GALATEEA CONTEMPORARY ART: Expoziția „?” de Lucian Țăran – 60 de bebeluși din ceramică abandonați pe gresia rece – Mai suntem lăsați să fim oameni?

INSIDER: „La Galeria Galateea Contemporary Art (Calea Victoriei nr. 132 din Bucureşti sector 1) are loc până pe 16 decembrie 2025, expoziția „?” a sculptorului Lucian Ţăran. Simbolul interogaţiei deschide eventuale introspecții la nivel personal și social în căutarea unui răspuns salvator la adresa conştiinţei umane contemporane. Întrebarea este dacă omul mai este om, dacă această societate în continuă transformare reuşeşte să salveze oamenii sau să-i ducă spre autodistrugere, datorită dezvoltării ştiinţei şi tehnologiei care ridică nivelul de pericol în cazul conflictelor pe motive mercantile şi egocentrice de supremație economică și teritorială. În fața acestor provocări e bine să amintim că în natura umană există iubire, pace și compasiune. (Iulian Virtopeanu)

Lucrarea ,,?” a sculptorului-ceramist Lucian Ţăran elimină tot ce nu e necesar. Şaizeci de copii din ceramică. Atât. Nu ai nevoie de explicații. Se înmulţesc în capul tău pentru că aşa fac numerele reale. Nu stau pe loc. Şaizeci devin şase mii care devin ceva ce nu mai poți număra. Şi în această progresie se relevă adevărul pe care vremea noastră a ales să îl ignore: faptul că fiecare formă ceramică reprezintă nu o cifră statistică, ci o viaţă, una sacră.

Te uiți la aceste forme mici și ceva arde. Arderea asta e esenţială. Dacă nu arde, nu funcţionează. Pentru că în ea recunoaştem focul din care ceramica s-a născut-aceeaşi temperatură de 1150 de grade care a transformat lutul în mărturie permanentă. Artistul n-a vrut să ne simțim confortabil. Confortul omoară arta. Artistul a vrut să ne trezească. În această trezire găsim rostul cel mai înalt al artei: nu să ne decoreze vieţile comode, ci să ne facă să vedem ceea ce am ales să nu vedem.

Fiecare copil ceramic poartă greutate. Nu o greutate fizică, ci una emoțională. Greutatea a ceea ce am pierdut, ce pierdem în continuare, ce ne prefacem că nu vedem. Pentru că lutul din care sunt făcuți ne reaminteşte ce suntem cu adevărat – fragili, modelabili, muritori. Întrebarea e chiar acolo: „Mai suntem lăsați sa fim oameni?” Ea te lovește sau nu. Dacă te lovește, o să ştii și răspunsul. În liniştea ce încojoară aceşti mici martori, alături de Ţăran, nu cerem pacea. O pretindem.” SURSA

N.R.: Program – Luni, Miercuri, Vineri: 16.00-20.00 Marți, Joi: 12.00-16.00.. Chiar dacă e închis expoziția se vede din stradă și timpul va încremeni o clipă în momentul în care o zărești în goana zilnică. Și chiar dacă nu te oprești, imaginea îți va rămâne pe retină și te va bântui un timp, iar toate gândurile tale vor fi întrebătoare…