INSIDER: „Medicina se face cu sufletul. Am iubit întotdeauna munca în urgență deoarece acolo ești obligat să lucrezi cot la cot cu Dumnezeu.

Am promis că voi povesti unele dintre miracolele la care am fost părtașă. Vă spun azi povestea tânărului care nu ar fi avut nici o șansă după legile medicinei moderne. La UPU Piatra Neamț este adus (cred că era prin 2003) un tânăr în vârstă de 19 ani, în stop cardio-respirator. Din joacă prietenul său îl împinsese , căzuse și se lovise cu capul de bordură.Fusese resuscitat pe ambulanță, fără succes.

În UPU continuăm resuscitarea conform protocoalelor,trecuse deja o oră,semne vitale ioc. În mod normal resuscitarea se oprește după 45-50 de minute dacă pacientul e areactiv ,cu excepția cazurilor de hipotermie.

Eu am resuscitat întotdeauna timp mai îndepărtat pacienții tineri. Și în cazul acesta am continuat deși toată echipa era obosită. După aproximativ o oră și jumătate pornește inima și obținem tensiune arterială bunicică și un ritm sinusal stabil. Pacientul era în continuare intubat și ventilat mecanic. Deoarece am reușit stabilizarea cardiacă,am reușit să facem un CT cerebral. Rezultatul? Dezastru: fractură de bază de craniu, hematom subdural acut masiv cu pericol de angajare de trunchi cerebral, edem cerebral masiv. Șanse? Doar de donator. Sun la Iași la clinica de neurochirurgie și mă rog de profesor să mă ajute. Profu’, când a văzut CT ul atâta a spus: „dacă îndrăznești să-l trimiți, plătești cu salariul pe jumate’ de an transportul cu elicopterul” Io, ceva nu mă lăsa să abandonez. Continui resuscitarea post resuscitare, bag în pacient manitol, hidrocortizon (cred că un kil’. În urgență ești nevoit să improvizezi deoarece în fiecare zi ești pus în fața unor situații despre care nu este scris nimic în tratatele de medicină), după câteva ore, minune! Pacientul începe să respire singur, semn că edemul cerebral scăzuse.

În medicina de urgență există regula că, dacă pacientul respiră, indiferent de situație, ești obligat să continui terapia intensivă. Așa că, fac comandă la elicopter și trimit pacientul la Iași fără să mai cer voie. Tot drumul m-am rugat să continue să respire, altfel eram nevoiți să facem drum-întors și bașca trebuiam să plătesc din buzunar plimbarea cu elicopterul. Pacientul a fost operat, a stat 6 luni în spital la neurochirurgie, a învățat să meargă din nou dar a ieșit din povestea asta fără sechele. Înainte să plec în Finlanda venea în fiecare an ,în ziua în care a fost salvat, să îmi mulțumească, împreună cu tatăl lui.

Rolul meu în toată povestea fost acela că m-am conectat la sufletul pacientului. Iar pacientul a vrut să trăiască, indiferent de statistici și de știință.

