JUMBO: Hipermarketul lui Moş Crăciun, dedicat părinţilor. De unde izvorăsc râurile de jucării?
INSIDER: „Chiar dacă ai sau nu copii, la prima vizită la magazinul de jucarii Jumbo din Bulevardul Pallady Theodor, nr. 51 G (între staţiile de metrou Nicolae Teclu şi Anghel Saligny, undeva aproape de intrarea pe autostrada Soarelui) îţi retrăieşti copilăria. Mi-am regăsit aici toate jucăriile la care am visat copil fiind, ba chiar mai multe. Preţurile sunt aproape la jumătate faţă de ce găsim prin librării şi magazine specializate!
Nu există şefi de raioane, rafturi şi răftuleţe, sau cel puţin nu sunt vizibili, aşa că eşti liber să te joci în voie cu mostrele. Din când în când, între două melodii (printre care Ozone cu „Dragostea din tei”), ţi se reaminteşte că dacă desigilezi vreo cutie eşti obligat să cumperi acel produs. Însă nu vă grăbiţi să încercaţi jucăriile expuse în showroom-ul de la intrare/ieşire. Am urcat copilul într-un balansoar şi am fost imediat apostrofaţi. În rest, totul este ca-n basme!” DETALII
MANIFEST: O fi arătătorul, inelarul sau cel mijlociu?!
INSIDER: „Zilele trecute, cineva a scos un deget în balconul principal al Universităţii din Bucureşti. O fi arătătorul, o fi inelarul sau mai degrabă degetul mijlociu?! …Astăzi, am văzut că a mai apărut o piramidă în vârful degetului… Oare, statuia se numeşte – Fuck the weather sau Fuck the system?”
ATENŢIE: „Fiul dvs. a avut un accident grav şi are nevoie de bani. Vin eu să ridic cei 2.000 de lei!”
INSIDER: „Atenţie mare la ultima tehnică în materie de păcălire prin telefon! Foarte pe scurt, povestea este următoarea: vă sună avocatul X şi vă spune că fiul dvs. a lovit un copil pe trecerea de pietoni, că acum se află în arestul poliţiei şi că are nevoie urgent de 2.000 de lei. Avocatul se oferă să se deplaseze imediat la adresa dvs. să ridice banii. Pe scurt, nu vă lăsaţi cuprinşi de panică la aflarea unor „veşti proaste” şi nu scoateţi bani din buzunar pentru orice poveste spusă frumos la telefon!”.
OGLINDA LUMII: Tu care dintre personaje eşti?
Hieronymus Bosch (sau Jeroen Bosch sau Hieronymus van Aken, n. cca. 1453, decedat la 9 septembrie 1516) a fost un pictor neerlandez, a cărui operă fantastică și grotescă ilustrează în principal păcatul și decăderea umană. Acest artist născut în secolul al XV-lea, considerat eretic, alchimist și chiar alienat mintal, este reprezentantul exponențial al sfârșitului de Ev Mediu, care a turnat în formă artistică temerile și credințele epocii sale. DETALII
INSIDER: Iadul dintre noi. Tripticul lui Hieronymus Bosch – „Grădina deliciilor” – este rezultatul grefării imaginației dezlănțuite a unui artist de geniu pe imaginarul postlumesc al teologiei creștine. Panoul central redă carnavalul plăcerilor lumești: „sex, drugs & rock’n roll”-ul veacului al XV-lea. Pe aripa din stânga este reprezentată Grădina Edenului, ca o evocare idilică a paradisului pierdut. În timp ce aripa din dreapta zugrăvește iadul în toată splendoarea sa diabolică: violență și moarte, chinuri și pedepse, într-un grotesc al groazei de care numai o minte fecundată de anxietățile milenariste era capabilă să le plăsmuiască.
