INSIDER:” Am fost aseară. (N.R.: HAVASI Symphonic Concert Show) Un spectacol impresionant. O muzică divină. De 6 luni am plătit biletul și am asteptat cu nerăbdare concertul…













Dar publicul nostru tot needucat. De ce nu se interzice accesul în sală după începerea spectacolului? Cum dai voie unor spectatori cu sugar în brațe? De ce plătești bilet și te îmbraci ca la piață? De ce iți dai cu o tonă de parfum? De ce vorbești despre bluza de pe Aliexpres când ai plătit o groază de bani să asculți live altceva? Cum e posibil să vorbești în continuu cu fetița de 10 ani, cam ce educație îi dai? Cum e posibil să cauți în geantă șervețelele și apoi să foșnești și să nu te lași? Cam ăsta e gustul amar.


Cam asta e sala Palatului indiferent de concert. Și apropo.. De ce nu deschizi toate ușile Sala Palatului? Ăla de a proiectat nu a fost tâmpit! Dacă ai sala plină ochi nu e normal să deschizi toate ușile de acces? Nu, nu! Trebuie sa stea proștii care au plătit, buluc să intre sau să iasă. Mai ales să iasă că la intrare te-ai scos anunțând că deschizi sala cu o oră înainte. Știind la ce să mă aștept la 19.33 îmi ocupam deja locul pierzând timpul meu în sala ta fără să aud nimic doar privind in jur până la începerea spectacolului. Și e tot ok să nu aprinzi toate luminile doar costă. Tu ți-ai luat banuții! ~Nu cred că e necesar să faci ceva investiții sau să consumi din bani pe eletricitate sau salarii atât timp cât proștii vin și plătesc așa cum e ! ~ Păcat, mare păcat! Și mă doare și degeaba! Românie, Românie vai de capul tau!” SURSA
Pianistul Havasi este cel mai rapid pianist din lume (a atins, într-o secundă, aceeaşi notă de 13 ori), un compozitor dedicat și un showman de excepție, are în palmares 11 discuri de platină. Prin talentul și ideile sale creative, pianistul a construit un stil muzical complet nou, care aduce omagiu muzicii clasice, diversității world music, dar și genului rock.
ARHIVĂ: SALA PALATULUI: „Din ignoranţă, se poate pronunţa „MODER-TALKIMG”, dar scrieţi MODERN TALKING” *** POEZIE: Tudor Gheorghe a mişcat 4.060 de suflete. Un sfert erau pelerini în ţara telefoanelor mobile! *** LEGENDE: Smokie împlineşte 40 de ani de scenă, iar Bonnie Tyler revine la forma de acum 40 de ani! *** CONCERT: Enrico Macias, o stea vie peste decenii! *** CONCERT: „Me gustas tu, Manu Chao!” *** Românii nu cumpără flori, dar nici nu le dau mai departe! *** VIBRAŢII: Alexandru Tomescu – Stradivarius – Ceaikovski – Şampanie
INSIDER: „Dorel de la Primăria Municipiului Pitești! Mai exact, stația de la Hotel Muntenia.”
INSIDER: „Ne tot plângem că, vai, nu mai citesc românii, că, vai, avem cea mai slabă piață de carte din Europa, dar până și instituțiile care ar trebui să se ocupe de promovarea lecturii sunt cam varză. Nu vorbesc de biblioteca din Răscăieți, ci de însăși Biblioteca Metropolitană din București. Eram azi chitită să merg să-l împrumut pe Jón Kalman Stefánsson, dar, ce să vezi, nu-l au – dacă e să mă iau după catalogul online. Deși prima parte a trilogiei lui a fost tradusă în 2014, a doua în 2016, ultima în 2018. Bănuiesc că BM nu achiziționează scriitori din literaturi minore, în schimb organizează serate elitiste de lieduri. 

De curiozitate, mi-am băgat nasul în catalogul altor biblioteci județene. Surpriză: la Biblioteca Kirileanu din Piatra-Neamț sunt toate cele 3 volume. Eh, în buricul țării stăm prost cu noutățile, probabil trebuie să treacă 10 ani ca să se hotărască BM ce scriitori contemporani merită să figureze în colecțiile ei. Asta dacă trece de luptele interne, că și pe acolo se schimbă conducerea și interesele după cum suflă vântul prin Primărie…





















INSIDER: „Când realizezi că românul a mers prea mult la biserică…” ; „Avem oameni cu inimă, care nu știu să citească sau le e lene s-o facă.”
INSIDER: „Tăiați inelele de plastic înainte de a le arunca sau depozita! Un gest care poate salva o viață!” 
ARHIVĂ:
INSIDER: „În această seară pe când treceam acasă, prin centrul Bacăului, am văzut aceste persoane care lipeau aceste hăinuțele cu scotch pe acești stâlpi. Acest lucru mi-a atras atenția și m-am oprit și am întrebat dacă acestea sunt hăinuțe pierdute? Am primit un răspuns: „nu sunt pierdute, le-am pus aici pentru a le lua cei săraci”. Nu m-am putut abține să nu distribui acest lucru, având în vedere că este un act caritabil care trebuie apreciat. Felicitări pentru această inițiativă!! 

Lucrurile bune se fac oricând și în orice loc! Dacă cei care au făcut acest gest vor vedea postarea țin să le mulțumesc că am primit acordul pentru a-i fotografia!” 
INSIDER: „Acum vreo 20 ani , venisem dimineața de la serviciu și făceam și eu un duș, cu gândul la pãtuțul cald.. Când deodată aud niște strigăte și bubuieli disperate în ușã ,,Vecinăăă!! Vecinăăăă” Am sărit afară din cadă, am înhățat din mers un palton din cuier..la ușa țipete și bubuieli. Deschid ușa…un vecin. Vino repede că moare baiatul „Baiatul” un copilaș de vreo 2 ani. Omul acasă cu el, nevasta la serviciu. Ce-a pațit? Am apucat să strig în timp ce fugeam amandoi pe coridor, curgea apa de pe mine, și dãrdâiam.. de șoc, de frigul de pe hol, de spaimã.. Era pe olițã cu o bomboanã pe bãț și cred că i-a alunecat pe gât în jos! Am intrat în casã Flavius pe pat, vânãt, mișca agonic din mãnuțe, moale.. Din experiențã vã spun cã mai erau câteva secunde și gata..M-am uitat rapid în faringe..nu se vedea nimic! Nici urmă de bomboană. Clar. Era deja spre laringe…sau mai jos, pe trahee. L-am înhãțat de piciorușe, l-am ridicat sus, cu capul în jos, era și greu..am strigat la vecinul , „ține-l așa !!” și am început sã-l lovesc pe spate, între omoplați, apoi pe tot spatele, în zona plãmânilor.. Câteva secunde, luungi de tot, nu s-a întamplat nimic. Am lovit mai puternic, l-am scuturat..și deodată aud pe parchet zbâârrr..ca o biluțã care se rostogolește. Ieșise bomboana.. L-am întins pe jos, l-am ascultat cu urechea pe piept – avea cord, dar slab, înfundat, nu respira. I-am prins nãsucul cu degetele dat capul pe spate, respirat adânc și am început sa-i fac respirație gură la gură. După vreo trei minute a oftat, s-a recolorat oarecum și a deschis ochii! Imediat a început să plângã!! Doamne! Îți mulțumesc! Mi-am fãcut o cruce mare de recunostiințã. Tatăl copilașului rãmãsese pierdut, palid, se așezase pe marginea patului șocat. 