Medicina se scrie cu sufletul la urgență.” SURSA

INSIDER: „HAIDEȚI SĂ VĂ POVESTESC PĂȚANIA MEA. Pe data de 11 sâmbătă m-am prezentat la spital la mioveni cu niște mici contracții, mă examinează doctorul meu și hotărăște să mă interneze ca luni să îmi facă operația de cezariană… Înainte de internarea propriu zisă sunt dusă să mi se ia exudatul pentru depistarea covidului… a doua zi duminică după amiază îmi vine rezultatul Pozitiv. Șoc, groaza, și disperare mă sună doctorul meu și îmi spune să stau liniștită că o să fiu transferată la Câmpulung că acolo este maternitate pentru gravidele cu covid și o să fiu tratată foarte bine… Vă dați seama cum a picat această veste, am părinții bolnavi, socrul la fel, strabunica de 80 ani pe care nu aș fi vrut să îi îmbolnăvesc. Mă gândeam la bebeluș că dacă nasc la Câmpulung nici măcar să îl văd nu mă lasă, avea să îl trimită la Mioveni sau la Pitești, iar eu să îl iau când ies negativă…. Am insistat foarte mult să repet testul și ei nu au vrut, că procedura este să îl repet peste 8 zile, vroiam să îl plătesc doar să mi-l repede, dar nu a fost chip să mă lase, așa că am fost transferată la Câmpulung… ce sa spun când am ajuns acolo a început disperarea mea, horror, era exact ca într-un lagăr …vine o doctoră să mă controleze, pff mă bagă intr-o cameră MIZERĂĂĂĂ am plâns încontinuu, mi se părea că trăiesc un coșmar și asteptam să mă trezesc, bun… mă duc în salon, bine ca eram singură și nu eram băgată cu alți bolnavi, și sunt lăsată acolo fără alte întrebări, fără să vină să vorbească cineva cu mine despre ce se va întâmpla pe mai departe în condițiile în care eu a 2 a zi urma să nasc… asistentele nu veneau decât dimineața și seara să îmi monitorizeze bebele, iar când înrebam. de doctor ceva îmi ,răspundeau că o să vină și la mine dar ciuca… dupa 3 zile de disperare primesc și o veste vină și anume ca doctorul meu a insistat să mi se repete testul, wooow acum se poate face? ce josnic! mi se ia proba și în 10 ore rezultatul Negativ, pff iîn sfârșit am respirat ușurată, dar culmea trebuia să mai stau 48 ore să repet din nou .. Între timp asistentele tot veneau cu tratament pentru Covid… CE MĂH??? pentru ce să iau pastile dacă nu am simptome? pentru ce? la care asistenta „nu e problema rău nu îți fac!”. Mă trezesc cu telefon de la DSP ca să ia în evidență contacții mei direcți, îi spun că stau cu soțul, fata și mama și merg des la socrii.. el ce spune nu mă interesează decât de soț și copil, păi și ceilalți nu sunt contacți direcți? În fine măcar au scapat ei… și îmi vine în minte să îl întreb dacă e normal să mi se dea tratament pentru covid dacă eu nu am simptome, iar raspunsul lui a fost : „Cum doamna sa vi se dea tratament? V-a dat doctorul tratament pentru covid? Doamna să refuzați tratamentul că nu e normal! CE MĂH??? DOAMNE DOAMNE că mori cu zile în spitalele noastre, mori cu zile. După toate astea îmi iese și celălalt test Negativ, iar replica unui doctor a fost câ undeva s-a produs o greșeală. Mulțumesc lui Dumnezeu că bebelina mea a stat cuminte în burtică… aia îmi lipsea să nasc în cocina aia…

Așa ceva nu mă gândeam să trăiesc vreodată, pur și simplu m-a marcat pe viață, și vă spun sigur că nu sunt singura, încă o fată venită tot de la. Mioveni a fost pozitivă, iar mai apoi miraculos negativă, iar alte 2 fete care erau în alt salon au ieșit negativ plus fără simptome… despre ce vorbim? am ajuns să ne batem joc de viața unor tinere și a unor bebeluși? pentru ce? pentru bani? RUȘINE SĂ VĂ FIE! RUȘINE!” SURSA

COMUNICAT DE PRESĂ: „Ca urmare a ultimelor informatii apărute în presă referitor la cele 23 persoane testate pozitiv de către o clinică privată ( N.R.: Clinita Regina Maria) atât la București, cât și la Cluj-Napoca săptămâna trecută, dorim să facem următoarele precizări:

Clubul CFR 1907 Cluj a respectat absolut toate măsurile cuprinse în Protocoalele MTS/FRF/LPF și toate recomandările venite din partea autorităților. Am dat dovadă de transparență în relația cu autoritățile statului și ne-am luat toate măsurile de prevenție posibile pentru a opri răspândirea acestui virus.

