INSIDER: „Dorel de la Primăria Municipiului Pitești! Mai exact, stația de la Hotel Muntenia.” SURSA
Canalizare = Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apei întrebuințate într-o localitate, într-un sistem tehnic sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrității solului
ARHIVĂ: LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena?*** DOREL ÎN ACȚIUNE: Cum să reabilităm drumurile? „În loc să astupăm găurile, le punem capace!”
INSIDER: „Ne tot plângem că, vai, nu mai citesc românii, că, vai, avem cea mai slabă piață de carte din Europa, dar până și instituțiile care ar trebui să se ocupe de promovarea lecturii sunt cam varză. Nu vorbesc de biblioteca din Răscăieți, ci de însăși Biblioteca Metropolitană din București. Eram azi chitită să merg să-l împrumut pe Jón Kalman Stefánsson, dar, ce să vezi, nu-l au – dacă e să mă iau după catalogul online. Deși prima parte a trilogiei lui a fost tradusă în 2014, a doua în 2016, ultima în 2018. Bănuiesc că BM nu achiziționează scriitori din literaturi minore, în schimb organizează serate elitiste de lieduri.
De curiozitate, mi-am băgat nasul în catalogul altor biblioteci județene. Surpriză: la Biblioteca Kirileanu din Piatra-Neamț sunt toate cele 3 volume. Eh, în buricul țării stăm prost cu noutățile, probabil trebuie să treacă 10 ani ca să se hotărască BM ce scriitori contemporani merită să figureze în colecțiile ei. Asta dacă trece de luptele interne, că și pe acolo se schimbă conducerea și interesele după cum suflă vântul prin Primărie…
Să ne așteptăm ca BM să organizeze și seri de lectură și întâlniri cu scriitorii – cu scriitori adevărați, nu cu tot felul de prăfuiți care se cunosc ei între ei – sau, cine știe, chiar și un festival al literaturii, cred că e deja prea mult, deși probabil asta ar trebui să fie menirea ei…” SURSA
ARHIVĂ: OXIMORON: Vă doriţi un extinctor cu scrumieră? Vorbiţi cu Lumânare de la Prevenirea Incendiilor! *** PHOENIX: Biblioteca Naţională, renăscută din propria cenuşă. Fantoma lui Caragiale bântuie pe coridoare! *** CLARVIZIUNE: „Nu ştiam că Siria e o ţară creştină!?” *** APARENŢE: Sprijinim intelectualii sau doar ne sprijinim pe intelectuali? *** 451º FAHRENHEIT: „Pompierii ardeau lucruri, iar timpul avea grijă să ardă anii şi oamenii”
Un tehnician dentar din Timișoara sculptează cu bisturiul în mine de creion, creează tablouri din sare și piper și face portrete în măr roșu. Pasiunea pentru miniaturi a început la grădiniță, cu plastilină.
VLAD TOMA LUPAȘCU: „În România nu se poate trăi din artă, dar îi încurajez pe toți cei cu hobby-uri artistice să nu renunțe la visurile lor.” SURSA
ARHIVĂ: DEGUSTĂTORI: „Pata de vin este un pretext de continuă definire a ideii de sacru şi profan” *** CADOURI CU SUFLET: „Minitablouri pictate cu drag, pe şindrile de lemn de fag” *** ARTISTUL ANONIM: „Pe noi, românii, ne-a învăţat natura să lucrăm în orice condiţii”
INSIDER: „Ce fac dresorii de la circul de stat fără animale sălbatice. Show-uri ca la Cirque du Soleil la București!
„Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Inginer, avocat, bancher… Vrei să fii cineva? Chiar dacă asta înseamnă să fii altcineva?” După ce vei călători cu „Alice în Țara Minunilor”, la Circul Metropolitan, vei descoperi că cel mai mare miracol e să fii tu însuți. În plus, toți cei cu suflet de copil primesc în dar o lună, doar a lor, ca să-și urmeze visul.
Instituția acordă gratuități pentru persoanele cu dizabilități în limita locurilor disponibile, pe bază de programare și în baza unor documente doveditoare.” DETALII
INSIDER: „Când realizezi că românul a mers prea mult la biserică…” ; „Avem oameni cu inimă, care nu știu să citească sau le e lene s-o facă.” SURSA
INSIDER: „Tăiați inelele de plastic înainte de a le arunca sau depozita! Un gest care poate salva o viață!” SURSA
ARHIVĂ: LEBĂDA NOROCOASĂ: „O victimă inocentă… Puiul a avut noroc că nu a înghiţit cârligul!”
