TOPOGRAFIA LUNII: Imagine colosală de 159,7 megapixeli – 81.000 de imagini stivuite, realizate cu telescop Celestron NexStar 8SE & cameră Canon EOS 1200D

INSIDER: „Luna ca niciodată până acum! Un astrofotograf kurd, Darya Kawa Mirza, a surprins detaliile suprafeței lunare într-o imagine colosală de 159,7 megapixeli. Rezultatul a venit după patru nopți consecutive de observații și peste 81.000 de imagini stivuite, realizate cu un telescop Celestron NexStar 8SE și o cameră Canon EOS 1200D.
Fotografia dezvăluie mii de cratere și creste iluminate dramatic de Soare, redând topografia Lunii cu o precizie rar întâlnită. Această capodoperă vizuală nu este doar o fotografie, ci o fereastră spre detaliile ascunse ale singurului satelit natural al Pământului. Imaginează-ți: ceea ce vezi aici e rezultatul răbdării, tehnologiei și pasiunii unui singur om..” SURSA

N.R.: „Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, şi cel mai mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său primar). După satelitul lui Jupiter, lo, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute. Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia. Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarţei şi craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin comparaţie cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanţa ei fiind doar puţin mai mare decât cea a asfaltului uzat. Influența ei gravitațională produce mareele oceanice, mareele de uscat, și o uşoară prelungire a zilei. Distanţa orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km, sau 1,28 secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului, mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanţa între Lună și Pământ este într-o lentă creştere.

Programul Luna al Uniunii Sovietice a fost primul care a ajuns pe Lună cu nave spațiale fără echipaj(d) în 1959; Programul Apollo al NASA din Statele Unite ale Americii a realizat singurele misiuni umane până în prezent, începând cu prima orbită a Lunii efectuată de misiunea Apollo 8, în 1968, și continuând cu șase aselenizări între 1969 și 1972, prima fiind a misiunii Apollo 11. Aceste misiuni au adus rocă lunară care a fost folosită pentru a dezvolta o înțelegere geologică a originii Lunii, a structurii ei interne, și a istoriei mai recente. De la misiunea Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată doar de nave spațiale fără echipaj. În cultura umană, atât proeminenţa naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile și culturile umane din timpuri imemoriale. Astfel de influenţe culturale pot fi găsite în limbă, sistemele de calendare lunare, artă şi mitologie.” DETALII

ARHIVĂ: CADOUL ABSOLUT: „Luna de pe cer” – Punctul de sprijin al Pământului!