GRIGORE ALEXANDRU GHICA: Rămășițele pământeşti ale Ultimului Domnitor al Moldovei, expuse de aproape 5 luni la Palatul Culturii din Iași, așteaptă reînhumarea!
INSIDER 1: „De mult îmi doream să vizitez Palatul Culturii din Iași, dar cu fiecare ocazia de a vizita acest frumos oraș nu reușeam din cauza programului foarte aglomerat. Mă bucur că am reușit cu aceasta ocazie Impresionant, văzut din interior … mai ales camera voievozilor, camera tronului și catafalcul unde sunt rămășițele lumești ale domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghica. Să mergeți să vizitati când aveți ocazia, avem o țară foarte frumoasă. 💙💛❤️” SURSA
INSIDER 2:”Rămășițele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica au fost deshumate vineri, 7 noiembrie 2025, de la Le Mée-sur-Seine, din Franţa și au ajuns în aceeași seară la București. Pe parcursul zilei de sâmbătă, 8 noiembrie 2025 au fost depuse la Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” de la sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, unde Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal, a oficiat Liturghia de hram și un Parastas pentru eroi.
Duminică 9 noiembrie 2025, sicriul cu rămășițele pământeşti ale lui Grigore Alexandru Ghyka a fost depus pe un catafalc din Sala Unirii la Palatul Cotroceni. Decizia a fost luată de președintele Nicuşor Dan în semn de profund respect și considerație pentru memoria ultimului domn al Moldovei – „Bine ai venit acasă, Măria Ta!”
Osemintele domnitorului au ajuns luni, 10 noiembrie 2025, la Focșani și depuse pe un catafalc în foaierul Muzeului Vrancei, vrâncenii putând aduce omagiu, timp de două zile, ultimului Domn al Moldovei. Pe 12 noiembrie 2025, au ajuns la Iasi și depuse la Palatul Culturii, iar ulterior vor fi reînhumate într-un loc special amenajat în apropiere. După ce termenul inițial de 30 de zile a fost depășit, osemintele au rămas depuse la Palatul Culturii din lași. Primarul Iașiului, Mihai Chirica preciza că osemintele vor fi înhumate în „pământul sfânt din preajma Bisericii Sfântul Nicolae Domnesc din laşi”, dar ceremonia de reînhumare a fost reprogramată pe 24 apoi pentru 27 Martie – Ziua Unirii Basarabiei cu România. Autorităţile par să se fi abătut de la planul iniţial iar până se reorganizează rămășițele pământești rămân depuse la Palatul Culturii din lași. Au trecut aproape 5 luni…”
PALATUL CULTURII, Iasi: „După aproape 170 de ani, rămăşiţele pământeşti ale Domnitorului Grigore Alexandru Ghica (1807-1857), ultimul conducător al Moldovei şi un mare reformator al epocii moderne, au fost aduse înapoi pe pământ românesc. Ele au fost depuse cu onoruri la Palatul Culturii, unde publicul este invitat să îşi prezinte omagiile timp de 30 de zile, înainte de ceremonia de reinhumare (12 noiembrie 2025 – 03 aprilie 2026).
Ceremoniile oficiale au fost organizate de Familia Ghyka, in parteneriat cu Jandarmeria Română, Preşedinţia României, Primária Municipiului laşi, Consiliul Județean Vrancea, Primăria Focşani, Televiziunea Română, TAROM şi Ministerul Afacerilor Interne, cu sprijinul Ambasadei României la Paris.” DETALII
N.R.: „Grigore Alexandru Ghica (n. 27 august 1804, Botoşani, Moldova – d. 24 august 1857, Le Mée-sur-Seine, Île-de-France, Franţa[2]) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 octombrie 1853 și din octombrie 1854-3 iunie 1856. A fost fiul marelui logofăt Alexandru Constantin Ghica (Alecu) și al Elenei, fiica lui Grigoraş Sturdza. Acesta, Alexandru C. Ghica, a fost „protector al teatrului românesc la începuturile sale, unul dintre puținii mari boieri respectați.” Grigore Alexandru Ghica a avut o singură soră, Elena (1801-1889), căsătorită cu polcovnicul rus Pavel Şubin.