Muzeul Prado din Madrid – unde se află expusă pictura lui Bosch – a organizat un studiu ingenios: i-a rugat pe vizitatori să privească tabloul purtând niște ochelari care le urmărea mișcarea ochilor. Astfel, cercetătorii au putut reproduce harta privirii artistice și să descopere unde anume se uită vizitatorii când observă tabloul. Datele vizuale arată că ochii le sunt atrași de iad: privirea oamenilor rămâne îndelung fixată asupra peisajului infernal al caznelor și torturii. Idilicul tablou al paradisului abia dacă e băgat în seamă. Grădina Edenului – în istorie ca și în pictura lui Bosch – este doar placa turnantă către infern.
Pe mine nu mă surprinde această concluzie. Nu mă surprinde chiar deloc: ce să vezi în Eden, în afară de un Dumnezeu care îi unește pe Adam și pe Eva într-un decor câmpenesc populat cu dobitoace pașnice? Eu aș radicaliza întrebarea: ce să cauți acolo? Ce dracu’ să faci în rai? Altceva decât să zaci într-o beatitudine veșnică? Să stai, contemplativ, condamnat la fericire sufletească, în compania îngerilor și a sufletelor deztrupate ale celor fără de păcate. Raiul e apoteoza post-apocaliptică a plictisului.
Dante Alighieri, omologul literar al lui Hieronymus Bosch ca arhitect al lumii postexistențiale, este autorul apocrif al celei mai puternice declarații de iubire rostite vreodată: „dacă și după moarte oamenii iubesc, te voi iubi și eu, și mai bine cu tine în iad, decât fără tine în paradis”. Eu nu am nevoie de Beatrice pentru a alege iadul: decât plictisul paradisiac al beatitudinii eterne, mai bine grotescul carnal al groazei infernale. Acolo, în subteranele iadului, se petrece acțiunea postumă. Acolo e viața (de apoi). Acolo aș vrea să fiu și nu văd cum s-ar putea.
Iadul există. Și nu e în Comedia lui Dante sau în tabloul lui Bosch. Iadul nu e în alții, cum spune Sartre (L’enfer c’est les autres), și nici măcar în noi. Iadul există între noi, prin noi și printre noi. Iadul dintre noi există între mine și tine, în ceea ce facem sau nu facem unii cu alții. Iadul salășluiește în imaginarul politic al relațiilor interumane concretizat în „aici și acum”-ul existenței sociale. Iadul este bolgiile în care ne îngropăm îngropându-i pe alții. Aici sunt(em) deja și nu văd cum am putea evada într-o lume mai bună.” SURSA
INSIDER 2: „Pe spatele unuia dintre personajele din iad este desenată o partitură. Dar cum sună această melodie din secolul 15? Aranjat în stilul epocii (partitura muzicală din spate este doar un riff scurt menit să se repete) și interpretat pe Lute, Harp și Hurdy-Gurdy de James Spalink. Melodia se bazează pe transcrierea Ameliei Hamrick.
Aşa sună muzica după 600 de ani în iad: Fermecător!” SURSA
PROTECŢIE: Cine pe cine păzeşte în Parcul Carol?
INSIDER: „Pe o cabină a paznicilor din Parcul Carol sunt lipte două abţibilduri cu „bebe la bord” care avertizează trecătorii că ordinea publică este bine asigurată. Oare cei de la Guard One angajează fără limită de vârstă sau doar ne spun indirect că nu trebuie să ne bazăm pe paznicii lor?! Cât despre panourile care ne roagă să păstrăm „curăţeni”, cei din primărie ori vorbesc prescurtat de la prea mult scris pe Facebook, ori au făcut economie de litere din lipsă de buget!”
REGELE POP: „Plăcuţa pe care cu mândrie Sorin Oprescu îşi anunţă contribuţia stă să cadă!”
INSIDER: „Am trecut astăzi prin Herăstrău pe Aleea Michael Jackson şi cu tristeţe am observat că monumentul dedicat Regelui muzicii pop se cam descompune. Plăcuţa pe care cu mândrie Sorin Oprescu îşi anunţă contribuţia stă să cadă! Au trecut aproape 5 ani de când a fost ridicat în urma unei petiţii semnate de aproape 20.000 fani. „His music will live forever” scrie pe monument. Din păcate nu şi monumentul!”
