Bucureşti, Şcoala Curajului a montat un perete pentru a deschide apetitul micilor căţărători. „Zidul” se va muta pe 08-09 noiembrie în Parcul IOR (zona staţiei de autobuz Lisabona), pentru ca pe 15-16 noiembrie să se întoarca în Izvor.
Căţăratul este gratuit cu aceste ocazii, dar dacă vă prinde microbul, puteţi continua pasiunea la sala de bouldering, cu sau fară instructori, la un preţ pe şedinţă de 25 lei adulţi, 20 lei copii 8-18 ani şi 15 lei copii 5-7 ani. Sau abonamente lunare de 140 lei, 110 lei, 100 lei. Pentru fanii înfocaţi dependenţi de adrenalină sau, mai curând, pentru părinţii care s-au plictisit de ziua de naştere de la Mc Donald’s, există posibilitatea de a vă sărbători aniversarea atârnat de perete.”
INSIDER: „Tractor nu am luat, dar am mâncat bine şi am admirat jeep-uri!”
Evenimentul reprezintă cea mai complexă manifestare de acest gen din România, având ca scop promovarea agriculturii din ţara noastră, potenţialului zootehnic autohton, produselor tradiţionale bio şi a soiurilor de vinuri româneşti recunoscute internaţional. DETALII
INSIDER: „E coada cât e strada asta de lungă. Nu ştiu dacă mai e ceva şi după colţ… Fie vin mai târziu, fie o las baltă. E penibil!”
INSIDER: „Ieri, după apusul Soarelui, în Centrul Vechi din Bucureşti, s-a dat start-ul la Halloween Old Town Race, un fel de fugă (curse individuale sau ştafetă de 5 sau 10 km) de sau după strigoi, cu sau fără mască, printre cei veniţi să sărbătorească la vreo terasă „Ziua Tuturor Sfinţilor”.
Deşi iniţial păreau să fie o premieră în Kit-ul de participare, mânecile de compresie asics au fost înlocuite în ultimul moment cu omniprezentul tricou de la cursele de alergare. Totuşi medalia fosforescentă a fost o premieră (surpriză!) pe care o dedic tuturor profilor de sport din viaţa mea care m-au considerat un antitalent fară speranţă şi a căror notă la educaţie fizică mi-a dat peste cap mereu media generală. Buhuhuuuu!” DETALII
LIA LUNGU: „Trenul rapid care m-a adus astazi acasa de la Bucuresti, a sarit de pe linie in apropierea statiei Baile Herculane. Mare noroc am avut! Ma aflam in primul vagon, citeam, cand deodata trenul a inceput sa „danseze cateva masuri” pe plan orizontal, a sarit de pe linie si si-a continuat rulajul pe piatra si treaversele terasamentului; scrsnet asurzitor, bagajele zburau prin cabina… Nu stiu cat a durat, poate 20 de secunde, timp in care incercam sa raman in fotoliu, sa imi apar capul de caderea vreunui cufar, sa raman calma. Trenul s-a proptit pe o parte si s-a oprit.
Eram vie si nevatamata eu si toti din jur. De teama unui incendiu, oamenii au alergat spre usi incercad sa se catare pe dampul din dreapta, ori pe cleanturile din stanga. Slava Domnului, am reactionat perfect realizand ca ceata care invaluia vagonul nu era fum ci pulberea pietrei sfaramate. Probabil experientele anterioare traite la 11 Septembrie in New York si instruirile care au urmat, au avut efectul calmului si ratiunii. Am sunat la 112 si mi s-a raspuns abia dupa trei incercari esuate. Apoi stupoare, lucratoarea care a raspuns intr-un tarziu, mi-a spus ca daca nu sunt morti ei nu au de ce sa intervina, nu se pot amesteca fara ordin! Dumnezeule, de unde trebuie sa vina ordinul unui lucrator al serviciilor de URGENTE? De ce lucreaza acei oameni acolo daca nu stiu sa reactionze in situatii de criza si asteapta ordine!? Adica numai in cazul unui carnagiu au reactii? La mai bine de 45 de minute au venit cativa pompieri. Pareau scarbiti de minima proportie a dezastrului…
Dupa vreo ora au venit 2 autobuse din Herculane, pregatite sa faca business!! „Ori platit ori ramaneti aici pe camp.” Oameni batrani trageau neputinciosi de cufere, cineva s-a adresat unor politisti (care se amuzau probabil de un banc) sa ii ajute, iar raspunsul lor incalificabil a fost: „cum si le-au adus pana la tren sa le si duca!!!!” HALUCINANT. Am sentimentul unei dedublari. Nu se poate, nu-i adevarat. Aceasta este lumea noastra? Nimic nu ne mai uneste? Unde s-a pierdut compasiunea, moralitatea intrajutorarii? Suntem mutanti? Doamne, ce si cine a impietrit neamul nostru?” SURSA
INSIDER: „Mi se pare mie sau unele maşini de pază din Bucureşti seamană tot mai mult cu cele de braconaj?! Toate firmele de „pază şi protecţie” îşi expun maşinile de teren în Centrul Vechi, dar mai mult pe post de panouri publicitare!
Cu roţi mari, multe proiectoare şi suspensii ridicate, acestea staţionează toată ziua pe trotuar, aparent pregătite oricând pentru o partidă de vânătoare în noapte. Din păcate, nu cred că sunt foarte eficiente în jungla urbană, dar dau bine ca decor în fotografiile turiştilor aflaţi, parcă, într-o capitală bananieră controlată de forţe paramilitare!”
Susțineți infoINSIDER cu o donație rapidă!