La 3 octombrie 1825, la vârsta de 21 de ani, la curtea domnească din laşi, s-a căsătorit cu domnița Elencu Sturza, fiica domnitorului loniță Sandu Sturdza și a Ecaterinei Rosetti-Roznovanu.
Cuplul a avut patru copii înainte să divorţeze în 1833: Constantin (Costachi); a fost în timpul domniei tatălui său postelnic, Mare Ban al Moldovei, magistrat și membru la Curtea de Casaţie; lon (lancu); a fost numit de tatăl său locotenent în miliția Moldovei și aghiotant domnesc; ulterior a devenit general și agent diplomatic al României la Petersburg; Alexandru (Alecu); Catinca; s-a căsătorit în 1847 cu Nicolae Mavrocordat și a avut o fiică, Elena.
În 1833, Grigore Ghica se căsătorește cu Ana Catargiu, fiica lui lordache Catargiu și a Elisabetei Rosetti. Grigore și cea de-a doua soție au avut două fete: Aglaie și Natalia; Natalia a fost căsătorită cu Constantin Balş, şeful poliției. În 1839 soția sa moare la Chişinău, la doar 26 de ani la două ore după ce naște o a treia fiică, loana, care nu va apuca să trăiască. Cele două fete au fost crescute de sora tatălui lor, Elena Şubin, la Vaslui şi Slobozia. La vârsta de 8 ani, Aglaie este adusă de tatăl ei la lași la pension, iar la 12 ani este trimisă la Viena la institutul de domnişoare van Demerzel, unde ajunge și sora ei mai mică, Natalia, în 1848. În 1850 Aglaie s-a căsătorit cu ministrul de justiție Răducanu Rosetti, mai mare decât ea cu 19 ani și foarte bogat. Aglaie, soția lui Răducanu Rosetti, a fost mama cunoscutului istoric Radu Rosetti.
După ce a ieşit din domnie, Grigore Ghica s-a stabilit în Franţa unde a cumpărat castelul din Le Mée, lângă Melun (departamentul Seine-et-Marne).
În exil la Paris, Grigore Ghica a avut doi copii, Grigore şi Ferdinand, cu metresa sa, văduva Marie Prudence Euphrosine Leroy, cu care s-a căsătorit, pentru a treia oară, la 9 noiembrie 1856. A cerut o audiență la Napoleon al III-lea pentru a pleda cauza Unirii Principatelor, însă a fost refuzat. Ghica a pus refuzul audienței în legătură cu unele pamflete denigratoare apărute după ieşirea lui din domnie, însă cauza adevărată era dorința împăratului să nu nemulțumească Anglia, potrivnică Unirii.
La 24 august 1857, ca o consecință a neurasteniei, se sinucide prin împuşcare în cap, cu o armă de vânătoare, la castelul său din Le Mée (astăzi localitatea se numește Le Mée-sur-Seine). Gestul fatal s-ar explica atât prin refuzul lui Napoleon al III-lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor lea de a-l primi, cât și prin acțiunea lui Teodor Balș de a constitui o comisie de anchetă însărcinată cu analiza gestiunii administrative și financiare, dar şi, mai ales, prin publicarea broşurii infamante Revista domniei prințului Grigore Ghica de un membru al partidei naționale (1856) care îi atribuia malversaţii şi hoţii ruşinoase (L. Boicu, op. cit. p. 175). În testamentul său, fostul domnitor scria: „Sînt victima unei trame abominabile: cît de nevinovat sînt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieși la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu…”
A fost înmormântat în Le Mée-sur-Seine, dar în noiembrie 2025, în urma eforturilor urmaşilor săi, rămășițele lui Ghica au fost aduse în România, pentru a fi reînhumate la laşi.” DETALII
infoINSiDER.ro 
COMENTEZI?