VIENA: „Oripilaţi de tragediile din România, reprezentanţii OMV ne-au sugerat ca românii să protesteze şi în faţa sediilor Petrom”
INSIDER: „A fost o acţiune pregătită din timp cu atenţie, pentru care am hotărât să mergem o mână de oameni (pentru început), cu un mesaj foarte clar. Perimetrul în care impresionantul Sediu OMV se află, este enorm, multe alte firme precum şi o Universitate fiind în acelaşi campus, care desigur au văzut mesajele noastre (spre disperarea OMV), marea majoritate salutându-ne de la geamurile birourilor, încurajând acţiunea noastră.
Se pare că OMV a deranjat şi multă altă lume din Austria. Cea mai mare reuşită a fost ca încă de la început, patru reprezentanţi OMV au ieşit să discutăm. Discuţia a durat o oră, timp în care i-am copleşit cu argumente şi dovezi, iar cel mai important este că s-au declarat deschişi la dialog, ceea ce aproape nici o mare companie nu a făcut, mai ales reprezentanţi din Sediul Central. Ne-au pus la dispoziţie datele lor de contact, iar o echipă OMV ne va sta la dispoziţie pentru dialog!
Mesajele noastre au fost văzute de sute de angajaţi şi trebuie să spunem că nu le-a picat bine. În final, oripilaţi de tragediile din România prezentate de noi, reprezentanţii OMV ne-au sugerat ca românii să protesteze şi în faţa sediilor PETROM din România, căci le sunt parteneri – OMV PETROM!” DETALII
THE ROBOT ZOO: „Cel mai interesant exponat este girafa din afara expoziţiei”
INSIDER: „Deşi atât biologia cât şi mecanica sunt pasiunile mele, expoziţia mi s-a părut o aiureală, iar taxa de intrarea cam piperată. De departe cel mai interesant exponat este girafa din afara expoziţiei.”
Grand Cosmos, spaţiul expoziţional din Băneasa Shopping City, găzduieşte până pe 27 aprilie The Robot Zoo. Expoziţia dezvăluie mecanismul funcţionării animalelor prin reprezentarea biomecanicii unor exemplare robotizate de dimensiuni foarte mari, comparativ cu dimensiunile reale ale respectivelor animale. Pe o suprafaţă de aproape 500 de metri pătraţi, opt animale-robot şi peste zece staţii de activităţi interactive ilustrează caracteristicile vieţii animalelor. Program: luni-duminică între orele 10-22. Intrare: adulţi – 21 lei; copii sub 12 ani – 18 lei; copii sub 3 ani – gratuit. DETALII
TUTORIAL: Cum se mulge un abonat la telefonia mobilă? Întrebaţi la standul lui Ghiţă de la Vodafone!
INSIDER: „Dacă mai adăugau nişte căcăreze de oaie reuşeau un decor şi mai autentic. Asta dacă nu-l aduceau pe Ghiţă Ciobanul în carne şi oase!”
CANADA: „Mulţumesc ungurilor care o importă, polonezilor care o vând şi românilor care o fabrică!”
INSIDER: „Cooperarea româno-maghiară merge excelent peste hotare! Unul dintre simbolurile României, biscuiţii Eugenia, sunt de vânzare în Ottawa la magazinele poloneze. Sunt importaţi de o firmă din Canada cu rezonanţă ungurească! Mulţumesc ungurilor care o importă, polonezilor care o vând şi românilor care o fabrică! În felul acesta pot să le ofer şi copiilor mei o fărâmă din copilaria mea!” SURSA
TEATRUL ODEON: De ce „Titanic vals” se va juca cu sala plină şi peste 81 de ani? Nu se va schimba nimic!