În urma investigațiilor si retestărilor efectuate în ultimele zile s-a dovedit faptul că din totalul de 23 de persoane depistate pozitiv NICIUNA nu este si nici nu a fost infectată cu virusul SARS-CoV-2, așadar testele efectuate inițial au fost fals-pozitive. (….)” SURSA

N.R.: CFR Cluj dă în judecată clinica Regina Maria. Testele COVID anunțate pozitiv au fost greșite. Jucătorii nu au fost bolnavi. DETALII

INSIDER: „Mă gândesc la cum unii oameni, pentru că sunt nevăzătoare, mă reduc la… nici măcar nu ştiu la ce. Dar ştiu cât de frustrată mă simt când „nu am voie” să intru cu Zafira, câinele meu ghid, în locuri în care conform legii 448/2006 am dreptul de a intra. Şi mai ştiu că e frustrant şi că în momentul în care sunt însoțită şi de o persoană, oamenii să i se adreseze ei, ca şi când aş fi responsabilitatea lor, ca şi când nu aş avea propria capacitate de a gândi, de a mă apăra, de a vorbi.

Am vrut în seara asta să intru la Mega Image-ul de pe Piezisă, în Cluj-Napoca. Ploua, şi i-am zis prietenei mele că voi intra cu ea, deşi nu aveam nevoie decât de un lapte şi o pâine. Domnul de la pază ne-a zis că nu avem voie. Că „magazinul e plin de alimente, ce să caute animalul înăuntru?”. Prietena mea a încercat să îi explice că sunt nevăzătoare, că câinele e ïnsoțitor, că există o lege. Domnul s-a aşezat în uşă. Nu, nu şi nu. „Nu are voie* îi tot zicea prietenei mele care în cele din urmă i-a zis că sună la poliție.

Şi a sunat. Polițistul local i-a zis că e spațiu privat şi că magazinul are dreptul de a-şi selecta clienții. Prietena agitată a încercat să-i explice ceva despre incorectitudinea selecției pe criterii care discriminează şi despre faptul că supermarketurile sunt spaţii publice în România, iar conform legii menționate am acces înăuntru. În cele din urmă, s-a terminat apelul la 112.

„O să vină un echipaj, trebuie să aşteptăm.”

Până să vină echipajul, domnul de la pază a sunat-o pe şefa de magazin. Din ce am dedus din discuția lor, aş fi avut voie cu Zafira în magazin, dacă ar fi fost un câine de talie mică şi aş fi putut-o purta în brațe. Zaf e ochii mei, e independența mea. Practic vorbind, ea mă cam „duce pe brațe”. Vă închipuiți cum aş fi eu, nevăzătoare, umblând dezorientată cu un Golden Retriever de 30 kg în brațe? Da, într-un supermarket aş fi dezastru.

După aproximativ 15 minute a ajuns echipajul de poliție.

Paznicul panicat a sunat-o iar pe şefă. I-a zis că-i cu domnii polițişti. Şefa a vrut să vorbească la telefon cu un polițist. polițistul îmi nota datele şi i-a zis să-i dea telefonul doamnei să-i explice. Paznicul i-a dat telefonul Adrianei. Eu mă aşteptam ca Adriana să-mi dea telefonul mie. Adriana i-a explicat că eu am voie cu câinele în orice spațiu public. La un moment dat, am auzit-o zicând un şir de nuuri, urmat de „în niciun caz, ea are câinele pentru a fi independentă, cum să-l legăm la uşă?”

În tot timpul ăsta, eu am aşteptat să ajungă şi la mine telefonul. Chiar voiam să vorbesc şi eu cu doamna, dar n-am mai apucat. A vorbit până la urmă şi polițistul, i-a explicat că există o lege şi că am voie să intru. Eu am tot aşteptat, dar mi-am dat seama că deşi eu eram „problema”, am fost cel mai puțin implicată în fiecare conversație care a avut loc în jurul conflictului.

Practic, Adri, considerată a fi responsabilă de mine, a fost abordată de fiecare dată, ceea ce m-a făcut să mă simt inutilă.

