ISTANBUL: Pisicile și câinii vagabonzi, zeitățile orașului de pe Bosfor!

INSIDER 1: „Pisicile din Istanbul – Orașul este faimos pentru numărul mare de pisici fără stăpân, care sunt îngrijite de localnici și considerate parte integrantă a comunității. Aceasta este încă o atracție turistică.
Iată câteva motive pentru această atitudine:
• Prezența pisicilor în Istanbul datează din perioada otomană, când erau folosite pentru a controla populația de șoareci și șobolani.
• În cultura islamică, pisicile sunt considerate animale curate și sunt respectate.
• Localnicii din Istanbul au dezvoltat o cultură a grijii față de animalele fără stăpân, oferindu-le hrană, adăpost și îngrijire medicală.
• Pisicile fac parte din viața de zi cu zi a orașului, fiind considerate membri ai comunității.
Pe scurt, atitudinea pozitivă față de pisici în Istanbul este rezultatul unei combinații de tradiție, credințe religioase și compasiune umană.” SURSA

INSIDER 2: „Pisicile din Turcia sunt foarte iubite și considerate cetățeni de onoare – în Istanbul există dispensare veterinare gratuite pe străzi, pisicile intră liber în moschei, iar turcii cred că pisicile aduc noroc și îndepărtează spiritele rele. În Turcia, și mai ales în Istanbul, pisicile nu sunt doar animale de companie sau simple ființe care rătăcesc pe străzi. Ele sunt o parte esențială din cultura și identitatea locului, un element viu al peisajului urban, o prezență iubită, respectată și ocrotită de întreaga comunitate. Felinele care își fac veacul prin cartierele vechi, care dorm în vitrinele librăriilor, care își tolănesc trupul leneș pe treptele moscheilor sau pe bănci din parcuri, nu sunt „ale cuiva” – sunt ale tuturor.

În Istanbul, nu este neobișnuit să vezi o pisică intrând nestingherită într-o cafenea, așezându-se la soare pe pervazul unui magazin sau căutând un loc liniștit printre cărțile dintr-o bibliotecă publică. Proprietarii de restaurante lasă adesea farfurii cu resturi pentru ele, iar localnicii obișnuiesc să le aducă apă și hrană, lăsate cu grijă în vase improvizate pe trotuar. Pe unele străzi, există chiar și adăposturi în miniatură, construite de locuitori – căsuțe din lemn pictate, cu acoperiș și perne moi, în care pisicile găsesc adăpost în zilele reci sau ploioase.

Mai mult, Istanbulul a introdus în anumite zone dispensare veterinare mobile sau puncte de prim-ajutor pentru pisici, unde animalele pot fi tratate gratuit. Aceste inițiative arată cât de profund este respectul pentru aceste animale și cât de mult s-a integrat grija față de ele în viața de zi cu zi.

Dar legătura dintre poporul turc și pisici nu este doar una practică sau culturală. Este și spirituală. În tradiția islamică, pisica este un animal curat și venerat. Se spune că Profetul Muhammad avea o pisică iubită, iar în multe moschei din Turcia, felinele sunt bine primite – ele intră și ies nestingherite, dorm liniștite în colțuri tăcute de rugăciune și sunt tratate cu blândețe de credincioși.

Pentru mulți turci, pisica este un simbol al norocului, al protecției, al echilibrului. Se spune că prezența unei pisici într-o casă aduce liniște, armonie și ține departe energiile negative. Nu e doar o superstiție, ci o credință veche, transmisă din generație în generație, întărită de o relație profundă de respect între oameni și animale.

Într-un oraș atât de agitat și dens populat precum Istanbulul, pisicile par a fi gardienii invizibili ai calmului. Ele traversează cu eleganță bulevardele aglomerate, se opresc în ușa brutăriilor, mângâie cu prezența lor blândă graba turiștilor și oferă locuitorilor un motiv în plus să zâmbească.

Această conviețuire pașnică, bazată pe respect și protecție, face din Turcia un loc unic în lume, unde pisicile nu trebuie să ceară iubire – pentru că o primesc în mod natural, ca parte din însăși țesătura socială a orașului. În Turcia, pisicile nu sunt tolerate – ele sunt sărbătorite.” SURSA