Comedia Titanic Vals nu şi-a pierdut cu nimic prospeţimea chiar dacă a văzut lumina rampei acum 81 de ani. Secretul longevităţii ni-l dezvăluie chiar dramaturgul: „acțiunea se petrece în zilele noastre, în orice oraş unde există soacre, neveste şi prefecturi.” Un naufragiu, o moştenire neaşteptată, un candidat surpriză pentru un loc în parlament, un testament misterios, discursuri politice „piramidale” şi buclucuri sentimentale, lovituri de teatru şi răsturnări de situaţie, într-un spectacol-satiră ce dezvăluie noi perspective asupra umorului lui Muşatescu. DETALII
FLASHMOB: “Tangoul este despre a face linişte în tine şi a face linişte în celălalt” (Gilbert Iscu)
În Bucureşti, primăvara a venit în paşi de tango într-un loc prin care o mulţime de oameni trec zilnic, în drum spre serviciu: staţia de metrou Unirii 1. Flashmob-ul a fost organizat de Mattei Events şi comunitatea de tango din Bucureşti. Este al patrulea an în care care bucureştenii sărbătoresc venirea primăverii dansând la metrou. Anul acesta au dansat circa 150 de persoane. DETALII
MARŢ: Mărţişoare pentru românce inteligente!
Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea. DETALII
RECESIUNE: Ce este „şaorma originală”? Tot un fel de „shaorma cu de toate”, dar mai mică!
INSIDER: „Springtime are promoţie la şaorma, dar nu sunt nici ei prea siguri dacă e originală sau e ca-n Liban… Cert este că tinerior angajaţi să împartă fluturaşii cu noua promoţie le-a făcut job-ul şi mai greu. La propriu!”
ADORMIRE: Suntem prea preocupaţi de pâinea de astăzi ca să ne mai gândim la apa de mâine?!
INSIDER: „Aproapre de Piaţa Universităţii din Bucureşti a apărut un 
info-cort unde câţiva voluntari care împart fluturaşi pe tema gazelor de şist şi impactul fracturării hidraulice. Din păcate, trecatorii sunt grabiţi şi neinteresaţi. Marea majoritate nici nu ridică ochii către tinerii care doresc să deschidă ochii românilor, nici nu iau flyer-ul sau dacă îl iau, îl aruncă cinci metri mai încolo. Suntem prea preocupaţi de pâinea pe care o punem pe masă astăzi ca să ne mai gândim la apa pe care o vom bea mâine?!”
FĂURAR: Românii încă îl aşteaptă pe Moş Crăciun!
Numele lunii februarie (latină: Februaris, onis = purificare, curăţire) – legat de ritualul curăţirii ce se făcea anual la 15 februarie. Această lună era închinată zeului împărăţiei subpământene Februs. Grecii numeau luna februarie Anthesterion. În România, luna februarie, popular, se numeşte Făurar. DETALII
SECTOR 2: De ce schimbă iar bordurile? Vin alegerile!
INSIDER: „În prag de alegeri prezidenţiale, pentru a 5-a oară în premieră, în Sectorul 2 şi nu numai, mai schimbăm încă o dată bordurile, chiar dacă pe trotuar nici acum nu s-a pus asfalt!”
SECTOR 5: Nevoile cetăţenilor sunt pe primul loc!
INSIDER: „Biroul de relaţii cu cetăţenii din Parcul Izvor pare că şi-a schimbat destinaţia în WC public. Nimeni nu are de reclamat nimic. Totul e perfect!?”
GENETICĂ: Rudele românilor de peste mări şi ţări
ATLASUL GENETIC AL POPULAŢIILOR. Rezultatele genetice combinate cu metode statistice şi evenimente istorice au potenţialul de a contribui la înţelegerea istoriei umane. Suprapunerea acestor date a condus la realizarea unui atlas genetic de istorie privind amestecul populaţiilor la nivel mondial în ultimii 4000 ani. DETALII