Până la urmă, ne-am cumpărat laptele dorit, dar cred că mâine dimineață voi mânca un sendviş.” SURSA

INSIDER: „O surpriză plăcută! Felicitări Benvenuti! SURSA

N.R.: Drepturile persoanelor care se deplasează cu câinele ghid:

”Articolul 9 al Convenţiei privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, întrunită la data de 13 decembrie 2006, obligă statele participante să asigure persoanelor cu dizabilităţi accesul la mediul fizic, circulaţie, respectiv alte posibilităţi şi servicii care le stau la dispoziţie, atât în mediul urban, cât şi în mediul rural. Implementarea acestei convenţii, printre altele înseamnă şi obligaţia statelor de a asigura posibilităţile de folosire a câinelui ghid pentru nevăzători.

În România legislaţia naţională este în conformitate cu convenţia ONU. Legea nr. 448/2006, republicată în anul 2008, reglementează protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, iar articolul 64 al acestei legi asigură egalitatea de şanse a persoanelor care se deplasează cu ajutorul câinelui ghid pentru nevăzători: (5) Câinele ghid care însoţeşte persoana cu handicap grav are acces liber şi gratuit în toate locurile publice şi în mijloacele de transport”

ARHIVĂ: BRAVO, HORNBACH: Este cățelușa lor și are voie peste tot! Azi în Timișoara, mâine în toată țara!

#BBVA

INSIDER: „Azi dimineață, la bancă, o angajată drăguță, cu mănuși și mască, după ce mi-a măsurat temperatura cu termoscannerul, mi-a oferit un pachețel care conținea ceea ce puteți vedea în fotografia de mai jos, spunând „cadou din partea băncii noastre pentru clienții noștri”.

Surprins și amuzat, îi spun „domnișoară, vă mulțumesc foarte mult, dar fără să vreau să par pretențios, pentru mine este sigur prea mic”,… la care ea, înroșindu-se de jenă, îmi spune „Trebuie să fie pus pe deget pentru a tasta în siguranță la bancomat.” SURSA

UPDATE: 24 Iulie – Răspunsul Băncii Transilvania:

INSIDER: „Deasupra orașului Tecuci, astăzi in jurul orei 15:00 a fost lansată o icoană anti Covid-19.” SURSA

ARHIVĂ: ICOANE PUBLICITARE: Stetoscopul, tableta și masca, noile simboluri ale puterii în lume? *** FAST-CULTURE: Biblia pe înţelesul microbiştilor?! *** LECȚIA DE SMERENIE: „Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie” (Psalmi 23:4)

INSIDER: „Muzeul „Cetatea Antisecuristă”, județul Dolj, Comuna Murgași, sat Balota de Sus, Profesor Țița.” SURSA

ARHIVĂ: VIAȚA LA BLOC: Chuck Norris s-a apucat de grădinărit. Mâine pune lacăt și cere bilet de intrare! *** DUPĂ 100 DE ANI: „Strada Speranței, la parter. Vă mai aștept și mai sper!” *** CRAIOVA: ”Din sticle, dopuri așezate pe noroi/ Făcut-am în fața blocului alei noi” Câte dopuri sunt necesare pentru autostrada până la București?

INSIDER: „Stâlpi de iluminat în Caracal .” SURSA

ARHIVĂ: SINAIA BINE FĂCUTĂ: „Bun venit în România. Aşa construim noi în 2016. Felicitări arhitectului!” *** SUCEAVA: Rezervație de zebre. Fiecare are câte una la poartă! *** ASFALTAREA BĂLŢILOR: „Facerea drumurilor publice: se investeşte 10% şi se fură 90%. Mare ruşine!” *** LA JUMATE: Dar WC-ul cum arată la Hotel Selena? *** VERDE DE BACĂU: “Sempervirescent. Se întreține cu mopul și ceva detergent ecologic” *** ASFALT TANGO: „Dorel” trăieşte şi a trecut pe aici! *** CORABIA: Natura a muncit câteva decenii la copacul acela. Dorel a rezolvat în zece minute!

INSIDER: „Azi, la Unirii. Trageți voi concluziile!!! Cică NU purta masca cum trebuie. Mie mi se pare prea mult!!!” SURSA