MINTEA DE PE URMĂ: Sașii repatriați nu vor să-și petreacă „veşnicia” în „ţara făgăduinţelor” ci în „ţara suferințelor” pentru că acolo a fost fericirea lor. Acasă!

INSIDER:” (…) Așa, și povestea cu sașii. Sașii după cum ştim au părăsit organizat zona: în masă. Germania i-a repatriat. Au plecăt lăsând aici oraşe şi sate construite în sute de ani. O adevărată comoară urbanistică, culturală, socială, organizatorică.

Au plecat în ţara lor”. Oare acolo era ţara lor? Au plecat. Oare s-au adaptat în „ţara lor”? Oare au suferit acolo, oare au fost niște „germani de gradul doi”? Cât de bine s-au simţit, cât de confortabil? Oare ţara lor nu era acest loc unde au stat sute de ani?

Eu nu pot să dau un răspuns dar mă întâlnesc cu cineva care îmi spune o poveste. Există o firmă de pompe funebre la Sibiu – specializată ştiţi pe ce? Pe aducerea sașilor decedaţi pentru a fi îngropaţi aici la Sibiu sau în satele din împrejur de unde sunt. De ce? Pentru că aceasta este dorinţa lor. Am crezut că e un accident: ei nu, e un fenomen. lar asta spune totul. Oamenii vor să moară nu „în ţara lor” ci în „patria lor” care este aici. Asta spune că în sufletul lor a existat o suferință, un disconfort teribil dacă „veşnicia” vor să și-o petreacă nu în „ţara făgăduinţelor” ci în „ţara suferințelor” pentru că acolo a fost fericirea lor. Transilvania e locul fericirii lor.

Dacă voi muri, spune sasul, vreau să fiu îngropat undeva la Sibiu, în satul meu din Transilvania: pentru că acolo a fost viața și fericirea mea. Ultima lor dorinţă. Asta e ceva unic. Un mesaj foarte puternic. Nu ştiu dacă înțelegem ce ne spun ei – fie şi morţi.” SURSA