MARIO VARGAS LLOSA (1936-2025): „Orice roman bun spune adevărul, orice roman prost minte“

INSIDER: „Mario Vargas Llosa a murit ieri, la vîrsta de 89 de ani. Dacă spun că a fost unul dintre scriitorii mei preferați, spun prea puțin. Am fost îndrăgostit de Llosa, l-am iubit.„Povestașul“ e cartea care m-a făcut să mă îndrăgostesc de el (cosmologia tribului machiguenga m-a urmărit mult timp), „Casa Verde“ și „Mătușa Julia și condeierul“ m-au făcut să-l iubesc. În biblioteca unității militare din Chitila, unde mi-am servit patria în perioada 1999-2000, am descoperit micile bijuterii „Cine l-a ucis pe Palomino Molero“ și „Elogiu mamei vitrege“ (iar „Elogiu mamei vitrege“, un fel de „Lolita“ întoarsă pe dos, nu e chiar cea mai potrivită carte de citit în armată). În toamna lui 2005, am început să fac la Radio Guerrilla o emisiune de noapte (care, după niște ani, a devenit matinal de weekend), pe care am numit-o – sub influența lui Llosa, desigur – Războiul Sfîrșitului Săptămînii. A fost o emisiune bună, chiar dacă nu la fel de bună ca romanul „Războiul sfîrșitului lumii“.

În manualul de Creative Writing de la Cambridge există un set de principii practice ale scrisului, și unul dintre ele spune că „cea mai bună scriitură comunică adevărul, chiar dacă s-ar putea să nu fie adevărul“. Această regulă nu este chiar simplu de explicat, pentru că adevărul despre care e vorba aici n-are legătură cu adevărul pe care-l regăsim în diversele teorii ale adevărului din filosofia analitică (teoria corespondenței, a coerenței, cea semantică etc.), nici cu adevărul pe care ne imaginăm că-l spunem, în viața de zi cu zi, despre noi sau despre lume. Cînd trebuie să explic această regulă la cursul meu de scris, apelez întotdeauna la Llosa. El m-a ajutat să înțeleg ceva mai bine regula asta și să transmit mai departe această înțelegere. În cartea de eseuri „Adevărul minciunilor“, Llosa spune un lucru esențial: „Orice roman bun spune adevărul, orice roman prost minte.“ Și asta pentru că adevărul și minciuna sînt, în literatură, relative la limbaj, nu la realitate. Important e cum folosim cuvintele, nu de cîtă fidelitate dăm dovadă în relație cu realitatea, cu faptele așa cum au fost (mai exact: cu faptele așa cum ni le amintim). „Romanul este așadar“, spune Llosa, „un gen amoral, altfel spus, el are o etică sui-generis, pentru care adevăr și minciună sînt concepte strict estetice.“

Mă bucur că Llosa a existat. Odihnească-se în pace!” SURSA

N.R.: Mario Vargas Llosa (n.28 martie 1936, Ariqipa, Peru – d. 13 aprilie 2025, Lima, Peru) a fost un scriitor din Peru. Este unul din cei mai importanți romancieri și eseiști născuți în America Latină. A obținut Premiul Nobel pentru Literatură (2010) pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranşante ale rezistenței, revoltei și înfrîngerii individului”.
S-a născut în 1936 la Arequipa (Peru) și a copilărit în Bolivia împreună cu mama și bunicii materni, închipuindu-și că tatăl lui murise ca un erou. În realitate, la cinci luni după căsătorie, acesta își părăsise soţia însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 şi 1952 urmează cursurile unei școli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado experiență descrisă în primul roman, Orașul și câinii (1963). În 1953, intră la Universitatea Universitatea Națională San Marcos din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani își ia licenţa în literatură cu teza Baze pentru o interpretare a lui Rubén Darío.

A obținut apoi un doctorat în filozofie și litere la Universitatea Complutense din Madrid în 1959. Între timp, se stabilește pentru o perioadă în Franţa unde lucrează ca profesor de spaniolă și ziarist. Călătorește, predă la universități din America și Europa, devine un scriitor celebru prin forţa epică, luciditatea şi ironia sa. După o tinerețe în care se apropie de comunism, la maturitate ia distanţă faţă de Fidel Castro, ba chiar îl acuză pe Gabriel Garcia Marquez, odinioară prieten, de servilism faţă de regimul castrist.” DETALII