INSIDER: „În această seară pe când treceam acasă, prin centrul Bacăului, am văzut aceste persoane care lipeau aceste hăinuțele cu scotch pe acești stâlpi. Acest lucru mi-a atras atenția și m-am oprit și am întrebat dacă acestea sunt hăinuțe pierdute? Am primit un răspuns: „nu sunt pierdute, le-am pus aici pentru a le lua cei săraci”. Nu m-am putut abține să nu distribui acest lucru, având în vedere că este un act caritabil care trebuie apreciat. Felicitări pentru această inițiativă!!
Lucrurile bune se fac oricând și în orice loc! Dacă cei care au făcut acest gest vor vedea postarea țin să le mulțumesc că am primit acordul pentru a-i fotografia!” SURSA
ARHIVĂ: ALTRUISM: „Aveţi o cafea în aşteptare?” *** MĂRINIMOȘI: Oltenii cu inimă largă lasă în pragul ușii o gustare pentru toată lumea. Mulțumim, Ynny! *** UN OM: „Dă mai departe fără să ceri nimic în schimb!”
INSIDER: „Ion Mărgineanu are 77 de ani și vine PE JOS, din Bălți, Moldova – către Alba Iulia, pentru 1 Decembrie. A ajuns la Iași. Va poposi și la noi, în comuna Sintimbru, la Coslariu! Încă 400 de km şi 3 săptămâni, la pas… Voi veți fi prezenți pe 1 Decembrie la aniversarea Centenarului Unirii?” SURSA
INSIDER: „Acum vreo 20 ani , venisem dimineața de la serviciu și făceam și eu un duș, cu gândul la pãtuțul cald.. Când deodată aud niște strigăte și bubuieli disperate în ușã ,,Vecinăăă!! Vecinăăăă” Am sărit afară din cadă, am înhățat din mers un palton din cuier..la ușa țipete și bubuieli. Deschid ușa…un vecin. Vino repede că moare baiatul „Baiatul” un copilaș de vreo 2 ani. Omul acasă cu el, nevasta la serviciu. Ce-a pațit? Am apucat să strig în timp ce fugeam amandoi pe coridor, curgea apa de pe mine, și dãrdâiam.. de șoc, de frigul de pe hol, de spaimã.. Era pe olițã cu o bomboanã pe bãț și cred că i-a alunecat pe gât în jos! Am intrat în casã Flavius pe pat, vânãt, mișca agonic din mãnuțe, moale.. Din experiențã vã spun cã mai erau câteva secunde și gata..M-am uitat rapid în faringe..nu se vedea nimic! Nici urmă de bomboană. Clar. Era deja spre laringe…sau mai jos, pe trahee. L-am înhãțat de piciorușe, l-am ridicat sus, cu capul în jos, era și greu..am strigat la vecinul , „ține-l așa !!” și am început sã-l lovesc pe spate, între omoplați, apoi pe tot spatele, în zona plãmânilor.. Câteva secunde, luungi de tot, nu s-a întamplat nimic. Am lovit mai puternic, l-am scuturat..și deodată aud pe parchet zbâârrr..ca o biluțã care se rostogolește. Ieșise bomboana.. L-am întins pe jos, l-am ascultat cu urechea pe piept – avea cord, dar slab, înfundat, nu respira. I-am prins nãsucul cu degetele dat capul pe spate, respirat adânc și am început sa-i fac respirație gură la gură. După vreo trei minute a oftat, s-a recolorat oarecum și a deschis ochii! Imediat a început să plângã!! Doamne! Îți mulțumesc! Mi-am fãcut o cruce mare de recunostiințã. Tatăl copilașului rãmãsese pierdut, palid, se așezase pe marginea patului șocat. >>> CONTINUARE
INSIDER: „Wow, primul anunț în Braille, protejat de un panou de sticlă.. Între-o școală din București. Nu am în gând să fac public shaming, doar să mai adaug o linie în această lume kafkiană sau ionească în care trăim. Sincer să fiu, acasă am cautat vreun fel soft care să se folosească de o fotografie a paginii scrise în Braille pentru a recunoaște caracterele și a reda vocal „anunțul”. Deocamdată nu există, și nici nu are logică.” SURSA
Susțineți infoINSIDER cu o donație rapidă!
