ZIUA CRUCII: „Ziua Şarpelui”, 14 septembrie – la șase luni de la Alexii (17 martie) se închide pământul pentru plante, insecte & reptile

INSIDER: „În calendarul popular al românilor Ziua Crucii este sinonimă și cu Ziua Şarpelui 🐍. Pământul, deschis pentru plante, insecte și reptile la Alexii (17 martie), se închide, după șase luni, la Ziua Crucii (14 septembrie). În această zi şerpii, înainte de a se târî spre adăposturile hibernale s-ar aduna în alunișuri unde se încolăcesc unii cu alți pentru a plămădi „piatra nestemată”. De acum este interzisă omorârea șarpelui care ieşea întâmplător în drum. FOTO – Ceramică de Horezu (Ceramica Pietraru).” SURSA

„Dacă ar asculta cineva cu băgare de seamă, vara în liniște deplină, în odaia unei vechi case făcute de lut lipit pe o-ngrădinătură de nuiele în pari și în furci, ar auzi câteodată un ticăit ca al ceasornicului de buzunar. Acest ticăit se crede că este datorit unei vietăți numite Şarpele Casei, Şarpele de Casă, Știma Casei, Ceasornicul Casei sau Ceasornicul Morţii, una și aceeași vietate. Şarpele Casei are înfățișarea unui șarpe obişnuit, dar culoarea solzilor săi este albă, albicioasă sau alb-galbenă, din pricină că trăiește numai în umbră, – ca și planta crescută la adăpost de bătaia soarelui. „E blând și nu mușcă; el trăiește în peretele casei; să nu-l omori că nu-i bine.” Fiecare casă își are Şarpele său; prin unele părți însă, se crede că fiecare suflet din casă își are Şarpele său de casă, care moare odată cu cel pe lângă care și pentru care a trăit sau odată cu năruirea respectivei case. Obişnuit, el nu se arată decât copiilor, cu care de multe ori împarte mâncarea pe care le-o lasă părinţii.” Tudor Pamfile – Mitologia Poporului Român

N.R.: „Înălţarea Sfintei Cruci este cea mai veche și cea mai importantă dintre sărbătorile creștine închinate cinstirii Crucii lui Isus. Atât în calendarul bizantin (ortodox și greco-catolic), cât și în cel latin această sărbătoare se ţine pe data de 14 septembrie. Sărbătorirea descoperirii Sfintei Cruci în ziua de 14 septembrie este atestată la Ierusalim încă din secolul al IV-lea. Înălțarea Sfintei Cruci a început să se sărbătorească abia câteva secole mai târziu la Constantinopol în 14 septembrie, când a fost rememorat, de asemenea, evenimentul readucerii la lerusalim a Sfintei Cruci după ce fusese capturată de perși. Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului crucii: Aflarea crucii (de către Sfânta Elena, mama împăratului Constantin cel Mare) pe care a fost răstignit Isus și înălțarea ei solemnă, în văzul tuturor, de episcopul Macarie al lerusalimului, în ziua de 14 septembrie 326; Readucerea lemnului crucii de la perși, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius I, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din lerusalim, după care patriarhul Zaharia de lerusalim a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630” DETALII

ARHIVĂ: CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI: Cea mai înaltă catedrală ortodoxă din lume (130 m), după montarea crucii de 7 metri și grea de 7 tone!