PALATUL CEC: Birourile Președintelui și Vicepreședintelui se află în aceleași spații de 124 de ani

INSIDER 1: „Palatul CEC, una dintre cele mai frumoase clădiri ale Bucureștiului,

Situat pe Calea Victoriei, Palatul Casei de Depuneri, Consemnațiuni și Economie – C.E.C, este unul dintre simbolurile arhitecturale ale Micului Paris care a rămas și astăzi un reper pentru identitatea Bucureștiului de atunci și de acum.
Piatra de temelie a fost pusă în urmă cu 125 de ani, pe 8 iunie 1897, în prezența Regelui Carol I al României și a Reginei Elisabeta.

Până în 1875, în acel loc se aflaseră mănăstirea și hanul „Sfântul Ioan cel Mare”. Datând din secolul al XVI-lea, așezămintele au fost restaurate de Constantin Brâncoveanu în anii 1702 – 1703 pentru ca apoi, degradându-se, să fie demolate în anul 1875. Actuala clădire a fost ridicată după demolarea primului sediu al Casei de Depuneri (ridicat la rândul lui în locul mânăstirii).
Planurile elegantei clădiri, ca și design-ul interior aparțin arhitectului francez Paul Gottereau, iar execuția, arhitectului român Ion Socolescu, cel care a pus bazele primei școli de arhitectură românească. Palatul CEC a fost terminat în anul 1900.
Clădirea are cinci cupole mari de sticlă, patru simetrice, așezate în colțuri, iar a cincea, în centru, acoperă holul central. Cupolele ajută în acustica specială a holului central, acolo unde erau ghișeele. Sunetul se propagă pe verticală, astfel încât ceea ce se discuta la ghișee între clienți și funcționari nu putea fi auzit și de alte persoane. Candelabrele mari din holul central au fost aduse de la Viena și au mecanisme cu scripeți pentru înlocuirea becurilor. La momentul construcției, banca mai avea și una dintre cele mai performante centrale telefonice din acea vreme.

Cea mai frumoasă și elegantă încăpere a palatului este Sala de consiliu, care și-a păstrat și în prezent destinația. Are o înălțime de opt metri și este decorată cu lambriuri din lemn de nuc și cireș sculptat și panouri de mătase verde. A fost pictată de pictorul Mihail Simonidi, pictor român de origine greacă. Pictura mare din plafon a fost lucrată pe pânză maruflată, adică pânză care se lipește direct pe zid. A câștigat medalia de argint la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900.

Construcția a fost terminată în anul 1900 și de atunci CEC-ul a funcționat în această clădire fără a se face modificări notabile. Palatul CEC, pe lângă frumusețea monumentală a clădirii, este și o construcție trainică, rămânând intact după cutremurele din 1940 și 1977, precum și după bombardamentele din 1941 și 1944.” SURSA